E normal -matrimoniale ?!
Raspunsuri - Pagina 6
Elise spune:
quote:
Originally posted by Teodora D.
[font=Comic Sans MS][teal]am cugetat un timp daca sa scriu sau nu acest mesaj; s-ar putea ca eu, citind atatea pe forum, sa incep sa confund personajele, de aceea Elise te intreb daca tu ai scris mai demult ca l-ai "luat din bratele altei femei", adica ale sotiei. daca ma insel imi cer scuze cu anticipatie, daca nu- s-ar putea ca asta sa fie explicatia comportamentului lui, cine inseala o data inseala si a doua oara, daca nu in numele iubirii, atunci in cel al "curiozitatii".
regret oricum ce ti s-a intamplat si admir determinarea ta.
Teodora, cind ne-am cunoscut aveam 20 si ceva de ani, aveam amindoi cite o relatie - dar nu eram casatoriti, nici eu, nici el.
Nici nu locuiam impreuna cu "relatiile".
Intr-un fel, desi era ceva mai "easy" decit 4 ani de casnicie, da, amindoi am tradat atunci.
Poate - spun poate - as fi inteles si l-as fi iertat daca el ar fi avut gasit acum o pasiune, o revelatie, ar fi trait ceva similar cu ce am a fost intre noi atunci.
Stiu cum e, deci l-as fi inteles si poate as fi putut sa il iert.
Dar el a tradat pentru o kestie ieftina, scabroasa si in cel mai josnic mod cu putinta - si e ceva care imi depaseste si puterea de a intelege si de a ierta.
Cum sa inteleg ca marele lui vis si fantezie ascunsa este fiinta aia jalnica care sta fara kiloti pe marginea autostrazii?
Ceva de genul asta a fost.... avea nr. de tel. de la n. creaturi de genu' asta.
Ce sa inteleg?
Ca le iubea?
Ca a fost un sentiment pentru care a putut sa arunce tot ce era intre noi?
Ca barbatul viselor mele de atit e capabil ?!
Ca asta e el in realitate, nu ce vedeam eu cind il priveam?
Elise
alinaxeni spune:
Vad ca multe fete militeaza pt. iertarea lui,si cred ca in multe cazuri e normal s-o facem.Totusi,ma urmareste o intrebare......daca tu ai fi facut asa ceva el te-ar fi iertat?
Intodeauna am fost de parere ca pt. o casicie trebuie sa lupti,sa stii cand sa ierti si sa cauti solutii la toate problemele aparute.
In asemenea cazuri eu cred ca nu exista solutii prea multe.M-am saturat de acele mentalitati care spun ca femeia trebuie sa ierte si sa mearga mai departe iar barbatul are voie sa faca orice,ca e barbat.
De multe ori am vazut femei care au calcat alaturi si au fost puse la stalpul infamiei,chiar si aici pe forum,iar cand auzim de un barbat care face asa ceva ne gandim sa-i gasim circumstante atenuante.
Mai ganditi-va,poate nici voi,cele care incercati sa-i gasiti scuze,n-ati putea sa va iertati barbatii daca ati descoperii ca face asa ceva.
Da,poate s-a simtit si el debusolat si ar fi fost scuzabil daca facea o greseala inscriinduse pe un site,dar el pur si simplu a facut o ocupatie serioasa din asi cauta relatii in diverse locuri,daca am inteles eu bine chiar si in diverse locuri obscure.
alina
Teodora D. spune:
Elise, nici eu nu inteleg cum e cu atractia pt. fata de pe marginea soselei sau aflata de cealalta parte a ecranului pe un site de intalniri, dar se pare ca multi barbati sunt fascinati de ea; poate e fascinatia fructului oprit, poate e imaturitatea lor, nu stiu...
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
Elise spune:
quote:
Originally posted by alinaxeni
Vad ca multe fete militeaza pt. iertarea lui,si cred ca in multe cazuri e normal s-o facem.Totusi,ma urmareste o intrebare......daca tu ai fi facut asa ceva el te-ar fi iertat?
alina
Alina, daca e vb. de noi.... da, probabil el mi-ar fi trecut cu vederea.
Si nu acum, cind probabil as avea si eu dreptul "sa ma distrez" daca el tot o face - ci si inainte.
Stiu asta pentru ca "a mai iertat" si fapte mai grave din istoria lui - s-a invirtit vreo 10 ani intr-un mediu destul de sclipicios si plin de promiscuitate. A avut parte de diverse tradari si a iertat.
Pina nu l-au parasit "ele" (nu mult diferite de personajul de pe autostrada de care pomeneam anterior) el nu s-a grabit sa o faca.
