bataia la copii

nelia spune:

Nu prea inteleg cum vine asta: pentru sau impotriva educatiei prin bataie (a se citi palmutele la fund, nu furtun!) Cum poti sa fii pentru sau impotriva acestui lucru? Si aici intreb parintii care si-au altoit din cind in cind copiii... ce simtiti dupa? Sincer, nu vreau justificari, ca din astea are toata lumea. Eu am doua fetite. Una nu se pune, ca e un bebelus de 6 luni. Dar cea mare, care are acum patru ani si 4 luni e o zgitie si asa a fost de cind era bebelus. E un copil superb, o iubesc la nebunie, dar sint momente cind ma enerveaza la culme. Chiar spuneam acum ceva timp unor prieteni, ca nimeni, dar nimeni in viata asta nu a reusit sa ma urce in ceruri de extaz si sa ma coboare in adincuri de nervi. Precizez ca nu o bat, nici macar nu o pedepsesc, negociem fiecare lucrusor, ma innebuneste cu hainele. Are o energie absolut debordanta si citeodata devine obositoare si are o personalitate (in formare, e drept), care o depaseste clar pe a mea. Sint momente cind intinde atit de tare coarda (crize, incapatinari prostesti) ca-mi vine nu stiu ce sa-i fac. Dar imi aduc mereu aminte ca are doar patru ani si ca e tot bebelusul meu de altadata, nu e un dusman pe care sa ma razbun, ori de cite ori mi-e geu si sint depasita de situatie. Cu toate astea, mi s-a intimplat de citeva ori sa-mi pierd rabdarea si sa-i mai dau cite una peste minute, la fund sau peste picioare. De vreo citeva luni nu mai am curajul sa o fac. Nici nu le-am uitat pe cele dinainte si au fost doar niste palmute de atentionare. Dar m-am simtit atit de rau dupa aceea... Groaznic! Imi era rusine de mine si de gestul meu. Era clar o greseala, mi-am umilit copilul, dar si pe mine in ochii lui si in ai mei. Si eu cred sincer ca toti cei care si-au mai atins dragastos copilasii neastimparati, au simtit la fel ca mine. Nu se poate altfel! Si atunci cum sa fii pentru sau impotriva!?!

Cornelia, deAgata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com

ponicid spune:

Ca o colerica ce ma aflu, am un respect imens pentru femeile calme, care nu "dau in foc" prea usor. Am un respect imens pentru mamicile care au tactul necesar sa rezolve situatiile conflictuale extreme aparute, pentru mamicile care au rabdare sa stea trei sferturi de ora pentru a-si determina copilul sa se imbrace, pentru mamicile care nu dau in apoplexie daca gasesc toti peretii mazgaliti cu creionul. Eu pur si simplu nu pot sa fiu asa. Am rabdare sa povestesc de 5 ori la rand aceeasi poveste, sa raspund o jumatate de ora la aceeasi intrebare, sa-i arat cum se scrie litera M de o suta de ori, dar la obraznicii ma aprind destul de repede si copilul meu si-o mai ia din cand in cand. Adica ii inteleg frustrarile (e greu sa fii mic si neputincios mai ales in relatiile cu adultii), nu ii interzic ceva fara a-i explica de o suta de ori de ce trebuie sa faca cum spun eu, inteleg sa nu-i inabus personalitatea dar pana la o limita cand pur si simplu nu mai am puterea sa mai negociez nimic.
Eu am si un copil atomic foarte greu de tinut pe loc si foarte greu de potolit. Am o colega care imi povestea ca daca baiatului ei ii spunea sa nu umble intr-un sertar nu se mai atingea vreodata de acel sertar. Eu pot sa-i spun copilului pana dau in balbaiala ca o gasesc nu numai cu sertarul deschis dar si cu tot ce era in el dat pe jos si pe ia bagata cu piciorele in sertar. O alta colega imi povestea ca baiatul ei i-a spart o singura data o vaza si ca ea a plans cand a vazut vaza sparta iar copilul de atunci inainte nu a mai stricat ceva prin casa. Pai eu daca as lasa-o pe a mea sa faca ce vrea, cred ca si peretii casei i-as gasi raschetati. Sunt copii si copii.
Inainte de a avea copil spuneam ca un parinte nu are vreun motiv pe lumea asta sa dea intr-un copil. Ei uite ca am ajuns sa-mi altoiesc copilul. Ne pupam de ne albim, ne declaram iubire de parca jucam intr-o telenovela proasta dar ne mai si batem. Casa mea este o casa de nebuni decand a aparut copilul.

