cum ar fi mai bine?sa fie bataus sau nu?

dulcetica spune:

E interesant subiectul!Rares are 2 ani, e singur la parinti si avind si dezavantajul ca nu prea cunoastem familii cu copii ,nu prea a avut ocazia sa se joace cu altii.Simbata a avut un musafir de 4 ani si a luat-o de vreo doua ori.Nu s-a aparat si statea sa fie pocnit!A plins ca l-a lovit cu o jucarie in cap,l-a impins cu forta in perete...nu mi-a placut si m-a durut la suflet.Efectiv n-avea nici o reactie de autoaparare ,deoarece pina acum nu s-a mai intimplat.Totul e al lui si n-are cu cine sa se certe prin casa.Se bucura cind vede copii,de regula sint mai mari ca el si, am remarcat ca e cam egoist .Pina acum n-am meditat serios la aceasta problema,agresivitatea altora si sint curioasa cum va reactiona in perspectiva!? Deocamdata e destul de mic ,desi am vazut si ca el, impulsivi.O fetita la fel de mica ,i-a bagat un degetel in ochi si atunci m-a incintat ca a fost un gentleman si n-a reactionat .Totusi e cam pasiv,nu?

Principesa spune:

Dulcetica, da, e cam pasiv. Ai nevoie de o permisiune ca sa ii permiti lui sa se apere si sa il incurajezi in acest sens?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

ruxij spune:

Eu zic ca e OK, o sa invete. Nu e agresiv din fire, dar odata ce va merge la gradinita si o va lua pe coaja de cateva ori, o sa invete sa se apere. Asta e experienta noastra. Eu raman totusi la parerea ca parintii nu trebuie sa incurajeze agresivitatea si ca dimpotriva, deseori ei stau pasivi cand copilul lor il agreseaza pe altul.

Jocelyn spune:

Si eu am incasat-o cand eram mica de la copii mai mari cu care eram la joaca. M-am dus sa ma plang la parinti. Tata mi-a zis: du-te la joaca si sa nu mai lasi pe nimeni sa dea in tine. Invata sa te aperi singura. Asta probabil ca merge la o varsta mai mare. Eu chiar asta am invatat, sa ma descurc tot timpul singura, nu mi-a sarit nimeni in ajutor nici cand eram mica... adevarul ca prin 85 cand aveam eu 5 ani, toti copiii ieseau singuri la joaca nu cu parintii... acum e intr-adevar mult mai periculos.

It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.

ruxandra_sb spune:

Din pacate traim in lumea care este (si care a fost dintotdeauna asa ) si cum nu intotdeauna constiinta si legea functioneaza => clar ne vom stradui ca Matei sa fie mereu in postura de a se putea apara.

Nu ii incurajam agresivitatea doar de dragul de a fi agresiv, nu-l vom lasa sa loveasca primul, dar va trebui sa se descurce si sa supravietuiasca. La o adica.

Viata nu este o dulce poveste unde intotdeauna invinge binele si frumosul si sensibilul. Castigatorii&supravietuitorii sunt cei puternici. E adevarat, nu musai exclusiv prin putere fizica.
Si folosirea diplomatiei este de dorit, dar nu intotdeauna este suficienta. Eu una nu m-as baza doar pe ea.

Ruxandra & Matei (4 ani) & sotul drag

cl spune:

