E normal -matrimoniale ?!

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Elise, nu-s ce sa zic, eu nu-s convinsa ca lucrurile sunt atat de albe si negre. Tu esti o tipa foarte cu capul pe umeri si rationala si nu cred ca ai fi putut sa traiesti atata vreme langa el fara sa iti dai seama ca ar fi in stare de asa ceva. Eu cred ca anii pe care i-ati petrecut impreuna si in care v-ati iubit ar trebui sa aiba prioritate. Parerea mea este ca totul este o criza declansata de celelalte probleme ale voastre, care v-au afectat atat de tare pe amandoi. Nu zic acum ca ar trebui sa inchizi ochii si sa lasi sa treaca de la tine, dar nici nu-ti arunca la gunoi toata casnicia. Sa stii ca nu intotdeauna se finalizeaza cu ceva toate matrimonioalele astea, poate ca lui i-ar fi fost frica sa treaca de fapt la actiune si atunci ar fi renuntat singur. Eu cred ca a fost din partea lui un gest disperat si facut la repezeala.



`Would you tell me, please, which way I ought to go from here?'
`That depends a good deal on where you want to get to,' said the Cat.
`I don't much care where--' said Alice.
`Then it doesn't matter which way you go,' said the Cat.
`--so long as I get somewhere,' Alice added as an explanation.
`Oh, you're sure to do that,' said the Cat, `if you only walk long enough.'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Kehleyr
s-ar putea sa ai si tu dreptate. Totusi.....

quote:
Originally posted by Kehleyr

Elise, nu-s ce sa zic, eu nu-s convinsa ca lucrurile sunt atat de albe si negre. Tu esti o tipa foarte cu capul pe umeri si rationala si nu cred ca ai fi putut sa traiesti atata vreme langa el fara sa iti dai seama ca ar fi in stare de asa ceva.


Ei, uite ca nu mi-am dat seama - reiese si din postarile anterioare, in care povesteam ce mult ne iubim.... cum ne-am cunoscut...nunta, samd.
Cit oi fi eu de rationala, barbatu-meu tot mi-a dat lectii: eu imi puneam capul la bataie ca noi 2 ne iubim si ne intelegem - in timpul asta el isi vedea de "dulceticile" lui.

quote:
Eu cred ca anii pe care i-ati petrecut impreuna si in care v-ati iubit ar trebui sa aiba prioritate.

Dar oare au fost reali?
Sau si astia au fost doar in capul meu?
Cum pot sa stiu ca a comis-o doar acum, nu si in toti anii in care nu mi-a trecut prin cap sa il verific?

quote:
Parerea mea este ca totul este o criza declansata de celelalte probleme ale voastre, care v-au afectat atat de tare pe amandoi.

Mie mi se pare ca asta ar fi trebuit sa ne uneasca, nu sa ne desparta: cum ar fi fost daca si eu, intr-o furie de femeie care vrea copii, ma apucam sa ii fac cu oricine, pe la orice colt de strada?

quote:
Nu zic acum ca ar trebui sa inchizi ochii si sa lasi sa treaca de la tine, dar nici nu-ti arunca la gunoi toata casnicia.

Si care ar fi solutia de mijloc?


quote:
Sa stii ca nu intotdeauna se finalizeaza cu ceva toate matrimonioalele astea, poate ca lui i-ar fi fost frica sa treaca de fapt la actiune si atunci ar fi renuntat singur. Eu cred ca a fost din partea lui un gest disperat si facut la repezeala.


Poate.
Dar m-am uitat in ochii lui cind i-am citit "pasajul" cu "fapte, nu vorbe" - si parea atut de surprins, ca parca atunci il vedea prima oara. In conditiile in care are aceasta capacitate de disimulare, de unde sa mai stiu eu ce s-a intimplat si ce nu?!

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dpop spune:

elise, vreau sa te felicit ca ai taria morala de a lua asemenea decizii. mie mi-ar fi fost f greu.
dar te inteleg ca te simti ingrozitor de naiva si pacalita.
faptul ca a pus poza pe site e o treaba f ciudata. eu, daca as fi maritata, nu m-as expune unui asemenea risc. daca dadea de ea una din prietenele tale, aflata "in cautare"? nu s-a gandit la asta? dar apoi s-a explicat ca fara poza nu se putea inscrie...
eu stau acum la prietenul meu, in casa lui. cand ne certam, cu atat mai mult nu plec de la el, pana nu rezolvam problema. dar da, si eu tin minte tot ce imi apartine, ce am cumparat eu in casa ( ma rog, nu chiar la nivel de surub, dar stiu care farfurii le-am cumparat eu, ca ceasul desteptator a fost un cadou pt mine, etc), si daca m-ar da afara si as sti ca nu ma mai intorc, de nervi si suparare le-as lua pe toate. daca am fi casatoriti nu cred ca as mai pune asa problema, dar vorbesc doar ipotetic. oricum, linia intre a-ti lua toate posesiunile si a fi nesimtit in ceea ce iei e destul de subtire.
ma rog, o lungesc prea mult. voiam doar sa te felicit, pentru faptul ca esti puternica. si ca ai luat hotararea pe care o crezi corecta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Problema este ca acum tu incepi sa te indoiesti si de lucrurile de care erai complet sigura, si este normal.

