casatoria
Raspunsuri - Pagina 5
KSorana spune:
Eu sunt de acord cu Slakje.
Vreau cei 5 ani inapoi.Nu ca nu-mi iubesc sotul ,ci pentru ca mai vreau sa fiu din nou tinara si fara griji.Iar daca copiii mei vor sa se casatoreasca la 30 si nu la 20 nu o sa fiu impotriva.Dar daca o sa fie invers ,atunci o sa-i sprijin dar nu o sa fiu de acord cu ei.
impreuna spune:
Stiu ca multe persoane se pripesc atunci cand grabesc casatoria, insa exista si reversul medaliei.
Cunosc destule cazuri in care persoana respectiva hotara sa se casatoreasca cat mai tarziu, crezand ca astfel elimina riscurile de a face gresit acest pas. Si nu a fost asa, se casatoreau tarziu si de multe ori in disperare de cauza (sa nu ramana singuri) si alegerea partenerului era cea mai neinspirata posibil. Sa vedeti pe urma nostalgii ceva de genu "ce bine era daca ma casatoream demult cu X sau Y, aveam deja o viata implinita".
Si atunci nu mai ai ce face, cum sa dai timpul inapoi.
Impreuna = mami Flavia, tati Mircea si 
Sara
"Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta"
ankalaura spune:
Ana, din tot ce ai spus tu pana acum, cel mai tare mi-a atras atentia:
quote:
Originally posted by Ana-Maria21
De 4 ani de cat suntem impreuna am trecut prin multe certuri ca asa sunt tinerii incapatanati si cred ca suntem facuti unul pt celalalt deci nu inteleg ce ar trebui sa mai astept?
Am doua intrebari:
1. Ati avut deja timp sa treceti prin asa certuri?
2. Daca tinerii sunt incapatanati, si voi sunteti tineri, trebuie sa inteleg ca tu te astepti ca aceste multe certuri sa continue?
Iti spun de ce te intreb de timp - si eu, ca si tine si ca multe alte fete de aici, am avut cate un iubit la 17, 18, 20 de ani. Eu am avut unul... si l-am tot avut de la 17 ani pana pe la 25. Nu ne certam niciodata si simtem ca suntem facuti unul pentru celalalt.... pana ne-am trezit.
Si in ziua de azi ma felicit ca nu am facut pasul cu casatoria.
Timpul, la 20 de ani, e tare straniu. 4 ani e timp putin cand iubesti la 20 de ani. Si totusi voi ati avut timp sa treceti prin MULTE CERTURI. Oare cate vor urma?
Mai spui ca inca nu te-ai gandit bine ce inseamna pentru tine casnicia. Atunci? Nu inteleg. Te intrebi de ce ai astepta?
Daca facem un vot, eu as spune tot NU daca as fi in locul tau, sau daca ai fi fata mea.
Eu la 21 de ani, daca i-as mai avea, n-as trai in concubinaj. Nici la mama. As alege sa locuiesc singura si sa ma distrez la maxim. Poate spun asta pentru ca eu am facut facultatea acasa, si m-am cam tinut de carte... asa erau vremurile in Romania imediat dupa revolutie. Nici nu stiam bine ce-s alea discoteci...
Dar AZI, daca as avea 21 de ani sau daca fata mea ar avea 21 de ani, as indemna-o sa se distreze cat poate, sa aiba cat mai multi prieteni, si sa lase maritisul si cratita, scutecele si izmenele sotului, ratele si impozitele, fuga la doctor cu copilul si renuntarea la placerile proprii, ca mai ales asta inseamna casatoria.
Sa te mai intreb un lucru: spui si tu si o mai spun si altii aici, ca nu este neaparat necesar sa devii curios, sa iti doresti la un moment dat sa mai fi intalnit si altii barbati decat sotul tau. Oare?
Nu spun sa zbori acum din floare in floare. Dar n-ai fi curioasa sa stii cum e sa te "vezi" in fiecare zi cu un barbat cu care sa nu te certi niciodata? Exista, sa stii....