flavia maria spune:

ponicid

mama lui bebita(29.05.2004)

szivarvany spune:

Am citit toate mesajele. Eu ma alatur celor care abia se abtin sa nu-i trag peste fund copilului. Pe manute nu-i dau ca am eu un fix ca sunt prea multe terminatii nervoase pe la dejte, dar faza cu rinichii inca n-am auzit-o. Oricum, chiar daca-i dau palma pe fund, peste pampers, body, pantaloni nu prea simte ea multe, asa ca incerc sa evit sa-mi ies in asa hal din pepeni. Greu lucru. Mai bine ii strig si eu asa cum face ea si o dam la pace. Cateodata. Alte dati, ea striga si se vaicareste si eu incerc sa rad. Dupa n`she NU NU NU la care ea imi raspunde la fel cu NU NU NU, bine-nteles ca fuge in directia opusa, arunca pe jos ceva, trage sau rupe ceva. Va intelege odata si-odata ... sper. Acum suntem mici, Giulia are 1 an + 3 luni. Probabil peste vreo 10 ani voi putea povesti mult mai multe, poate am noroc si printr-o minune ma schimb si devin omul cel mai rabdator de pe Terra ... pana atunci functioneaza apa rece , un pahar rece de Pepsi sau parasirea incaperii si "abandonarea" cupilului la nervi.



_
Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank"> Bazar pentru Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank"> Bazar umanitar

Supercopiii iulie/august 2004

ingridnen spune:

Subscriu ponicid!
De cand a aparut copilul, casa mea e o casa de nebuni !! Superenergic, permanent in miscare/explorare, nu asculta (desi ii "motivez" interdictiile de fiecare data), ii vin tot felul de idei care mai de care... Asa ca si eu il altoiesc din cand in cand, pentru ca efectiv nu mai pooot ! eu care eram o fire supercalma inainte sa am copilul, prietenii nu ma mai recunosc - pana cand vin la mine acasa, e suficient sa stea 1/2 de ora si imi dau dreptate... offff.. si ma mai intreaba lumea (cei care santin necunostinta de cauza...) de ce nu-i mai fac o surioara

Ingrid si Cristi 2 ani si 8 luni

Ramonika spune:

totusi de unde apar atatea obraznicii la copii? eu cred ca din faptul ca sunt ffff rasfatati, de asta isi permit atatea.
eu am fost educatoare si stiu ca nici unul nu era prea obraznic, aveau respect. si nu a trebuit sa recurg la palmute.

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza

carmenp spune:

declar deschis clubul ponicid, cu acordul ei, binenteles. si evident ca ma inscriu in el. atit se discuta si rasdiscuta subiectul asta, de parca este cineva mindru/a ca-si mai altoieste cupilu`, normal ca am regrete si normal ca nicodata nu ma programez ca la mutarea cutare sa explodez, dar suntem oameni fratilor, cu bune si rele. mi se pare eronat sa vorbesti despre asta atunci cind nu ai copii sau cind ei sunt mici si nu inteleg, teoria este una, practica alta. vorbesc de palma parintesca si nu de altceva, a nu se intelege gresit. felicit pe toti aceea care nu o fac si zau ca am tot respectul pentru ei!
ramonika, nu trebuie sa fie vorba de copii rasfatati, crede-ma, e suficienta incapatinarea lui si oboseala ta...

Carmen,Ilinca&Ionut

tzucurei de tzucurei

szivarvany spune:

Ramonica, io una cred ca tine de caracterul cu care se nasc copiii nostri. De multe ori stam cu mamicile in parc (stam e mult spus) si ne admiram odraslele care urla care mai de care, fara motiv. Si ne intrebam ca de unde au atatia nervi sa behaie cate juma` de ceas de zici ca-i tragi de par

Oricum, cinste mamicilor care nu-si pierd calmul !

_
Leoaicele Daria & Giulia (2004 08 16)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank"> Bazar pentru Alex
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59341" target="_blank"> Bazar umanitar

Supercopiii iulie/august 2004

try spune:

quote:

---

Originally posted by Ramonika

totusi de unde apar atatea obraznicii la copii? eu cred ca din faptul ca sunt ffff rasfatati, de asta isi permit atatea.
eu am fost educatoare si stiu ca nici unul nu era prea obraznic, aveau respect. si nu a trebuit sa recurg la palmute.