Oricit de ranit era orgoliul lui, daca ele vroiau sa se intoarca... aveau unde.
Deci, in mod cert, daca eu o luam de-a valma cu te miri cine, as fi putut sa ma intorc la el sa spun "stii...iarta-ma...nu mai fac!" Si o scuza penibila de genul "...ca numai pe tine te iubesc."
In ce ma priveste, situatia e diferita.
EU l-am urcat pe un piedestal (probabil fara voia lui) si cind a cazut de acolo s-a facut zob.
Elise
ellaalba spune:
Elise,
hai ma nu fi copil!!!
Tu chiar crezi ca merita sa te desparti de un barbat pentru atata???
Si voi cele care o sustineti va ganditi ca e vorba de-o casnicie?? E simplu sa spui "ma despart!" dar e mult mai greu sa-l intelegi si sa treci peste. Cu atat mai mult poti construi. Eu nu agrez chestii de genul asta dar macar pot sa le explic. Barbatii sunt vanatori prin definitie si au nevoie mereu sa-si demonstreze lor cat de "cuceritori" sunt. E bine sa fie un timp fara tine sa mediteze, dar eu nu sustin despartirea finala. Acum esti suparata si cel mai tare ti-e ciuda ca n-ai sesizat nimic, ca nu l-ai simtit! O sa-ti treaca starea asta...si-o sa te gandesti ca nu merita.
Nu cred ca singuratatea e solutia! Si nici despartirea! Fii mai inteleapta si nu reactiona dupa primul impuls pentru ca e foarte simplu sa rupi o relatie dar ce minunat e sa poti s-o mentii!!
Si voi dragelor care o incurajati in despartire sunteti sigure pe barbatii vostri? Sunt chiar asa de iubitori si n-au calcat niciodata pe delaturi? Mai uitati-va o data!!!
J G spune:
Ellaalba, desigur ca nu putem fi sigure de sotii nostri asa cum nu putem fi sigure nici de noi insine!
Desigur ca ii pot gasi justificari pentru ce a facut (probabil a fost afectat de vestea ca inotatorii lui nu sunt ok, nevasta-sa e suparata, barbatii sunt copii si noi trebuie sa muncim sa-i protejam etc)
Desigur ca toti barbatii (si femeile) au nevoie constanta de a-si verifica eligibilitatea si sexappealul si toti simtim nevoia de a flirta si de a fi doriti ca sa ne confirmam valoarea.
Marea diferenta e data de eleganta si de bun-simt, adica sa fac totul ca partenerul sa nu afle. Si sa nu o lovesc si mai tare cand e suparata atat de rau. Si sa nu ma amestec cu persoane de o anumita categorie. Asta e problema, din punctul meu de vedere. Si pentru asta eu l-as lasa.
In plus, sa zicem ca Elise il primeste inapoi... dupa aceea va garantez ca va petrece o viata tematoare ca se poate intampla din nou, sau ca el va merge mai departe (desi acum a mers departe, avea numere de tel de la fete, etc).
J
anamaria spune:
incapatzanata ca intotdeuna, eu raman de parte lui - cu scuzele, doar!
in fata ta, ca ai putut sa faci alegerea si sa-l trimiti la muma-sa!
si ca sa revin la subiect, nu stiu daca eu as fi avut taria sa reactionez asa, sa-l scot afara din casa... dar sunt destul de sigura ca nu as fi putut - cel putin, in nici un caz, asa de repede! - sa renunt la EL, iubitul meu dintotdeauna!
cred ca ai facut bine ca l-ai data pe usa afara, asta iti da tie ragazul de a te linisti, de a-ti vedea de cursul vietii tale. si cand apele se vor re-aseza in matca lor, eu cred ca in locul tau as incepe sa disec problema pe toate fetele, sa vad ce e de facut!
in nici un caz nu as spune acum, la suparare si soc si nervi ca gata, asta e, fiecare cu drumul lui, casnicia noastra-i moarta si ingropata!
dar asta-s eu, firea mea... daca tu te simti bine si daca dupa ce te vei linisti nu vei considera ca te-ai pripit, ca poate ar fi meritat a doua sansa... iti doresc numai bine si sa ai puterea sa-ti regasesti zambetul, sa gasesti poate candva pe altcineva alaturi de care sa traiesti o poveste de iubire adevarata!
