cum ar fi mai bine?sa fie bataus sau nu?
Raspunsuri - Pagina 3
ruxij spune:
Claudia, eu cred ca nu exista alte solutii si din pacate pana la urma asta trebuie facut in conditiile date. Pana s-o mai civiliza lumea si nu va mai fi nevoie.
iubibubi spune:
Claudia, 
!
Andrei (3 ani) este mai pacifist de felul lui, dar tot a "luat-o" :) venea plangand la mine ca l-a "impungeat" Kevin (il impingea, adica:)). nu-mi place sa ma bag intre ei, i-am spus "pai nu-l mai lasa". chiar eram curioasa ce-o sa inteleaga din asta. a inteles ce trebuie, pentru ca acum plang pe rand :))
cl spune:
quote:
Originally posted by ruxij
... Pana s-o mai civiliza lumea si nu va mai fi nevoie.
Asta cred ca o sa fie la Pastele Cailor, din pacate!
Si inca ceva, ca am uitat. Am vorbit cu un psiholog despre acest lucru. Stiti ce mi-a zis? Sa-i explic ca nu-i frumos, dar...sa nu insist!!!! Mi-a zis foarte clar ca ccc copilul trebuie sa se apere.
Claudia
ruxij spune:
Am cazut de acord. Ducem razboaie de aparare 
Ira spune:
quote:
Originally posted by descintecquote:ciudat ca militezi impotriva agresivitatii cu un limbaj atat de agresiv
Originally posted by Ira
Agresivitatea naste agresivitate.
Sofia mea a mancat bataie in parc de la 2 copii romani, eu m-am uitat o clipa in alta directie si o cretina de fetita i-a dat cu lopata de plastic cu toata forta in cap Sofiei. Parinti nesimtiti si cu mentalitati salbatice, sa fie la ei acolo, de atunci ii ocolesc pe cat pot.
_
Sapte dintr-o lovitura!
Scuze de agresivitate, intr-adevar ieri cand am rememorat momentul imi revenise sangele la cap. Cine-ar suporta cu calmitate sa-i fie lovit propriul copil in cap cu lopata ? Sa ridice mana cine poate, eu nu pot, recunosc.
Sofie :)
ana_a spune:
Eu va citesc cu interes, Stefan al meu e cam micutz, nu prea intelege el cum sta treaba cu apararea, daca la inceput eram furioasa rau...acu parca mi-a mai trecut tind sa-i dau dreptate Claudiei si celorlalte fete care spun ca trebuie intradevar sa se apere, ieri de exemplu venea la mine plangand ca prietenul de joaca ia luat jucariile, jucariile lui de altfel, cu greu l-am convins ca trebuie sa le imparta, ca acel copilas a venit sa se joace cu el, sa ia pe rand cate o jucarie, prin roatatie..interesant cum vor amandoi aceeasi masinuta din 15 bucati aproape identice... amicul de joaca de 2 anisori nu la imbrancit doar ca sau razboit nitel pt masinutze poate exagerez si eu ...am observat ca tot timpul intervin intre ei, sa fac pace...o fi bine?mamica celuilalt copilas nu intervenea deloc ca ar fi mai bine sa-i lasam sa-si imparta singuri jucariile...dar simt ca e de datoria mea deocamdata sa intervin offf e si nitel dificil, Stefan tocmai si-a dat seama ca aceste jucarii ii apartin in totalitate, sunt ale lui...haha...creste...
Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!
Mirunaa spune:
Eu cred ca pentru agresivitatea copiilor o parte de vina o au si parintii.Si Rares, care acum are 2 ani si 9 luni, a avut si inca mai are excese de agresivitate(mai rar in ultima vreme).Cand era mai mititel si vedeam ca impinge sau loveste un copil, in primul rand, stiindu-l asa, nu-l scapam o clipa din ochi si-i intuiam miscarile.Daca se ma intampla sa faca vreun gest brutal pe care nu i-l intuiam....il luam din parc.Nu mi se pare normal ca un alt copil sa o incaseze de la fi-miu doar pentr faptul ca al meu e mic si e mai nazdravan.
Noi mai avem o alta problema legata si de asp[ectul asta.Sa va dau un exemplu.Cand au fost niste zile mai calduroase am iesit cu el in parc la nisip, aducand toate ustensilele de nisip(galetusa, forme, lopatica, grebluta) plus cateva masinute cu care sa se joace in nispi.Va dat seama ca m-am carat cu o sacosa intreaga.
A venit un alt baietel, un pic mai mare decat Rares, cu mamica lui si a "poftit" la jucariile baiatului meu.Rares , era intr-o zi buna, si nu a zis nimic cand baietelul i-a luat masinuta.Problema a fost alta.Acela baietel vroia exact jucaria cu care se juca Rares.I-a smuls-o din mana si a fugit.Rares, bineinteles ca a inceput sa planga....si plangea de mama focului....Mama celui care i-a luat jucaria baietelului meu nu zicea nimic.Cu alte cuvinte, baiatul meu plangea ca sa nu planga baiatul ei...
Am incercat sa-l las pe Rares sa se descurce singur....dar la un moment dat nu am mai suportat si i-am atras atentia mamicii care statea impasibila pe banca.