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina

Maritza

---

Din faptul ca inca nu si-au insusit limitele impuse de parinti. Dar aici rolul revine in totalitate parintilor. Ei trebuie sa se plieze pe personalitatea copilului, pe felul lui de a fi etc. si de a gasi metodele potrivite pentru a-l face pe copi lsa inteleaga. Nu copilu ltrebuie sa-si modifice sistemul de intelegere pana se pliaza pe cel al parintilor.
Cand un copil repeta sa faca obraznicii (de care teoretic stie ca sunt nepermise) e vina parintelui de a nu fi reusit sa gaseasca acea cale potrivita pentru a-l face pe copil sa inteleaga unde-i limita.
Dar de multe ori e mai confortabil sa spune "asa-i copilul" in loc sa spunem "n-am gasit metoda necesara sa-l determin sa nu mai faca asta".

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

try spune:

quote:

---

Originally posted by Tzuni

quote:

---

Originally posted by disperata

Tzuni sa stii ca a vorbi despre cum sa-ti educi copiii inainte de a-i avea este egal cu zero. numai dupa ce-i ai vei stii ce vei face, si crede-ma , invatam asta in fiecare zi.

---

Stiu ca asa e, ca la teorie (deocamdata) sunt buna. Adevarul e ca nu stiu cum voi reactiona cand ma vor privi doi ochisori mici si frumosi dupa ce-au facut o prostie... Cred ca ma voi inmuia toata!

Tzuni

---

Cum sa fie egal cu zero? O fi fost in cazul tau, dar eu cred mai degraba ca doar ai impresia ca e egal cu zero.
Sunt o gramade de principii, valori care te ghideaza in educatia unui copil, iar aceste principii si valori le ai dinainte de a avea copilul si iti garantez ca ele nu se schimba in totalitate si la polul opus dupa ce il ai. Normal ca anumite idei, perceptii, pareri se schimba pe masura ce inaintezi in educatia copilului, dar asta se numeste sa te pliezi pe cresterea copilului respectiv, si e normal sa se intample asa. Iar daca anumite lucruri intra i ncontradicitie cu ce simteai/stiai inaitne de a avea copilul, nu inseamna ca totul e egal cu zero.
N-are cum sa fie totul egal cu zero. E adevarat ca e greu sa prevezi inainte de a avea un copil cat de impulsiv sau cat de calculat vei fi cand copilul iti face o traznaie, insa asta se intampla si dupa ce-l ai. Azi zici ca data viitoare o sa fii calm si ca o sa-i explici fara sa ridic tonul si fara sa mai aplici palmute, dar la viitoarea boroboatza tot asa vei proceda. Dupa mine, asta n-are legatura cu faptul ca ai sau nu ai copil, ci are legatura cu tine, ca trasatura de caracter.
Eu am stiut dinainte sa-l am pe alex ca nu voi aplica bataia, nici macar palmutele si uite ca nici acum nu fac asta, desi ar fi putut fi considerate ca justificate (in opniile unora dintre cei care au postat aici), insa sunt atat de convinsa ca bataia nu e buna la nimic, sa incat nu asta e primul meu impuls in momentul cand il vad pe alex ca face o prostioara. Nu e primul lucru care-mi vine "pe limba".
Dar o sa vina altii acum sa-mi spuna: pai, da, copilul tau are doar 1 an, asteapta sa faca 3-4 ani si traznai multe, sa mai vina si-al doilea copil si-ai sa vezi cum iti vine si sa-i altoiesti. Iar eu, dupa vreo 3-4 ani o sa vin sa va spun ca tot nu l-am altoit si-atunci o sa mi se spuna "pai copilul tau e mai cuminte decat al meu".
Nu neg ca exista diferente intre copii, ca unii sunt mai nazdravani, altii mai linistiti, unii mai baietosi, altii mai "fetita mamii", insa marea diferenta cand e vorba de comportamentul copiilor nostri o facem noi, parintii.
Dar vad ca e mai usor sa spunem ca nu e copilul "echipat" sa ne inteleaga pe noi cand le spunem/explicam ceva, cand de fapt noi, ca parinti, avem lipsurile noastre si de fapt nu suntem noi "echipati" sa-i intelegem pe ei si sa venim cu solutii viabile in intampinarea problemelor care ei le creaza.
Cu totii sfarsim prin a fi parinti, insa nu toti avem calitatea de a fi educatori. A fi un parinte bun (in sensu lde bun educator) nu inseamna neaparat a nu-ti bate copilul sau a nu-l certa sau a fi bun sufleteste cu el. A fi un parinte bun nu se reduce nici macar la a oferi dragoste copilului (asta dupa mine e o chestiune implicita care nici macar nu se pune la socoteala). A fi un bun parinte inseamna sa fii capabil sa identifici corect nevoile copilului tau si sa gasesti solutii potrivite pentru a i le satisface. Asta e in opinia mea.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi