Cat de frustrate suntem???
Raspunsuri - Pagina 3
Adria_ spune:
Felicitari, JG!!!!
Uraaa, exista minuni!!!
michelle7 spune:
am hotarat chiar sa nu mai discutam despre sotii nostri pt ca numai despre asta vorbeam! A fost f greu la inceput sa ne gasim subiecte de conversatie si sa devenim interesate de altceva!! Am observat ca nu mai aveam plnuri, proiecte... Ne-am sprijinit una pe cealalta si am reusit, in sensul ca daca acum 3 ani plangeam amandoua ca sotii nostri nu visau decat urcari pe munte, anul trecut ne-am suparat foarte tare ca ei s-au hotarat sa nu mai urce si sa ramana in Sinaia cu noi, cand noi aveam alta agenda numai pt noi doua! A fost o mare reusita pt mine!
genul asta de gandire mi se pare cel mai sanatos in procesul de pastrare a propriei identitati. Personal ma ingrozesc cand citesc pe DC mesajele noastre si vad ca majoritatea suntem prea ocupate sa fim mame si sotii ca sa ne mai aducem aminte ca existam si noi. Nu vreau sa ma trezesc la 50 de ani ca-mi pleaca copiii de acasa , sotul nu ma baga in seama ca oricum nici eu nu l-am bagat in seama prea mult ca deh eram ocupata cu copilul. Nu vreau sa trebuiasca la 50 de ani sa invat sa traiesc din nou. Cand eram in liceu, cea mai calma si mai ingrijita profesoara era o doamna la vreo 40 de ani necasatorita si fara copii. I-am spus mamei mele asta si raspunsul a fost " pai da, are timp de ea ca nu are copii de crescut si barbat de ingrijit" . Pe moment am crezut ca nu poti sa ai totul , ca ori esti tu - dar ramai singura, ori te casatoresti faci copii si te pui pe tine pe locul doi . M-am uitat mai atenta la programul zilnic al mamei mele - nu faptul ca avea copii o facea sa nu se ocupe de ea- cam de cand merg la scoala copiii cresc in principiu singuri,. Nu faptul ca trebuia sa aiba grija de tata o tragea in spate- doar el era plecat mai toata ziua .Adevaratul dusman al femei e faptul ca ne complacem in situatia in care ne aflam. Multumite de statutul nostru de mame si sotii nu ne mai agitam ca doar am castigat premiul cel mare - majoritatea ne dam seama ca nu e suficient sa castigi o data doar cand e prea tarziu si atunci ajungem la vesnica problema - " ce mai ramane dupa N ani"
Michelle
daniela_b spune:
Michelle, mai exista si situatii ( cunosc unele dintre ele) in care femeia nu este dependenta (din nici un punct de vedere) de barbat si, mai mult decit atit, nici nu se supune lui, e rebela, face numai ce vrea ea...il invirte pe degete.
Si stii ce am observat?
Ca ceilalti au tendinta sa o lipeasca de zid: "e neserioasa, nu-i nevasta buna, e usuratica, isi bate joc de barba'su"... pentru ca e altfel.
Si atunci ce poate femeia aia sa faca? Ori ignora parerile celorlalti si ramine asa...oricum de desteapta ce e o doare-n cot, ori daca ii pasa de imagine incearca sa se dea si ea ca are viata grea, sa fie in asentimentul lumii, ca pentru unii...daca nu arati ca suferi... devii dusman de clasa.
Nici nu mai stii ce sa arati celorlalti ( si aici ma refer si la familie, la apropiati, prieteni) ca sa nu ajungi sa ti se spuna pe fata s-o mai tai cu lamentarile ( daca suferi cu adevarat) sau cu laudele (daca nu suferi deloc)...
Oare e mai bine sa taci, pur si simplu?
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
giani spune:
Noi sintem dependenti, ca impartim acelasi televizor, sintem independenti ca avem fiecare masina, dependenti ca impartim casa si dormitoru', independenti ca avem birouri implicit calculatoare separat, dependenti ca impartim acelasi account si tot asa. Nu e imaginea mea in oglinda (doamne fereste, are peste suta de kile), nu stiu la ce se gindeste, nici nu-s prea curioasa, da' avem o gramada de fun, chiar daca nu avem aceleasi hobby-uri. Da' chiar abia astept sa il vad, sa rid de el si cu el, ma distreaza fantastic.
michelle7 spune:
Michelle, mai exista si situatii ( cunosc unele dintre ele) in care femeia nu este dependenta (din nici un punct de vedere) de barbat si, mai mult decit atit, nici nu se supune lui, e rebela, face numai ce vrea ea...il invirte pe degete.