Dulcetica, mi-ai adus aminte de o alta intamplare. Alex avea cam un an si o luna. Mergeam zilnic in parc si ne intalneam cu alti copii, cam toti de aceeasi varsta. Era o gasca de vreo 5 copilasi. Fiecare mama (sau bunica) venea cu cate o punga plina cu jucarii, jucarii pe care le varsam intr-o mare gramada. Picii isi trageau jucariile pe care le doreau (evident, altele decat cele care erau ale lor) si se jucau frumos, in timp ce noi eram roata in jurul lor si-i supravegheam. Toate bune si frumoase pana cand au inceput sa mai apara si alti copii. Copii care erau de 4, 5, 6 anisori. Mi-am zic ca sunt copii, sunt atrasi de jucarii. Problema a fost ca cei mari ii agresau pe cei mici, ca se le ia jucariile din mana! Si am vazut cum un baietel de 5 ani ii ia jucaria lui Alex din mana. Alex ramane saracul debusolat, niciodata nu i se mai intamplase! Isi ia alta jucarie. Se juca cu ea, cand, acelasi baietel, i-o ia si pe aceasta. Puiul meu pacifist isi gaseste alta jucarie. A doua zi, acelasi pusti, aceeasi problema. Numai ca dupa ce i-a fost luata prima jucarie, la a doua Alex al meu l-a imbrancit si a tinut jucaria strans in manuta. Pustiul da sa insiste, iar Alex a tras un tipat, a strans jucaria si iar l-a imbrancit. Am vrut sa intervin intre ei, dar o bunica m-a apucat de mana si mi-a zis: lasa-l, ca se descurca foarte bine. Am ramas masca si ma uit la cei doi copii. Cel mai mare a batut in retragere. Stiu ca si atunci am ramas uimita de atitudinea celei care era cu baiatul de 5 ani: nu tu interventiii, nu tu explicatii (nu e frumos, nu e bine, nu e corect... etc), nimic!
Deci, dulcetica, s-ar putea ca Rares al tau sa nu fi reactionat pentru ca se intampla prima data. Incercati sa intrati in contact cu cat mai multi copii si atunci o sa vezi daca tot asa va reactiona in momente similare.

Claudia

ana_a spune:

dulcetica, citind postarea ta mi-am adus aminte ca asa suntem si noi...rar ne vedem cu cate un copil, niciodata nu a fost nevoit sa imparta...si dupa 2-3 intalniri cu verisorul care la pocnit...a reactionat si el...cei drept nu l-am lasat...dar dupa ce am citit ce ati scris pe aici am ajuns la concluzia ca trebuie sa se apere....dar nu-i nevoie sa fie un bataus pentru asta...

principessa, multumesc de raspuns

Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!

dulcetica spune:

Voi fi cu ochii pe el ,ca miine mergem la petrecere de copii.Ideea e ca nu-l vreau nici genul mamos, pe care-l protejeaza mami la plus infint,mai ales ca e baiat.Vreau sa fie barbat adevarat!
E complicat sa-i explic faptul ca trebuie sa le mute si el directia...voi fi subtila!

Rozi spune:

quote:

---

Originally posted by Principesa
[...] exista multe, multe studii care demonstreaza ca agresivitatea are o componenta innascuta.
[...]
Agresivitatea deriva dintr-un atasament insecurizant, este suficient deci ca acel copil sa nu se simta in siguranta.
Deci agresivitatea fata de un celalalt neagresiv in momentul respectiv sau fara un trecut comun agresiv poate fi un semn al unui atasament insecurizant.

---

Principesa, te rog daca ai timp sa explici / exemplifici ce inseamna un atasament insecurizant, de ce copilul nu se simte in siguranta in conditiile in care toata lumea il iubeste, are tot ce-i trebuie, nu este persecutat sau pedepsit (al meu are 1,5 ani).
Si inca o intrebare: agresivitatea asta fara motiv (sa-i zicem asa) poate fi datorata DOAR temperamentului sau e musai sa fie si din cauza sentimentului de nesiguranta?

sorana spune:

in revista "psihologia azi" din martie e un articol din care vitez:
"daca pustiul tau nu este niciodata agresiv ar trebui sa te ingrijoreze mai mult decat atunci cand este agresiv" si sunt insirate o gramada de motive pentru agresivitate din care: sunt rasfatati, protesteaza, doresc sa te cunoasca, se simt neglijati, doresc sa transmita o stare pe care nu o pot defini, etc
Fi-mea (acum 3 ani si 5 luni) a invatat recent ce inseamna cuvantul "plictiseala" si am tras concluzia ca pana acum devenea violenta (arunca cu obiecte) cand se plictisea dar ... nu stia cum sa spuna sau ce sa faca.
Teoretic ar trebui preintampinata violenta de orice fel (agresivitatea catre ceilalti, aruncarea obiectelor, violenta asupra lui insusi) dar eu una sunt incapabila sa imi dau seama ce a traznit-o de arunca cu obiecte (vezi faza cu plictiseala).
Ooofff, bine ca a mai crescut si am cam scapat de fazele astea ....acum am dat peste altele.

Sorana si Monica (3 ani)