Vina mea

anamaria spune:

noi suntem nasii de botez ai uni baietel care este adoptat. pe zi ce trece seamana mai mult cu mamica lui, are ochii ei, culoarea tenului ei, parul ei... si e un baietel tare desteptel!
asa ca mai bine dirijeaza-ti energia intr-o directie pozitiva, solutii sunt, ori inseminarile artificiale pe care spui ca vrei sa le incerci, ori adoptia...

pS eu eram hotarata sa adopt, daca n-am fi putut avea copii! insa Dumnezeu ne-a binecuvantat cu doi nazdravani. si inca mai cochetez cu idee unei fetitze...

anamaria, mama soldatzeilor de plumb
Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003

poze cu frumosii mei (si nu numai )

Viata este ceea ce se intampla in timp ce esti prea ocupat sa-ti faci planuri de viitor! (John Lenon).

mariamunteanu spune:

Elise, vestea e zdrobitoare si ai tot dreptul sa fii afectata, dar da-mi voie sa-ti enumar cateva aspecte care sper sa te ajute sa-ti muti gandul de la divort si sa te concentrezi asupra rezolvarii problemei.
Nu v-ati casatorit doar ca sa faceti copii, ci pt. ca va iubiti; sunt atatea lucruri care se pot face in 2. Nu ai dreptate, familia este in primul rand formata din 2.

Esti sigura ca dr. a pus dignosticul corect ? Cum a ajuns la concluzia ca nu ai trompe ? Spui ca ai 30 de ani si nu cred ca e prima oara cand te vede un ginecolog, cum de pana acum nu ti s-a pus un diagnostic atat de categoric ? Si chiar asa de-ar fi, exista alte metode: FIV de exemplu.
Mai consulta un dr., mergi la un cabinet cu ecograf sau la un spital, nu te multumi cu atat. daca a fost posibil ca o femeie de 67 de ani sa nasca, vei putea si tu.

Si de ce respingi ideea de adoptie ? Eu am gemeni care nu seamana nici cu mine si nici cu sotul meu.

Sper sa-ti revii si sa te scuturi de gandul divortului. Iti doresc putere,

Maria

Loma spune:

lise, draga mea, in primul rand mergi si la un alt doctor, nu te increde ce ti-a spus unul, mergi la mai multi... nu te lasa... nu accepta asa usor ce vorbe ti se arunca in fata...crede-ma ca unii habar nu au ce vorbesc.

Sa-ti povestesc ce am patit eu acum vreo 16 ani, aveam tiroida marita, si vizibil se vedea mai ales din profil, de fapt era o gusa tiroidiana, am mers la Parhon, la o mare somitate, profesor doctor conferentiar si in varsta deci cu experienta, care dupa niste investigatii facute cu c----rul, imi zice ca nu am nici o problema cu tiroida ca am eu gatul stramb, coloana cervicala e stramba, si lui i se parea amuzant incepuse sa faca glume proaste la care el radea singur, eu am plecat plangand de acolo, cum adica sa am gatul stramb, si de acolo m-am oprit la radiologie unde am cerut eu sa imi fac o radiografie cervicala, si.... nici pomeneala, coloana era perfect dreapta.... problema era tiroida.. insa ulterior am rezolvat-o.

Si daca ar fi adevarat, vorbeste cu sotul tau despre asta, nu fa singura presupuneri... gandeste-te nitel, dar daca erati sanatosi amandoi, si sotul are un accident si el nu mai poate avea niciodata copii, tu cum ai vedea solutia... eu zic ca da, e greu fara copii insa si adoptia e o solutie... si ce daca nu seamana cu tine sau cu el, puteai sa ai copii si sa nu semene cu nici unul dintre voi...

iti doresc toate cele bune

Elise spune:

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri, nu ma asteptam la atit de multe.
Nu, nici o replica nu mi se pare prea dura: de fapt, chiar asta v-am rugat, sa ma "treziti" din starea asta.
Iar acum sa le iau pe rind....

De profesionalismul medicului si de diagnostic...n-are sens sa vb.
Cunosc cred ca jumatate din cei mai buni medici din Bucuresti in domeniu.
Am fost la n spitale.
M-am "stabilit" la cel mai bun dintre ei, si de altfel singurul care ar fi putut rezolva problema.
Mi-a spus diagnosticul dupa un an de investigatii.
Nu dupa o consultatie.

Nu se poate.