Nu am incurajat niciodata violenta la copii, n-am mers pe principiul ca decat s-o incaseze al meu mai bine o incaseaza altul.Chiar mi s-a parut deplasata afirmatia ca romanii incurajeaza genul asta de raspuns la violenta.Eu cred ca peste tot, copiii sunt la fel.....si tot asa si prin alte tari sunt parinti de toate felurile!
Toate cele bune!
MihaelaIo spune:
baitelul nostru are 2ani si jumatate,cand iesim afara la joaca nu loveste copii, dar daca este lovit nu ezita sa raspunda, loveste si el. Mai avem o fetita de 9 luni.De cand Ioana a devenit mai solicitanta a inceput sa ne loveasca pe toti. Eu cred ca acest comportament nu tine de agresivitate; faptul ca a inceput sa ne loveasca reprezinta o modalitate de a ne atrage atentia asupra lui chiar daca efectele sunt negative: il dojenim si ne suparam pe el.De altfel el stie ca a lovi nu este voie nu e frumos...si cu toate acestea persista in acest comportament. Probabil ca aceste reactii ale copiilor de varsta mica sunt firesti (nu trebuiesc incurajate,ci trebuie sa repetam mereu ca nu e frumos nu e voie etc)astfel ei isi consuma frustrarile si neimplinirile. Ne gandim sa-i cumparam o manusa de box iar atunci cand nu i se implineste ceva si simte nevoia sa se descarce sa loveasca in ea nu in noi sau in alti copii.Cred ca ar fi o varianta de a canaliza aceste reactii instinctive de a lovi. Cred ca noi parintii ar trebui sa ne inarmam cu multa rabdare si sa observam de unde pleaca aceasta tendinta de a lovi de la ce si apoi sa cautam alternative de a reactiona fata de aceste comportamente.Pupici
Principesa spune:
Ana, exista multe, multe studii care demonstreaza ca agresivitatea are o componenta innascuta. Si in plus are un rol pozitiv, de protectie.
Este foarte adevarat ca in unele cazuri s-a deplasat acest rol pozitiv. Insa la baza ei tot frica sta si absenta unui contact satisfacator.
Ira, in acest sens pentru ca un copil sa fie agresiv nu este necesar sa fi asistat in casa la scene de agresivitate. Agresivitatea deriva dintr-un atasament insecurizant, este suficient deci ca acel copil sa nu se simta in siguranta.
Este deci vital ca un copil sa stie ca are dreptul pana la obligatie de a se apara. Altfel el nu va putea la un moment dat sa fie garantul propriei supravietuiri si va trai intr-o dependenta continua.
Deci agresivitatea fata de un celalalt neagresiv in momentul respectiv sau fara un trecut comun agresiv poate fi un semn al unui atasament insecurizant.
Luati, va rog, aceste informatii cu distanta necesara. Relativizati adaugand componenta temperamentala innascuta, propriile principii si istoria personala si faptul ca fiecare om este diferit si rolul parintelui este de a-l ajuta sa isi exprime aceasta unicitate in acord insa cu mediul in care traieste. Pentru ca libertatea fara respect este anarhie, iar respectul fara libertate despotism.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Laura _Oprescu spune:
am citit si eu cu interes subiectul...
La noi lucrurile stau cam asa..am doi baieti dintre complet diferiti ca si temperament..cel putin pe moment..Rares(cel mare) pe la varsta de doi ani a inceput sa fie "victima" ...a tinut-o lunga pana cand i-am tot explicat acelasi lucru:tu nu lovesti primul niciodata,asta te face bataus;nu te lasa lovit asta iti permite sa te aperi..a inteles el ce a inteles cert este ca a urmat faza incare a inceput sa manipuleze situatiile cumva..daca lovea pe cineva(stiind ca nua re voie) , urla primul astfel incat cand ajungeai la fata locului , el era deja considerat victima..celalalt probabil era in faza inca de soc(de ce urla asta)...asa facea cand era pe la trei patru ani...
exemplarul numarul doi...alta experienta..trebuie sa mentionez ca am o casa plina de copii aproape in fiece zi, din care Lucas este cel mai mic, restul sunt de o varsta cu Rares.Au o camera numai cu jucarii si acolo incep luptele...Lucas a fost si inca este impins pe ascuns , ii erau luate jucarii,etc...nu pot spune acest lucru acum..la inceput tipa ,apoi a inceput el sa se lupte si sa atace...jale mare..cum sa ii explici la un copil de un an jumate si sa te astepti sa si inteleaga ca nu e ok sa fie impins,dar e ok sa ii ia altul jucarica...acum are aproape 20 de luni si a trecut in panta cealalta, ii mangaie pe toti:)..sa vedem ce urmeaza ...
Copiii trec prin nenumarate faze..totul e sa ai ochi sa vezi si putere sa intelegi, sa le intelegi rationamentul , sa il aprobi sau nu,sa ii urmaresti,
Nu as spune niciodata copilului sa loveasca pe cineva,dar nici nu i-as spune ca e ok sa fie lovit...Cam ca iubibubi si eu :"nu te lasa lovit", alaturi de permanentul: "nu e voie sa lovesti".Mi-amintesc ca la Rares a tinut dar numai pe la trei ani si un pic figura cu " we use words,not fights..."...