Ar trebui sa incerci sa afli exact cum stau lucrurile, cum a inceput totul, cat de departe s-a ajuns. In mod normal nu as recoamnda nimanui sa faca asa ceva (chiar spuneam pe un alt topic ca increderea intre parteneri este esentiala si daca asta s-a pierdut, oricum nu mai este nimic de salvat), dar voi sunteti in mai mult decat o criza matrimoniala. De ce nu ii verifici logurile pe messenger? (am vazut ca pe site ai citit ce a scris, dar acolo poate fi tot show-off). Daca a fost asa imprudent incat sa nu se ascunda, nu cred ca a stat sa stearga ceva. Vezi exact cu cine a vorbit, cand a vorbit, ce a vorbit. Nu sunt parolate, ar trebui sa le poti accesa usor (daca a vorbit si de acasa si nu numai de prin alte locuri).

quote:
Mie mi se pare ca asta ar fi trebuit sa ne uneasca, nu sa ne desparta:

Prima ta reactie cand ai aflat de infertilitate a fost ca vrei sa divortezi, iti amintesti? Poate si la el, a fost o negare, a fost o defulare.

Oricum, din ceea ce intreba tipa respectiva pe messenger, cu care ai vorbit tu, mie mi se pare ca reiese mai mult ca in pofida profilului sau cu "vorbe, nu fapte" el de fapt vroia numai sa discute cu cineva care sa il inteleaga. Desigur ca o persoana mai cinica ar putea spune ca asta e doar abureala sentimentala de agatat femei, dar daca e adevarat? Daca el e atat de afectat de ceea ce i (vi) se intampla incat nu stie ce sa mai faca, si discuta cu strainii? Si tu faci asta pe forum. Uneori e mai simplu sa discuti cu necunoscuti decat cu cei apropiati. Eu sunt mai naiva si imi place sa cred ca nu sunt toti barbatii niste monstri si ca mai exista si oameni cinstiti pe lume care trec prin clipe grele.

Solutia de mijloc? Ar fi sa nu iei o decizie acum. Sa cumpanesti bine lucrurile. Tu il cunosti cel mai bine pe sotzul tau si ar trebui sa ai incredere in instinctele tale, daca e sincer, daca a fost o ratacire de moment. Cum a reactionat in alte situatii de criza, ce spune asta despre caracterul lui. Ce spun alte persoane care va cunosc pe amandoi (dar nu cele care dau sfaturi tampite de genul "toti barbatii fac si asta"!).


`Would you tell me, please, which way I ought to go from here?'
`That depends a good deal on where you want to get to,' said the Cat.
`I don't much care where--' said Alice.
`Then it doesn't matter which way you go,' said the Cat.
`--so long as I get somewhere,' Alice added as an explanation.
`Oh, you're sure to do that,' said the Cat, `if you only walk long enough.'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns fatima spune:

Elise, sincer, nu-mi vine sa cred.. imi pare tare rau..stiu ca e un mare soc pentru tine, mai ales ca pareati ca aveti o casnicie fara probleme de genul asta si dupa cum chiar scriai cu doar cateva zile in urma.."ai cadea prea de sus" daca ti s-ar intampla asa ceva..cu atat mai mult te admir pentru determinarea si taria ta...acum, citind prin ce ai trecut chiar tu, cea care vorbea cu atata patima despre pasiune, iubire, intelegere, asa, ca cineva care chiar traia ceea ce spunea, si care chiar imi dadea speranta ca se poate, am devenit si mai deprimata..ma incearca un sentiment de resemnare..oare asa e sortit sa se termine toate povestile frumoase..si nu cu "happily ever after"..? oare suntem pana la urma condamnati sa traim intr-un permanent compromis? exista oare un suflet-pereche pentru fiecare, jumatatea aia de eon? si oare cate sanse exista sa-l gasim?..una la 6.5 miliarde,populatia planetei..sa ne petrecem viata intr-o continua cautare..?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Kehleyr,

Am incercat sa verific logurile, dar optiunea "keep messages in archive" de pe ym e dezactivata by default - si asa a lasat-o.
In concluzie, mesajele vechi nu s-au pastrat.

De asemenea, in prostia mea, pentru mergea greu PCul, am dat "Clear history" la Internet Explorer cu citeva zile inainte - deci nici siteurile accesate nu le mai am.