Ce sa fac?
Sa invinovatesc medicul pentru ca NU SE POATE?
Sint convinsa, asa cum spuneam in alt mesaj, ca nici medicii nu sint dumnezei.
Ne pot ajuta sau nu.
In cazul meu, nu.

Tot ce trebuie sa fac este sa ma obisnuiesc cu ideea.
Ar fi aberant sa visez ca, de fapt, poate intr-o zi o sa ramin insarcinata fara trompe.
Nu o sa se intimple.
Astea sint distruse - in proportie de 100% - si nu-mi vor creste altele.
Oricit mi-as dori.

Deci, cred ca e clar contextul....

In ce il priveste pe sotul meu, asa e, e barbat, se inchide in el si cauta solutii.
I-am dat telefon astazi - pentru ca e mai simplu sa vorbim la telefon despre asta, decit sa-l privesc in ochi - si i-am spus ca ar trebui sa discutam.

"Despre ce?"
"Despre problema noastra."
"Pai n-au spus ca se poate face FIV? Ce sa discutam?"

Am inteles din asta, ca el, in sinea lui si de unul singur, a gasit deja o rezolvare.
O alta speranta de care sa se agatze.
O speranta pe care nici el, ca si mine, nu vrea sa o disece prea mult.
Si, din nou, am inchis subiectul.
Poate va merge.
Sau poate nu.

Deja mi s-a luat ceva ce consideram natural: dreptul de a naste e perceput ca si dreptul de a merge, de a minca, de a dormi... mi s-a parut intotdeauna de la sine inteles, daca m-am nascut femeie.
Acum am inceput sa jonglez cu procente, sanse si bani.
Lucruri care n-ar trebui sa aiba nimic de-a face cu asta.

Sa sper ca tehnica va rezolva ceva ca mi-a interzis mama natura?
Nu mai am puterea sa sper.
Probabil o sa fac interventia asta.
Dar o sa o fac doar ca sa nu am ce sa-mi reprosez mai tirziu.

N-am nimic nici impotriva adoptiei.
Am intrat la bbii abandonati, cind am fost in spital, si i-as fi luat acasa pe toti: erau doar niste sarmalute mici si obosite si trise (unii erau nascuti de citeva ore) si m-a umflat plinsul gindindu-ma ca asta e modul in care isi fac debutul in viata: singuri, infometati, intr-un pat de spital. Si asta e doar inceputul....

Sint convinsa ca as putea iubi un copil neconditionat.
Sint sigura ca si el ar face-o.
Poate mai mult ca mine.

Dar in acelasi timp nu mi se pare deloc just ce mi se intimpla.
E a doua cea mai proasta veste pe care o poate primi o femeie: prima ar fi ca moare maine... Asta e a doua.

Nu ma simt bine decit la job. Acolo am creierul 100% ocupat.
Cind ajung acasa incep sa bocesc.
Am incercat sa discut cu maica-mea.
E femeie.
Si s-a chinuit 10 ani sa ne aiba.
Ma aseptam sa inteleaga.
Spre surpriza mea, n-a facut-o.
A pus viata mea pe primul plan, cu o remarca de genul "ce daca, sa fii tu sanatoasa".
Am inteles atunci diferenta: pentru ea nu sint tot femeie.
Sint copilul ei, in primul rind.
Si tot copilul ei voi ramine pina mor.
Am intrebat-o daca, pentru ea, sanatatea noastre e mai presus de a ei.
A zis ca da.
I-am spus sa aplice: si pentru mine, copiii MEI si posibilitatea sa a-i avea sint mai importanti decit mine.

N-a stiut ce sa imi spuna.

Ma simt ca intr-o cusca de sticla: eu, sufletul meu facut praf, masca exterioara si dincolo viata care curge ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.....

E bine ca pot sa par normala, cel putin.
Sau poate tocmai asta e ingrijorator.

Elise

ocebine spune:

Elise...capul sus...fetele au zis foarte bine si nu are rost sa repet si eu acceleasi lucruri.

Raspunsul sotului eu nu il pot interpreta ca pe o "agatare" si o "speranta" ci ca pe urmatorul pas logic in situatia voastra.

Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

sinzi_ana spune:

Elise si pe mine m-a impresionat povestea ta...dar sa stii ca daca vrei se poate!!!!
Si nu este ce se poate intampla cel mai rau unei femei...(fina mea a pierdut sarcina la 7 luni fara sa stie de ce...cred ca asta e cu muuuuuult mai rau...)
Povestea ta seamana cu una a prietenei mele si poate avea final fericit...care la 30 de ani i s-a spus ca are un chist foarte mare si ca singura solutie e histerectomia (era necasatorita si nu avea copiii)
La 32 de ani a ajuns pe mana unui doctor minune pt ea, dr Peltecu care i-a salvat 25% din uter...i-a spus ca sansele sa ramana vreodata insarcinata (sa se prinda vre-un embrion) sunt mai mici de 1% in urmatorii 5 ani, si chiar si mai mici apoi...iar ca embrionul sa supravietuiasca si sa se dezvolte normal sunt tot asa mici.
Cand s-a impacat cu gandul ca nu poate avea niciodata copii, a ramas insarcinata (in urma unei "aventuri" de o noapte)...Primul gand a fost sa faca un avort...
Ar fi fost o prostie, si imediat si-a dat seama...in ciuda uterului cicatrizat, ciopartit, a avut o sarcina perfecta si acum are un baietel superb de 2 ani!!! Si e tot necasatorita dar fericita!!!

Nu te gandi ca e o nenorocire...cu vointa treci peste orice obstacol

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi, Radusi David

Sabina spune:

Elise, barbatii sunt mai pragmatici si nu filosofeaza atata.daca a zis FIV, apai inseamna ca la FIv se gandeste, cum a zis si Anamaria, logic, nu cu nustiuce gand ascuns.

Sa ai mai multa incredere in el...lipsa de incredere in iubire e foarte periculoasa.....

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Elise spune:

Sabina, am incredere in el. N-am in mine. Si nu vreau sa suferim si mai mult de atit, si a doua oara, ca doi prosti...

S-a dus singur si din proprie initiativa sa se programeze la spermograma, fara sa mai insist eu. Nici n-as mai fi insistat, oricum.
Acum astept sa vina acasa....poate reusim sa discutam.
Nici eu nu stiu ce.
Sa discutam.
Orice despre subiectul asta.
Vreau sa aflu parerea lui.
Sper sa reusesc.

Elise

ocebine spune:

Elise...singura ai spus ca sotul tau te iubeste...doi oameni se casatoresc si la bine si la rau. Inca sinteti tineri si sanatosi...ce o sa se intimple mai tirziu?
Iar in privinta copiilor adoptati sa stii ca nu ii pot privi decit in aceeasi lumina ca pe un copil natural. Nici nu imi pot inchipui ca ar putea exista vreo diferenta.

Situatia este tare depresiva pentru tine, dar cauta sprijinul in sotul tau, nu il impinge departe de tine. Cauta alinare la el, nu alienare...

Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

iarina spune:

Mey elise aproape ca ai reusit sa ma enervezi. CAPUL SUS!!!! Deci nu o sa poti avea copii pe cale naturala...Ok faceti FIV!!! Mai ai sansa asta. Dupa cum scrii, parca le-ai fi incercat pe toate: si inseminare artificiala si FIV si mama purtatoare. Trebuie sa te scuture cineva putin pt.ca risti sa faci o depresie, ori acum trebuie sa va canalizati toata atentia asupra fertilizarii in vitro. Elise, lasa boceala si incercati FIV!!! Mai exista sanse!!!! Tu n-ai citit cate fete s-au chinuit...ani de zile si pana la urma au reusit?? Discuta cu sotul tau despre asta si canalizati-va spre fertilizare. Bine ca uterul e in regula, cred ca ai sanse mari sa duci sarcina la bun sfarsit.
Sa ma ierti daca am fost un pic rea, dar prea te-ai invinovatit...de parca tu ai fi de vina...nu esti de vina, asa s-a intamplat, asa v0a fost data. Si nu v-ati casatorit ca sa faceti copii ci pt.ca va iubeati.
Ti-am mai citit postarile si de multa vreme te culpabilizezi. Gandeste-te si la partea norocoasa: daca el n-ar fi putut face copii? Atunci chiar ca n-ar mai fi fost nici o solutie, asa insa tu ai 3: inseminare artificiala, in vitro si chiar o mama purtatoare (asta e mai complicat e drept)
Hai ca va tinem pumnii..tine-ne la curent cu evolutia. uite io de pe acum iti doresc ca fertilizarea sa reuseasca si sa te procopsesti cu gemeni sa-ti ajunga pana peste cap si sa-ti manance urechileSi sa ai si doi dintr-o lovitura.