Nedumerire
Raspunsuri - Pagina 2
Elise spune:
forte,
quote:
Dar in Romania, in societatea macho de acolo se crede ca femeile sint, oricum, inferioare, deci nu pot accede prin definitie la respectul barbatului, asa ca acceptam ce primim, iar barbatii, ohoho!!, ei sint crescuti in cultul masculului caruia totul i se cuvine.
nu stiu ce Romanie iti amintesti tu, dar unii dintre noi traim aici si iti garantez ca nu avem "cultura macho" ...
Si - ce surpriza !! - sint femeie si iti garantez ca nu ma simt inferioara deloc.
Elise
adusca spune:
iata un www.epica-awards.org/assets/epica/2005/winners/films/flv/10539.swf" target="_blank">raspuns la dilema care va framanta.
fetele de pe DC
Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....
conchita spune:
quote:
Originally posted by Elise
nu stiu ce Romanie iti amintesti tu, dar unii dintre noi traim aici si iti garantez ca nu avem "cultura macho" ...
nu, nu, chiar deloc macho, asa e.
Elise spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by Elise
nu stiu ce Romanie iti amintesti tu, dar unii dintre noi traim aici si iti garantez ca nu avem "cultura macho" ...
nu, nu, chiar deloc macho, asa e.
si eu care imi faceam probleme... Conchita, multumesc ca mi-ai taiat elanul complexelor!
In alta ordine de idei, ar fi foarte bine si comod pentru noi ca fiinte umane sa avem un robinet de la care sa pornim jetul sentimentelor cind decidem ca relatia e avantajoasa.
Ne trateaza frumos - reglam presiunea in functie de "placerea de a fi cu el " - daca ne aduce flori si ne face complimente, il iubim mai mult.
Daca se uita la meci, mai inchidem robinetu'...
Daca devine mojic - off, si gata.
Traiesc intr-o societate mojica si e logic sa inteleg si povesti mai disperate, ami putin "respectuoase si convenabile" - de care e plina si istoria, si literatura, dar de fapt astea sint filozofii.
Adevarata dragoste este comun consimtita, se dezvolta in mediul conjugal si are conditii de utilizare clare.
cel putin, in statele civilizate.
Elise
delphin spune:
Pt. mine iubire=RESPECT.
Asa mare cum am scris. Intr-o relatie bazata pe iubire si respect(as adauga ca si educatia primita joaca un rol), nu exista loc pt. cuvinte urate,sa nu mai vorbim de batai...
Cred ca atunci cand iubesti intr-adevar pe cineva,nu indraznesti sa-l jicnesti, gandindu-te ca-l vei rani, ca va suferii....
Cel putin asa este la noi...Ne cunoastem de 8 ani, stam impreuna de 7 si suntem casatoriti de 5. Niciodata,dar absolut niciodata nu i-am spus un cuvant urat si nici el mie....si am avut si noi dispute ca in orice cuplu.
Simt ca relatia noastra a devenit din ce in ce mai frumoasa,cu trecerea timpului,am invatat sa ne cunoastem si sa stim cum sa comunicam.
Faptul ca avem un copil,ne-a facut mult mai responsabili.Iar cuplul nostru se comporta in consecinta.
en fin de compte: iubire=respect
Am uitat sa precizez ca suntem un cuplu de romani :)
http://community.webshots.com/user/delphinoi
forte spune:
quote:
Originally posted by Elise
In alta ordine de idei, ar fi foarte bine si comod pentru noi ca fiinte umane sa avem un robinet de la care sa pornim jetul sentimentelor cind decidem ca relatia e avantajoasa.
Ne trateaza frumos - reglam presiunea in functie de "placerea de a fi cu el " - daca ne aduce flori si ne face complimente, il iubim mai mult.
Daca se uita la meci, mai inchidem robinetu'...
Daca devine mojic - off, si gata.
NU, elise, nu-l iubim mai mult pentru ca ne-a adus trandafiri si a spalat doua farfurii in plus azi.
Ideea e ca dragostea nu e cistigata o data pentru totdeauna si putem sa ne culcam pe-o ureche. Dragostea se merita, dragostea se intretine....flama aceea, o stii. Si a iubi pe cineva inseamna a-i fi aproape, a vrea sa-l ajuti, a dori sa-l intelegi.
"Nu exista iubire, exista doar dovezi de iubire."
Elise spune:
forte,
care e legatura intre "a iubi in functie de merite" si " iubi pe cineva inseamna a-i fi aproape, a vrea sa-l ajuti, a dori sa-l intelegi"?