Din ce am vorbit cu tipa...am extras cit am putut, mai exact de unde se cunosc si ce stie despre el: stia ca e singur si "doritor" si i-a placut poza lui .
Si au avut citeva discutii anterioare in care l-a invitat "la o cafea" - acu' eu n-am putut sa o intreb "si am venit ?!" - ca doar vorbeam in numele lui....

Dupa discutia cu ea nu m-am impacientat prea tare.
Inca eram in dubiu: sa-l cred, sa nu-l cred?!

A devenit intr-adevar interesant cind am accesat site-urile unde spunea ea ca l-a vazut - am intrat in contul lui (avea o parola simpla de tot) am vazut pozele... din casa noastra, am citit corespondenta, agenda telefonica cu nr. tuturor bordelurilor din Bucuresti, diverse dulcegarii si "cover letterul" lui si am picat de pe scaun.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delphin spune:

Elise iti doresc sa fii tare pe pozitie! Cred ca fericirea ta este totusi altundeva, nu cu el....Te simti tradata...faptul ca a facut asa ceva...nici eu nu as ierta indiferent de cat de mult as iubii....Sa plece cu sapunul, pasta de dinti si etc..eu gasesc asta josnic, chiar daca sunt ale lui si i-ai spus sa-si ia tot ce este al lui. Eu cred ca daca era intr-adevar nevinovat, nu ar fi plecat asa usor. Pate ar fi plecat pt. o noapte, sperand ca a doua zi te vei calma si ve-ti discuta omeneste,fara sa ia tot din casa...undeva cred ca ia convenit situatia. Acum vine si plange si cere iertare...ce folos...Sigur,intors la mamasa, fara casa, fara cineva care sa-l faca sa se simta cea mai importanta persoana din univers acum are regrete...Eu urasc barbatii de acest gen si nu concep(a voir accept) astfel de distractii sau curiozitati.
Cand ai o casnicie fericita,cand iubesti cu adevarat, macar din respect pt. celalalt nu faci asa ceva...eu asa vad.
Si tu...care din prea multa iubire pt. el vroiai sa divortezi spunandu-ti ca nu merita sa stea langa o femeie care nu poate sa-i ofere copii....Noi femeile suntem gata de sacrificii extreme pt. ei(cred ca si eu as fii gandit la fel)..
M-am cam lungit, Elise,vroiam sa te felicit pt. decizia luata si sunt sigera ca vei iesi victorioasa din aceasta istorie!

http://community.webshots.com/user/delphinoi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

Eu cred ca ai facut bine, mergi inainte si MULT NOROC

zepellina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Teodora D. spune:

am cugetat un timp daca sa scriu sau nu acest mesaj; s-ar putea ca eu, citind atatea pe forum, sa incep sa confund personajele, de aceea Elise te intreb daca tu ai scris mai demult ca l-ai "luat din bratele altei femei", adica ale sotiei. daca ma insel imi cer scuze cu anticipatie, daca nu- s-ar putea ca asta sa fie explicatia comportamentului lui, cine inseala o data inseala si a doua oara, daca nu in numele iubirii, atunci in cel al "curiozitatii".
regret oricum ce ti s-a intamplat si admir determinarea ta.

p.s.-prin inselat nu m-am referit la consumarea relatiei fizice, nu exista nici o dovada ca s-a intamplat asta, ci la inselarea asteptarilor tale, la ruptura pe care a provocat-o idealului tau de iubire frumoasa si sincera.


Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

fatima.... vad ca am "cazut de sus" mai repede decit credeam: intr-adevar am avut o casnicie fericita.

Canicia s-ar putea sa o mai am, dupa citeva luni de meditatie - dar la fel de fericita nu va mai fi. Nu cu aceiasi protagonisti.

Si nu stiu daca mai merita sa o pastrez in conditiile astea.
Si sa ma agat de fantoma a ceea ce a fost.
Sa transform ceva sincer si frumos (fie si doar din partea mea) intr-un paravan in spatele caruia fiecare face ce vrea.

Exista o conexiune... aproape magnetica intre doi oameni - odata intrerupta, nu va mai fi la fel. Indiferent cite eforturi dirijate facem noi sa indreptam lucrurile. E diferenta dintre spontan si fortat.

Acum...ce sa iti spun?
Ca exista happy-enduri?
Poate exista.
Poate am fost eu prea lucida sa le merit.
Poate orice happy-end trebuie mentinut cu ochi inchisi.
Sau poate nu.

Sint sigura ca el a fost si este sufletul meu pereche - uneori se intimpla sa te tradezi tu pe tine, de ce nu te-ar trada si acel unic suflet pereche?

Ne-am gasit... ne-am ars aripile cumva si nu mai putem zbura nici impreuna nici separat - dar singurul lucru cert pe care il stiu despre viata e ca merge inainte.
Indiferent cum.

Elise

Mergi la inceput