PS sa stii ca eu/ noi am iertat candva ceva care era 'real'... nu doar discutii! e drept ca nu eram inca casatoriti, nici nu stetam impreuna (asta daca nu socotesti ca ramaneam regulat peste noapte la el, in caminul de studenti 
). am 'calcat stramb' si el si eu, el cred ca din obisnuinta si eu pe undeva din curiozitate, dar si ca sa-i vad reactia.
a fost socat! si cateva zile nu-mi putea vorbi! in final mi-a povestit ca in ziua cand i-am spus, a venit acasa si a vrut sa ma arunce din viata lui: scrisorile, pozele, amintirile, tot! doar ca n-a putut... ma iubea prea mult! si culmea e ca si eu pe el!
asa ca... necunoscute sunt caile Domnului! pe noi asta ne-a apropiat, si de-atunci n-am mai fost nici macar tentata sa-l insel, sa caut altul... ziceam intr-un post anterior ca m-as inscrie pe un site, din curiozitate, dar ar fi doar curiozitate sa vad ce si cum e acolo, nu sa ma intalnesc cu careva...
asa ca uite, pt noi a 2-a sansa a functionat, ne regasim acum tot impreuna dupa vreo 10 ani si 2 minuni de copilasi - sigur ca situatia nu e chiar la fel, dar eu din cauza asta tind sa nu fiu atat de drastica in hotarari...
_
ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb 
Bogdan - 04.07.2000 si 
Tudor - 13.06.2003
poze cu frumosii mei (si nu numai 
)
va doresc un 2006 MINUNAT!
Elise spune:
ellaalba,
cred ca nu sint toate cazurile la fel.
De exemplu, si asta poate n-ar trebui sa spun "in plen", apropo de discutia cu teambuildingurile - la o fosta firma la care lucram s-a facut un meeting intrnational, cit se poate de oficial, la o statiune din afara tarii.
Erau cam 300 de persoane invitate, dintre care aprox. 200 barbati.
Ei bine, am terminat noi meetingul, am baut o cafea, si, seara, cind sa ii luam pe barbati la o plimbare prin statiune - descoperim cu stupoare ca lipsesc TOTI, si asijderea TOATE masinile firmei din parcarile hotelurilor.
scumpii de ei, au plecat in formatie completa in primul oras mai mare...unde credeti? LA FEMEI.....
Si asta am aflat de la unii dintre ei "mai slabi de inger" care au simtit nevoia sa birfeasca cu noi evenimentul, in zilele urmatoare....
Altfel, "intimplarea" a fost strict confidentiala.
Majoritatea, evident, aveau familii care nici in ziua de azi nu au habar de "mica escapada".
Acum, daca al meu ar fi fost unul dintre ei, si intimplator as fi aflat, probabil nu faceam mare caz: doar nu era sa fie al meu cel mai fraier, sa se duca 199 si el, al 200-lea, nu ?!
E - intre asta si situatia in care ne aflam noi acum e ceva diferenta.
Ce a facut barbatu-meu nu e intimplare.
Nici nu e o kestie singulara, fiind ditamai corespondenta, pe care mi-a luat 2 ore sa o parcurg integral.
Daca as fi comparat nr. de tel. din site cu cele din tel. lui, as fi dedus, probabil, cite vraji s-au si finalizat.
Dar n-am avut nici timp, nici kef sa fac asta.
Elise
Kehleyr spune:
Elise,
Se pare ca tu ai luat deja o decizie. Se vede in fiecare mesaj al tau cum devii mai hotarata si mai inversunata. Sper sa fie cel mai bine pentru tine... Dar, totusi, incearca sa afli cand s-a declansat totul: inainte sau dupa ce ati aflat de problemele voastre. Macar ai sa stii daca ai trait tot timpul langa un mincinos sau buba s-a spart numai cand a venit criza. Eu nu cred ca cele doua sunt independente.
`Would you tell me, please, which way I ought to go from here?'
`That depends a good deal on where you want to get to,' said the Cat.
`I don't much care where--' said Alice.
`Then it doesn't matter which way you go,' said the Cat.
`--so long as I get somewhere,' Alice added as an explanation.
`Oh, you're sure to do that,' said the Cat, `if you only walk long enough.'
Elise spune:
quote:
Originally posted by Kehleyr
Elise,
Dar, totusi, incearca sa afli cand s-a declansat totul: inainte sau dupa ce ati aflat de problemele voastre. Macar ai sa stii daca ai trait tot timpul langa un mincinos sau buba s-a spart numai cand a venit criza. Eu nu cred ca cele doua sunt independente.
Si eu as vrea, dar cum sa aflu: sa ma duc cu mita pe la toate fetitele din Bucuresti?
El oricum nu mi-ar spune pentru nimic in lume.
Se uita in ochii mei si ma minte.
De la cine, sau cum sa aflu?!
Elise