Invidia

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Teodora D. spune:

quote:
Cand o prietena buna, prietena de ani de zile, o femeie singura (care nu a avut mai niciodata o relatie) incepe sa se schimbe fata de tine. Multe incep sa-i puta la tine. In schimb este foarte interesata de copilul tau..

Ruxandra, stiu cum e sa fii dezamagit intr-o prietenie si ce amaraciune simti cand realizezi ca nu ai cunoscut-o cu adevarat pe cea careia ii spuneai "prietena".
Ca sa te consolez oarecum, iti spun ca e bine ca e interesata de copil si nu de sot...


Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

[quote]Originally posted by Teodora D.

Ca sa te consolez oarecum, iti spun ca e bine ca e interesata de copil si nu de sot...


Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.[/font=Comic Sans MS][/teal]
[/quote]
Adevar grait-ai!!!

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandra_sb spune:

quote:
Originally posted by Teodora D.
Ruxandra, stiu cum e sa fii dezamagit intr-o prietenie si ce amaraciune simti cand realizezi ca nu ai cunoscut-o cu adevarat pe cea careia ii spuneai "prietena".
Ca sa te consolez oarecum, iti spun ca e bine ca e interesata de copil si nu de sot


Mi-a placut consolarea..

Nu cred se pune problema asa, ca n-am cunoscut-o cu adevarat; mai degraba cred c-am evoluat fiecare altfel si ne-a schimbat si viata ..

Nu cred ca este usor sa razbesti de unul singur si cumva o inteleg ca s-a inrait un picutz. Dar trista tot sunt.

Pe de alta parte nu ma simt vinovata ca momentan (ca nu se stie niciodata) am o familie frumoasa. Mi-am dorit-o si am luptat pt asta.

Ruxandra & Matei (3 ani) & sotul drag

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Jocelyn, am fost si eu fascinata de personajele astea care copiau cu caietul pe banca si aveau niste fete impacate de parca tocmai scriau un pomelnic pentru biserica.

Cit despre consolarea pe care a sugerat-o Teodora, imi aduc aminte ca intr-o zi m-am plins sotului meu ca nu a vrut nimeni sa-mi pazeazca ccc carutu in timp ce eu, cu bb in brate trebuia sa cobor la lac si sa-mi recuperez ciinele care tocmai plonjase. Ei bine, el s-a aratat f. mirat zicind ca atunci cind merge el in parc, pina sa intervina, fetele ii sufla nasul copilului, il incheie la sireturi si ii dau si sa manince.
ce sa fac mai, nimerisem eu o tura care nu agreea prezenta ciinilor in parc, iar el nimerise tura cealalta(mari iubitoare de copii si ciini)

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmenici spune:

Fatima,

Sa nu-ti pierzi nicicind speranta....Eu dupa lungi ani de tratamente si fertilizari aproape ca renuntasem sa mai cred ca intr-o zi voi simti o viata in pintecele meu...Dupa ce i-am spus medicului ca ma opresc din incercari(eram satula de esecuri)...si mi-am canalizat gindurile in alta directie...la nici 2 ani s-a intimplat minunea...Dzeu nu m-a uitat!
Daca acolo in lumea celor nenascuti exista o fiinta care esta a ta o vei avea...Sa crezi asta!

Pupici la toate mamici si ne-mamici!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

fetelor, nu am sa zic ca sunt neinvidioasa, ca sunt buna, ca sunt.. ca sunt...
sunt ce sunt...
recunosc ca sunt invidioasa pe colegele mele care au salariul mai mare sau cat mine, desi eu muncesc mai mult... de ce? nu stiu. oi fi eu rea de felul meu? sau e oarecum normal sa fiu asa? nu spun ca de acuma nu pot trai din cauza asta, dar cand ceva imi aminteste de chestia asta ma enervez si tare mananca undeva sa ii spun ceva sefului...


Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jocelyn spune:

quote:
Originally posted by Ramonika

fetelor, nu am sa zic ca sunt neinvidioasa, ca sunt buna, ca sunt.. ca sunt...
sunt ce sunt...
recunosc ca sunt invidioasa pe colegele mele care au salariul mai mare sau cat mine, desi eu muncesc mai mult... de ce? nu stiu. oi fi eu rea de felul meu? sau e oarecum normal sa fiu asa? nu spun ca de acuma nu pot trai din cauza asta, dar cand ceva imi aminteste de chestia asta ma enervez si tare mananca undeva sa ii spun ceva sefului...


Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza



Cred ca ar trebui sa te pregatesti sa ceri o marire de salariu. Ce zici?

If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

da Jocelyn... asta interntionez sa fac... numai sa mai capat "coraj"...


Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristina22 spune:

Invidie-invidie, la un moment dat, cred ca toti simtim un picutel(poate gasiti voi o alta notiune, daca nu invidie), dar in sens pozitiv, care ne stimuleaza-sa facem si noi, sa obtinem si noi etc...
Dar, ce este mai cumplit decat sa fie in familie, sa stii ca si un capat de ata cumparat/obtinut de tine provoaca o invidie din aceea care duce la tot felul de intrigi, rautati, tensiuni??

cristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bebe03 spune:

am cunoscut cuvintul invidie inca din primii ani de viata...
am fost un copil singur la parinti si am avut tot ce mi-am dorit,.......mai putin prietene ca de! erau invidioase pe mine...
rude sau prieteni toti ne invidiau , pe mine ca am de toate, pe parinti ca aveau o casnicie armonioasa, un copil bun, si eram o familie care trecea prin viata atit de usor....
nu de curind un prieten de familie al parintilor a avut o discutie cu mama mea destul de aprinsa(pe probleme de serviciu, caci sunt si colegi)si cu o invidie greu de stapinit i-a strigat....cum dr... faceti voi de va merge mereu asa de bine
asta a fost in familia mea, am crescut, m-am maritat dar de invidie nu am scapat nici in familia sotului...de ex. cumnatul meu(fratele sotului)
dupa nunta asa cum era normal ne-am mutat la casa noastra, si incet incet am cumparat si noi cele necesare intr-o casa,cu eforturi cu ajutor de la parinti...
dumnealui, cumnatul, nu a mai rezistat cind a vazut ce avem noi si intr-o seara dupa ce in prealabil il ajutase pe sotul meu sa transporte o biblioteca pe care noi o achizitionasem, si-a anuntat parintii ca se insoara, desi avea o relatie nu atit de ok dupa parerea tuturor cu o fata......
ma rog, sfaturi peste sfaturi, decizia era clara El SE INSOARA,zis si facut s-a insurat, acum cred ca regreta pasul facut,nu se inteleg prea bine, dar suporta cu stoicism, stiti cum e vorba aia " ce-si face omul cu mina lui..."
au trecut 5 ani de atunci, intre timp noi am facut un copil, la nici un an gata si ei, desi stiau ca nu au posibilitatile noastre, si fiind mai mici mai puteau astepta, mai ales ca nici relatia nu merge prea bine....
acum ce sa mai zic...noi ne construim o casa , cu mult efort, ei nu au cum evident sa mai faca si acest pas dar nu vrea sa mai stie de noi, de 2 ani de cind am cumparat locul si am inceput casa, nu a venit niciodata pe acolo(cred ca au trecut in lipsa noastra totusi din curiozitate) nu ne mai vizitam aproape deloc, si cind ne intinlim accidental evita intrebarile sau discutiile legate de casa...
in concluzie am fost si sunt un om foarte invidiat, la rindul meu poate am invidiat si eu anumite persoane, dar niciodata rudele sau cunoscutii
am fost invidioasa pe aceea care nu muncesc asa ca mine si totusi au tot ce-si doresc,
hai ca m-am lungit tare de tot
va pup nicol

Mergi la inceput