Repet, ca mai toata lumea de pana acum - NU vreau sa te judec, spun cum as face eu.
Eu zic, primul pas care trebuie facut e SA INCEPI sa te intrebi ce inseamna casnicia pentru tine. Fa o lista lunga sau roaga pe cineva sa te ajute, sau pur si simplu citeste bine aici pe forum, la parintii intreaba, la in unul sau inm doi, la parinti singuri... Sunt realitati care ti se pot intampla si tie. Intreaba-te - el ce crede? El ar face? el ar putea? Eu as putea? Daca mi s-a intampla?
Gandeste-te ca impreuna cu certificatul vin si bunele si relele. Si va fi mai greu sa dai inapoi. Bunele sunt mai putine.
Sau, intreaba-te altfel: el gandeste la fel ca tine? Daca tu nu vei fi geloasa niciodata, inseamna ca el nu-ti va da niciodata motiv? Daca nu tu vei dori niciodata un altul, oare nici el nu va dori niciodata o alta? Daca tu iti doresti atat de mult aceasta casnicie, el e oare dispus sa si-o asume, impreuna cu un bebe kkcios si plangacios care nu il va mai lasa sa se odihneasca?
Doamne, cate intrebari trebuie sa va puneti inainte de a merge la cununie de manuta, ca doi pui de 21 de ani!
Si inca o intrebare pentru tine si promit ca tac: parintii vostri ce parere au?
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare
Ana-Maria21 spune:
Buna din nou.Sa incep cu inceputul.Am spus ca am trecut prin multe certuri pt ca suntem incapatanati mai mult eu decat el dar nu au fost certuri importante care sa ne afecteze relatia si normal ca o sa mai fie eu una nu am auzit de cuplu care sa nu se certe fie ea cearta din nimicuri fie ea cearta serioasa.Sa fiu curioasa cum ar fi sa fiu cu cineva cu care sa nu ma cert niciodata?Nu sunt si sunt sigura ca nu o sa fiu.De Ce? pt ca dupa parerea mea daca nu m-as certa niciodata cu el inseamana ca am fi la fel nu?in toate privintele?Eu una nu vreau sa fiu toata viata cu cineva ca mine .Sa ma trezesc si sa ma vad pe mine.Eu cred ca oamenii care sunt putin diferiti se atrag nu cei care sunt asemanatori.Si El .el este un baiat nemaipomenit care vrea sa fie cu mine toata viata.Nu este ca pustimea din zilele astea,Este mai matur ma vrea doar pe mine si pe nimeni altcineva, vrea copii ,nu acum dupa ce ne facem si noi ceva al nostru.Stiu ca e "al meu " si il iubesc mult pt ceea ce este cu bune si cu rele si el la fel pe mine.Si parintii nostri ne sprijina poate gandesc la fel ca dumneavoastra dar decat sa spuna un NU hotarat si sa nu mai fie langa noi nu mai bine ne lasa sa facem ce vrem si daca e sa nu mearga bine sa stim ca noi suntem de vina nu sa dam vina pe ei?Dar eu stiu sigur ca ei ne sprijina hotararea pt ca am vorbit.Cu multa stima si respect Ana
adrienne12 spune:
Crini, nu e o generalizare gratuita. Toti barbatii sint atrasi si de alte femei si daca in tineretea lor au cunoscut numai una cu care s-au si insurat in mod inevitabil apar probleme mai tirziu down the road... Reciproca s-ar putea sa nu fie valabila pt. femei, desi in f. multe cazuri e.Ana Maria, de fapt nimeni nu poate sa iti dea sfaturi in probleme de acest gen. Noi putem sa spunem ce am face noi in locul tau bazat pe experienta noastra si a celor din jur, ceea ce am si facut. Sfatul meu este sa intrebi si asculti parerea parintilor. Ei te cunosc si probabil ca il cunosc si pe baiat si sint in masura sa va sfatuiasca cel mai bine.Eu tot nu pot sa inteleg de ce la 21 ani, in loc sa se distreze la maxim, caci n-au nici o grija pe lume si e cea mai frumoasa virsta, unele tinere femei aleg sa-si petreaca timpul spalind, calcind, gatind, stergind copii la fund si eventual suportind toanele unui fat-frumos redevenit broscoi... Pur si simplu it beats me... Cred ca vorba de un impuls suicidal... Eu stiu ca aparatul reproductiv atinge apogeul la 28 ani dar te poti marita f. bine si la 25-27, care-i problema? Inca o data creierul uman se maturizeaza la 25 ani, acum nici nu poti zice ca esti matura, ok?
slakje spune:
Ana Maria 21 daca esti asa sigura da-i bice, nu inteleg de ce trebuie sa intrebi necunoscuti pe net , daca tu tot o dai la intoarsa ca va iubiti si va fii bine.Asa sa fie, sa va ajute Dumnezeu atunci, dati-i bice daca nu mai puteti astepta, noi ti-am sps ce am face noi daca am avea 21 de ani(eu una nu m-as marita) tu faci ce vrei si ce te indeamna inima.
ankalaura spune:
quote:
Originally posted by Ana-Maria21
Am spus ca am trecut prin multe certuri pt ca suntem incapatanati mai mult eu decat el dar nu au fost certuri importante care sa ne afecteze relatia si normal ca o sa mai fie eu una nu am auzit de cuplu care sa nu se certe fie ea cearta din nimicuri fie ea cearta serioasa.Sa fiu curioasa cum ar fi sa fiu cu cineva cu care sa nu ma cert niciodata?Nu sunt si sunt sigura ca nu o sa fiu.De Ce? pt ca dupa parerea mea daca nu m-as certa niciodata cu el inseamana ca am fi la fel nu?in toate privintele?Eu una nu vreau sa fiu toata viata cu cineva ca mine .Sa ma trezesc si sa ma vad pe mine.Eu cred ca oamenii care sunt putin diferiti se atrag nu cei care sunt asemanatori.....
....Si parintii nostri ne sprijina poate gandesc la fel ca dumneavoastra dar decat sa spuna un NU hotarat si sa nu mai fie langa noi nu mai bine ne lasa sa facem ce vrem si daca e sa nu mearga bine sa stim ca noi suntem de vina nu sa dam vina pe ei?Dar eu stiu sigur ca ei ne sprijina hotararea pt ca am vorbit.
1. Certurile: una este sa te certi, si alta sa mai ai discutii, Dialogul este unul, contrazicerea este alta.
Cat intra la mijloc incapatanarea, indiferent a cui, poate aparea furia. Nervii. Dispare motivul. "Fac si spun asa pentru ca asa am eu chef, nu pentru ca este logic." In casnicie, asta e o porcarie, permite-mi sa ti-o spun.
Da, se poate sa nu te certi cu omul de langa tine niciodata. Se poate sa mai fie discutii, mai de amorul artei, mai de diferenta de opinie. Dar nu certuri. In astfel de cazuri, totul se sfarseste prin acord. Daca nu se sfarseste prin acord, mai devreme sau mai tarziu broscoiul Adrianei 12 va oracai tare de tot, apare divortul sau nemultumirea, casnicia de "hai sa ne aflam in treaba".
Doi oameni pot fi foarte diferiti, si totusi sa fie de acord!
2. Parintii: inteleg din cele ce spui tu ca ei mai degraba nu vor sa se bage, de incurajat, cred ca mai putin. de fapt, ei va lasa sa faceti ce vreti... ca sa nu fie ei raspunzatori mai tarziu?
Pana acum am vorbit IN GENERAL.
In cazul tau personal, sunt convinsa ca este cum spui tu, mai ales ca a mai intervenit cineva care va cunoaste (n-am retinut numele) si a spus ca intr-adevar voi traiti ceva deosebit. Sa dea Dumnezeu sa fie pentru o viata intreaga! Eu va doresc din tot sufletul.
