Nedumerire

Elise spune:

he he... ok.
daca ai fi singura, probabil ti-as dori sa ai o revelatie.

cum nu esti, mai bine sa ramai pe edificiul pe care ti-ai construit tu valorile, in care totul e calculat, monitorizat, pus in balanta si iubesti pe cine vrei tu si consideri ca merita.

se poate trai si asa.
asa cum se poate trai si fara sa ai macar iluzia ca iubesti.
e chiar mai safe.

as putea sa iti scriu vreo 5 pagini, dar n-as face bine.
hai sa admitem ca avem pareri diferite si atit.

Elise

She spune:

Si eu cred ca iubirea neimpratasita este o fixatie, o boala chiar.
Cum se explica atunci ca daca sint probleme in casnicie, spunem cu totii:Nu mai rezist mult,daca nu se intimpla ceva, renunt!"Unde mai exista aici iubirea neconditionata daca iubim indiferent cum ?
Iubirea neconditionata ar trebui sa genereze numai cupluri care sa moara de mina si totusi, realitatea este alta!
De ce cerem partenerilor sa faca cumva sa ajungem la un numitor comun?ca sa fie mai bine nu?ca daca nu este mai BINE, care este consecinta?
Ii parasim chiar daca ii iubim!Pt ca nu merge, nu tine, nu sintem fericiti si ne distrugem unul pe altul , eventual si copiii nostri.
Si daca parasim contrar iubirii, ajungem la acelasi rezultat:iubirea nu este totul.este doar o mica parte.restul este conditionare, indiferent cit de "urit "suna, este ..UMAN..pt ca sintem fiinte care gindim.

Elise spune:

pai de ce confunzi iubirea cu relatia?

sint oameni care se iubesc si se distrug, sint oameni care nu se iubesc si coabiteaza foarte bine.

n-are a face una cu alta.

Elise

iulia_b spune:

Eu am o casnicie f frumoasa cu sotul meu care dureaza de 7 ani. "Certurile" noastre s-au rezumat la simple discutii in contradictoriu.
Este sufletul meu pereche, il iubesc ca pe fiecare particica din mine.
La fel cum imi iubesc parintii, copiii.
Nu (mai)este nevoie sa ma autoconving ca il iubesc si de ce il iubesc.
Iubesc totul la el.

kitz-kitz spune:

forte,gandesc exact ca tine.


"Daca-mi aduce flori si-mi face complimente imi amintesc doar de ce il iubesc.
Daca se uita la meci, ori ma uit cu el,daca ma intereseaza, ori fac si eu ce-mi place. Nu ma obliga nimic sa ma duc sa ma spetesc la frecat podele.
Daca ar avea de comentat in legatura cu faptul ca si eu imi satisfac o placere, atunci ar aparea o problema.
Daca devine mojic deja incep sa-mi pun intrebari legate de omul pe care , chipurile, il iubesc si cum de am ajuns aici: ori de ce s-a schimbat el, ori de ce eu n-am avut ochi sa vad.
Nu este nici o fatalitate in a iubi. Multi psihologi spun ca aici intra si verbul a vrea sa iubesti. Iubim un om pentru ca are niste merite, pentru ca apreciem ceva la el, nu doar pentru simpla lui existenta: trebuie sa apreciem cumva acea existenta. Si-l mai iubim si pentru felul in care se raporteaza la noi, la felul in care intelege sa fim impreuna. Ca declaram uneori ca ne iubim, inca, fostii, cred ca nu trebuie sa confundam iubirile. Ramine o forma de afectiune, ceva camaraderesc, nu mai mult. La fel cum declar ca-mi iubesc cea mai buna prietena, dar asta nu inseamna ca o doresc fizic.

Nu inteleg iubirea neimpartasita: este o forma de obsesie, de fixatie, intra deja la patologi"

"Cand o usa a fericirii se inchide,o alta se deschide;dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi"Helen Keller

conchita spune:

eu inteleg iubirea neimpartasita si nu cred ca e o forma de obsesie sau o boala, cum asa?! iubesti pe cineva - daca iubesti cu adevarat -pentru ceea ce/cum este, nu pentru ca te iubeste. sigur, iubirea impartasita e cheia succesului intr-o relatie, dar iubirea, luata ca atare, e raportata strict la persoana iubita. o relatie se poate sfarsi si din nepotrivire de caracter, dar nu e imposibil ca persoanele care au format un cuplu odata sa se iubeasca inca, pastrand distanta. tii la cineva pentru ca te-a fermecat intr-un fel, iar farmecul asta e independent de farmecul pe care il exerciti tu asupra celui/celei pe care il/o iubesti. mie mi se intampla des sa plac oameni care nu ma pot suferi. :-)) no, si-acum ce sa fac, sa nu-i mai plac? pai poate ei merita sa-i plac, iar eu nu merit sa fiu placuta. ne impiedicam de-o saiba acum?

Elise spune:

cre' ca e o diferenta mare intre a iubi un om si a iubi faptul ca el ne iubeste pe noi.

adica daca maine sotul cuiva isi face bagajele si pleaca, din momentul in care a iesit pe usa nevasta-sa nu-l mai iubeste ?!

daca ar continua sa il iubeasca, in pofida faptului ca a fost un nemernic, ar fi ceva patologic si trebuie tratata....

woowww... ce ratiune imbatabila!!

tocmai ce spuneam cu butonul on-off.
m-as feri sa am asa ceva acasa.

probabil mi-ar face si evaluarea anuala, ca la job, sa vada daca am fost sub, la nivel sau peste asteptarile de la o nevasta, si sa stabilim de comun acord nivelul remunerarii afective pe anu' viitor....

Elise

daniela_b spune:

iubirea neimpartasita este caz patologic?

Ma indoiesc si ma opun acestei idei cu toata forta, forte...
Iubirea neimpartasita sta la baza multor trairi inaltatoare, exista mii de dovezi in acest sens. Oamenii scriu, cinta, inventeaza, fac filme despre asta..., in numele iubirii care te rascoleste, te face sa suferi dar te si purifica si te face creativ.
Iti dai seama ce plictisitoare ar fi lumea daca iubirea s-ar confunda cu o relatie confortabila?
Scuza-ma dar m-ar durea falcile de cascat daca m-as uita la o opera cu subiectul in care el iubind-o nespus se uita la meci si ea, iubindu-l din suflet, isi aplica o masca de frumusete, in camera alaturata...
Desigur, e foarte frumos si asa, caldut si linistit...altfel am trai storsi de vlaga, traversati de prea multa dragoste pasionala care ne maninca pe dinauntru. Ce-i prea mult, strica.
Norocul este ca sintem inzestrati cu un creier care stie mai bine cum e cu procesele chimice, reactii, hormoni si le administreaza profesionist in majoritatea cazurilor.





Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

inaioana spune:

Iubirea nu se poate defini in niste parametri. A o defini e cam acelai lucru cu a defini "timpul" despre care cineva spunea : "daca nu ma intrebi, stiu ce este, daca ma intrebi..nu mai stiu."
Exista iubire fara respect, exista neimpartasita, exista iubire obsesiva...exista ORICE.

Forte, nu poti iubi pe cineva pentru meritele lui, poate te indragostesti de anumite trasaturi (meritorii) dar apoi astea nu mai ai impotanta.
Spre exemplu sa presupunem ca il iubesti pe X pentru parul lui negru minunat, pentru felul lui de a zambi, pentru cum da bani la cersetori si cum stie ca spuna glume, etc. Odata indragostita de X, sa presupunem ca intalnesti un Y care are toate aceste calitati dar in grad si mai mare. Este iubirea ta transferabila asupra lui Y? Eu zic ca nu. Deci nu meritele si trasaturile conteaza , chiar daca initial ele ne atrag si ne gandim ca ele ne mentin iubirea fata de cineva. Pentru ca iubirea nu este transferabila in functie de ceea ce ne-a atras initial la cineva, nu depinde de acele trasaturi.

Ioana 28 saptamani cu Serghei si Katja (30 martie 2004)

pozici

Tink spune:

quote:

---

Originally posted by She

SUPERB FILMUL ADUSCA!!!
BRAVO!
Il revad si revad si revad!!

Ok..eu sint altfel.
Eu recunsoc:iubesc CONDITIONAT.Iubirea neconditionata nu exista la mine decit pt copii, a mea mama, frati si surori.Este verificata asa ca nu ma contraziceti.
Forte, de acord cu tine:dragostea se merita si dragostea se intretine.Si trebuie intretinuta "de la sine".Trebuiesc facute compromisuri si sint ok atita timp cit nu cer renuntarea la tine insuti si a principiilor tale.
Eu recunosc, nu as mai putea iubi barbatul care se arata dezinteresat, surd, mut indiferent cit am "investit" si cit am iubit o data la el.Imi trece..incet..calm si linistit, in timp.Si ma bucur ca imi trece caci altfel m-as chinui o viata.Sint o fericita!
CIND IUBESC, simt ca este omul potrivit atunci cind ne putem certa fara sa ramina"greu", fara sa apese zile si nopti dupa.Cind simt o eliberare.Atunci stiu ca este bine.
Iubesc si stiu ca este el atunci cind in momentele de furie cind l-as omori, il vad frumos.Simpatic, atragator si ii iubesc miscarile si gesturile.Si daca , asa cum am spus mai sus, nu da dovada ca este nici surd si nici orb si nici dus cu pluta in propria-i fiinta, ne putem "certa" pina la batrinete ca al meu este!
Mai greu e :de ce ne indragostim?

si tot asa...

---

SUBSCRIU

DRAGOSTEA E UN FOC PE CARE TREBUIE SA IL INTRETII PENTRU CA ALTFEL MOARE SAU SE TRANSFORMA IN ALTCEVA (ex.: obisnuinta, un pic de comoditate a relatiei, etc....)

Si eu cred ca exista iubiri neimpartasite si care SE POT TRANSFORMA....in patologic! Dar cred ca forte ne indeamna sa vorbim despre sentimentele care exista intr-o relatie!

Subscriu si la ce ati zis despre iubire si respect! La mine se adauga si meritele. Il iubesc pe sotzul meu cu fiecare particica din mine si sunt mandra de/cu el de fiecare cand se lupta sa faca ceva chiar daca uneori nu-i iese cum ar vrea. atunci il iubesc chiar mai tare. Si ma mai uit si la comportamentul lui fata de altii (am facut asta de la bun inceput). Cred ca mi-as fi inabusit sentimentele fata de el daca nu ar fi stiut sa spuna saru'mana unei femei, sa fie generos, sa faca surprize placute celor din jur, daca nu ar fi stiut sa se comporte ca un gentleman la petreceri sau in alte conjuncturi...!

Si forte are dreptate cand spune ca atunci cand se porta frumos cu mine, ex. imi daruieste o floare (fara sa fie o ocazie speciala) imi amintesc cat de mult il iubesc si imi demonstreaza ca, atunci cand a plecat de la birou la o ora tarzie s-a oprit din drum la o florarie gandindu-se la mine! Si asa il invata si pe baietzelul nostru!