Eu nu vad vreuna...
si, apropo de merite: exista si iubire neimpartasita.
Pe asta cum o justifici?
E un fel de "copil din flori", nu o intretine si nu o merita nimeni. Cum de exista?!
Sau exista tot doar in statele macho?
Elise
She spune:
SUPERB FILMUL ADUSCA!!!
BRAVO!
Il revad si revad si revad!!
Ok..eu sint altfel.
Eu recunsoc:iubesc CONDITIONAT.Iubirea neconditionata nu exista la mine decit pt copii, a mea mama, frati si surori.Este verificata asa ca nu ma contraziceti.
Forte, de acord cu tine:dragostea se merita si dragostea se intretine.Si trebuie intretinuta "de la sine".Trebuiesc facute compromisuri si sint ok atita timp cit nu cer renuntarea la tine insuti si a principiilor tale.
Eu recunosc, nu as mai putea iubi barbatul care se arata dezinteresat, surd, mut indiferent cit am "investit" si cit am iubit o data la el.Imi trece..incet..calm si linistit, in timp.Si ma bucur ca imi trece caci altfel m-as chinui o viata.Sint o fericita!
CIND IUBESC, simt ca este omul potrivit atunci cind ne putem certa fara sa ramina"greu", fara sa apese zile si nopti dupa.Cind simt o eliberare.Atunci stiu ca este bine.
Iubesc si stiu ca este el atunci cind in momentele de furie cind l-as omori, il vad frumos.Simpatic, atragator si ii iubesc miscarile si gesturile.Si daca , asa cum am spus mai sus, nu da dovada ca este nici surd si nici orb si nici dus cu pluta in propria-i fiinta, ne putem "certa" pina la batrinete ca al meu este!
Mai greu e :de ce ne indragostim?
daniela_b spune:
Da, adusca, supercool filmul, mi-a placut foarte mult ...
Dragostea...Iubirea...
hm, ma feresc sa vorbesc despre ele prea mult, viata mi-a aratat de atitea ori ca tot ce stiam la un moment dat, nu era adevarat...
Am iubit si am fost iubita.
Am iubit si n-am fost iubita.
Am fost iubita si n-am iubit.
Singura concluzie este ca ar trebui sa multumesc pentru fiecare dintre emotiile pozitive sau nu pe care le-am trait in diferite contexte, astfel am stiut ca sint o fiinta vie si deschisa spre orizonturi si mai largi. Din ce in ce mai largi!
Dupa parerea mea, iubirea nu are legatura cu nimic altceva decit cu ea insasi.
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
forte spune:
quote:
Originally posted by Elise
si eu care imi faceam probleme... Conchita, multumesc ca mi-ai taiat elanul complexelor!
In alta ordine de idei, ar fi foarte bine si comod pentru noi ca fiinte umane sa avem un robinet de la care sa pornim jetul sentimentelor cind decidem ca relatia e avantajoasa.
Ne trateaza frumos - reglam presiunea in functie de "placerea de a fi cu el " - daca ne aduce flori si ne face complimente, il iubim mai mult.
Daca se uita la meci, mai inchidem robinetu'...
Daca devine mojic - off, si gata.
Daca-mi aduce flori si-mi face complimente imi amintesc doar de ce il iubesc.
Daca se uita la meci, ori ma uit cu el,daca ma intereseaza, ori fac si eu ce-mi place. Nu ma obliga nimic sa ma duc sa ma spetesc la frecat podele.
Daca ar avea de comentat in legatura cu faptul ca si eu imi satisfac o placere, atunci ar aparea o problema.
Daca devine mojic deja incep sa-mi pun intrebari legate de omul pe care , chipurile, il iubesc si cum de am ajuns aici: ori de ce s-a schimbat el, ori de ce eu n-am avut ochi sa vad.
Nu este nici o fatalitate in a iubi. Multi psihologi spun ca aici intra si verbul a vrea sa iubesti. Iubim un om pentru ca are niste merite, pentru ca apreciem ceva la el, nu doar pentru simpla lui existenta: trebuie sa apreciem cumva acea existenta. Si-l mai iubim si pentru felul in care se raporteaza la noi, la felul in care intelege sa fim impreuna. Ca declaram uneori ca ne iubim, inca, fostii, cred ca nu trebuie sa confundam iubirile. Ramine o forma de afectiune, ceva camaraderesc, nu mai mult. La fel cum declar ca-mi iubesc cea mai buna prietena, dar asta nu inseamna ca o doresc fizic.
Nu inteleg iubirea neimpartasita: este o forma de obsesie, de fixatie, intra deja la patologic.