Citind ultima ta interventie, deduc ca iti este foarte clar ce inseamna casnicia pentru tine, si ca iti pui intrebari numai de emotie.
Casa de piatra atunci si multa fericire!
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare
slakje spune:
quote:
Originally posted by adrienne12
Eu tot nu pot sa inteleg de ce la 21 ani, in loc sa se distreze la maxim, caci n-au nici o grija pe lume si e cea mai frumoasa virsta, unele tinere femei aleg sa-si petreaca timpul spalind, calcind, gatind, stergind copii la fund si eventual suportind toanele unui fat-frumos redevenit broscoi... Pur si simplu it beats me... Cred ca vorba de un impuls suicidal... Eu stiu ca aparatul reproductiv atinge apogeul la 28 ani dar te poti marita f. bine si la 25-27, care-i problema?
Inca o data creierul uman se maturizeaza la 25 ani, acum nici nu poti zice ca esti matura, ok?
Adrienne nici eu nu pot sa inteleg, zau...
Chestia este ca toti am fost indragostiti in liceu, la 20 de ani, dar putini am ramas cu persoana respectiva care la vremea aceea era fatul fetilor sau Ileana Cosanzeana.
In loc sa se distreze, sa iasa, sa cunoasca, sa aiba grija sa profite de frumusete si tinerete unele fete aleg calea cea mai grea.Zau ca nu inteleg, poate fii frumos si sa fie multumite dar ele nu vor cunoaste pe de alta parte niciodata o altfel de viatza, o altfel de placere pe care poate sa o ofere viatza numai la 20 de ani, ca vor fii prea absorbitre in grijile casniciei, a copiilor, etc.
Pe de alta parte frumoasa naivitatea aia de la 20 de ani cand esti pur ca roza si crezi ca muti muntii din loc cu iubirea, ce-i mai tragic e ca pe la 25, 26 ti se deschid alti ochi si incepi sa-ti pui alte probleme, sa iti schimbi interesele, etc, e pacat sa faci hotari definitive pt viatza ta asa din porniri de cele mai multe ori hormonale.La 20 de ani vb hormonii mult mai mult ca mintea, de aceea zic, mai bine mai asteapta, ca alta-i iubirea la 27, 28 decat iubirea la 16-21 de ani, zau.
Elise spune:
Ei bine, eu l-am cunoscut pe EL dupa 20 de ani...si imi pare rau ca nu s-a intimplat mai devreme: putem foarte bine sa ma lipsesc de citiva ani de tzopaiala si debusolare si, acum ca ii stiu, nu cred ca as fi avut ce sa regret.
Asa ca Ana, fa ce iti dicteaza inima.
Distractie, viata sociala si tineree exista si in 2, sau mai ales in 2.
Iar un copil nu te impiedica sa iti traiesti virsta si sa te maturizezi alaturi de el.
Sa pretinzi ca te irosesti spalind scutece mi se pare meschin: dar spalindu-ti chilotii proprii nu iti pierzi timpu'?
E cam acelasi lucru, in fond....
Elise
lavinai spune:
slakje, te-ai gandit vreo data ca poate nu toate fetele isi doresc acelasi lucru? nu pot intelege de ce vezi tu asa de "urata" casnicia! chiar poate fi si ceva frumos, totul depinde de caracterul fiecaruia, de respect, de intelegere, de potrivire! pt mine casnicia nu inseamna doar facut mancare, spalat, facut curat, etc....., si daca chiar ar fi as face-o de placere, din dragoste pt perechea mea! iar daca suntem casatoriti asta nu inseamna ca nu iesim , nu calatorim, nu ne distram!
fiecare fata/femeie are alt tel in viata, unele isi doresc distractii, altele o cariera, altele un copil, o familie!! nu toate ne dorim la 20 si ceva de ani doar distractii, iesiri, sa cunosti persoane noi..........
<< Daca altul poate, pot si EU....>>