Si stii ce am observat?
Ca ceilalti au tendinta sa o lipeasca de zid: "e neserioasa, nu-i nevasta buna, e usuratica, isi bate joc de barba'su"... pentru ca e altfel.
pai asta imi suna deja a extrema cealalta.
Michelle
daniela_b spune:
Pai, asta intreb: unde e limita?
Unde spun ceilalti ca este sau unde simti tu (ca femeie casatorita cu responsabilitati) ca este, indiferent de ce cred altii?
E posibil sa traiesti viata de cuplu in libertate, fara constringeri construite de opinia generala dar in acelasi timp sa ai o imagine buna ca sotie "supusa si fidea
"?
Edit: ca sa ne intelegem, m-am referit la femei cu relatii in care se presupune ca seriozitatea este maxima si chiar asa si este, la femei care nu "gresesc" cu nimic in afara ca afiseaza o imagine relaxata si o atitudine fata de viata extrem de libera...
intr-un fel chiar e vorba de extrema cealalta, cele care nu sint frustrate de nimic...
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
michelle7 spune:
quote:
Originally posted by daniela_b
Pai, asta intreb: unde e limita?
Unde spun ceilalti ca este sau unde simti tu (ca femeie casatorita cu responsabilitati) ca este, indiferent de ce cred altii?
E posibil sa traiesti viata de cuplu in libertate, fara constringeri construite de opinia generala dar in acelasi timp sa ai o imagine buna ca sotie "supusa si fidea
Edit: ca sa ne intelegem, m-am referit la femei cu relatii in care se presupune ca seriozitatea este maxima si chiar asa si este, la femei care nu "gresesc" cu nimic in afara ca afiseaza o imagine relaxata si o atitudine fata de viata extrem de libera...
intr-un fel chiar e vorba de extrema cealalta, cele care nu sint frustrate de nimic...
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Pai in primul rand limita e acolo unde incep problemele. Adica daca comportamentul meu - indiferent care e ala- il derajeaza pe sotul meu evident ca e timpul sa dau inapoi. Dar nu cred ca il deranjeaza pe sot ca eu ma vad cu o amica la cafea si acolo vorbim de rujuri sau de iubirile din adolescenta in loc sa ne plangem ca bredpitul nu-si pune sosetele in cos.
De exemplu unul dintre momentele mele de independenta nevinovata e ca incerc pe cat posibil sa merg la fitness si la cumparaturi singura desi de multe ori sotul meu vrea sa vina cu mine. De ce sa las de la mine si sa plec de la sala cu juma de ora mai repede doar pt ca el nu mai are chef sa stea, sau de ce sa ma grabesc la cumparaturi ca el s-a plictisit? Astea nu sunt " compromisurile casniciei" astea sunt din categoria " am cautat-o cu lumanarea"
Michelle
razhore spune:
nu are de ce sa imi fie ciuda:)
Sunt totusi si situatii in care dependenta este reala si probabil genereaza frustrari.Uite, primul exemplu care mi-a venit acum in minte:Sa spunem ca o tipa pleaca in alta tara impreuna cu sotul ei.El are drept de munca si ea nu are.Asta ar fi un caz de dependenta financiara.E doar un exemplu ipotetic:)
Eu ma gandesc sa fac un club al dependentilor nefrustrati pentru ca sunt dependent de iubita mea si nu vad nici o conotatie negativa in dependenta mea.Se numeste dragoste si va doresc si voua acelasi lucru ;)
quote:
Originally posted by michelle7quote:
Originally posted by razhore
Presupun ca subiectul asta o sa se transforme in ceva de genul...Buna, numele meu e X si nu mai sunt dependenta de barbatul meu de o luna 5 zile si 4 ore
si ce ti-e ciuda, ti-e ciuda???
Michelle
giani spune:
Mde, aci tot ma mai apuca frustrarile, cum naiba barbatii nord americani pot face treburi in mod eronat repartizate femeilor: gatit, spalat de rufe, curatenie in casa, crescut de copii, cot la cot cu partenerele lor, din proprie intiativa. Am facut cercetari in detaliu, ca-s foarte interesata in problema asta, se pare ca numa' in tarile vestice femeile au inregistrat un asemenea succes. Am o pretena, barbata-su' ii aduce micul dejun la pat, proaspat pregatit, basca o floare intr-o vaza. Barbata-su' englez, ce sa mai precizez, cum naiba sa nu te apuce frustrarile; de citiva ani ma rog de 'mnealui sa faca si el un mic dejun surpriza, acu' nu zic, mai gateste si el, trebi sofisticate mai ales, si nu in mod constant, asa, cu toane, da' am ce am cu micul dejun.