Invidia
Raspunsuri - Pagina 4
adrienne12 spune:
Eu cred ca invidia este o trasatura umana de care nu scapa nimeni nici macar calugarii sau pustnicii. Imi amintesc ca pe vremea lui Ceausescu ii invidiam pe cei care locuiau in vestul europei si imi blestemam ghinionul de a ma fi nascut intr-o tara comunista (asta e invidie la modul general fara obiect anume). In rest descopar ca sint invidioasa, nu in sensul ca de ce le merge bine altora sau sa le vreau raul, bat in lemn, ma bucur pt. ei dar vreau si eu! apoi imi dau seama ca invidia mea e nefondata pt. ca nu exista om absolut fericit si omul vrea mai mult indiferent cit are si teoretic e posibil sa fac mai multi bani, sa merg in excursii mai multe sa ma organizez mai bine etc. Cel putin asta imi place in USA ca lumea nu e invidioasa (decit romanii intre ei), nu se merge pe principiul sa moara si capra vecinului si in general lumea isi vede de ale ei. Mi s-a intimplat insa ca altii sa ma invidieze pe mine. Odata mi-a adus seful resumeul unui roman si m-a intrebat ce stiu despre facultatea pe care a terminat-o. Culmea e ca tipul terminase matematica in bucuresti si facuse acelasi liceu ca si mine. Cind a venit la interviu l-am dus la lunch si prin oras (venea din Miami) si i-am dat recomandari f. calduroase sefului meu. Dupa ce l-au angajat mi-a cerut intr-o zi o carte de pe birou. Cind mi-a adus-o inapoi era verde la fata si a tinut sa-mi atraga atentia ca aveam un fluturas de salriu inauntru. Recunosc ca aveam un salariu mult mai mare ca el desi daca am fi fost in Ro situatia ar fi fost inversa pt. ca era mai mare ca mine, dar aici eu eram in sua de 8 ani, aveam vechime, el era de numai 1 an iar pt. americani nu conteaza decit experienta din sua. De atunci nici nu ma mai saluta daca ma intilneste in bucatarie sau pe hol. N-am fost niciodata invidioasa pe copiii altora (nu prea pricep cum vine asta dar admit ca e posibil). Asa ca asta e uneori invidiem noi pe altii alteori ne invidiaza altii pe noi. Ar fi bine sa ne putem controla si sa incercam sa fim mai buni. Eu nu cred pe cei care spun ca nu au simtit niciodata nici o umbra de gelozie de genul de ce cutare si nu eu? Macar fie si pt. o secunda.
Clover spune:
adrienne12, pai de ce-ti folosesti tu fluturasii de salariu pe post de semne de carte? Ai trimis bietul om direct pe canapea la psiholog 
Offtopic, dar de ce nu conteaza decat experienta din us?
Eu ma trezesc invidioasa fara sa vreau. Ma consider destul de deschisa la minte, dar uneori cred ca faza cu capra vecinului e adanc implantata. Macar acolo dorinta de a avea si tu, de a fi si tu la fel de important/apreciat/iubit. Fenomanul telefoanelor scumpe cu cartele prepay, haine trendy dar hrana compusa din cartofi(pe asta am vazut-o cu ochii mei). E foarte greu sa nu te raportezi la ceilalti si sa nu-i invidiezi daca esti in dezavantaj. Va amintiti cand mama va intreba cand luati un 9 cat a luat cutarescu? Si vai de sufletul vostru daca el luase 10. Adica nu "bravo mama, data viitoare sa iei 10 ca poti" ci "da ala de ce e in stare si tu nu?"
Eu de exemplu azi am fost lasata masca de corpul unei tinere. Si virtual m-am zgariat pe ochi. Da eu de ce nu? Cred ca tot invidie este.
paraluta spune:
Nu e scutit nimeni de invidie, desi cred ca in proportii diferite. cred ca cei mai invidiosi, sunt oamenii marunti, mici, care nu prea au sanse sa faca mai mult de o limita in viata.
Personal, nu simt invidie pe nimeni si pentru numic. Daca cineva are realizari, ma gandesc, uite domle ce chestie, oare cum as putea sa fac si eu ca sa realizez si eu asa ceva? Asta mi se pare foarte constructiv. In rest, partea cu "uite-l si pe ala, ce masina are, etc..., mi se pare pierdere de vreme, si lucruri marunte, pentru oameni marunti.
smillaraaq spune:
quote:
Originally posted by Teodora D.
Mi se pare f. interesanta abordarea invidiei din perspectiva reactiei persoanelor apropiate in momentul in care apare copilul. Nu as fi crezut ca invidia are loc aici, dar mi s-a intamplat si mie.
Intai am "patit-o" in familie, cand le-am anuntat cumnatilor fericita veste ca sunt insarcinata, ei au un copil, dar le-a picat pur si simplu fata si s-a lasat o tacere atat de stanjenitoare ca nu am putut sa o uit nici pana in ziua de azi; in sfarsit cumnata si-a revenit, ne-a felicitat si pe mine m-a pupat, dar am ramas cu un sentiment de amaraciune.
O prietena din alta localitate careia i-am dat vestea la telefon a inceput sa PLANGA in mijlocul strazii(ca acolo se afla) si nu de bucurie plangea,iar casnicia prietenilor nostri cei mai buni merge prost tot de atunci, pt. ca si-au dat brusc seama ca vor un copil exact in acel moment, dar el se lasa asteptat din cauza problemelor de fertilitate.
Sigur ca au fost si prieteni care s-au bucurat sincer pt. noi, dar m-a afectat ca nu au reactionat toti asa, poate asta e natura umana...
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
M-am intalnit intamplator cu fosta mea colega de banca din liceu, cu care nu mai vorbisem de vreun an jumate. Era cu sotul si ... cu un bebe mic in carucior! M-a apucat plansul instantaneu, dar nu din invidie, ci pentru ca mi-am dat seama cum trece timpul si cat ne-am indepartat de nici macar nu stiusem ca e gravida!
Eu in momentul asta ii invidiez pe cei care au biblioteca - ca mie mi-a ramas mica si stau cu cartile stiva prin casa
pana oi primi vreo mostenire, ca sa-mi iau biblioteca de-aia maaaaare cum vreu eu. 
Si eu cred ca majoritatea oamenilor ajung sa invidieze pe cineva la un moment dat - important e sa nu lasam invidia sa devina maladiva si sa ne guverneze viata. Pe de alta parte e mult mai rau sa fii tu cel invidiat; eu am patit-o in facultate si tare naspa m-am simtit.
Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ce avem
Come to the dark side: we have cookies!!
Teodora D. spune:
revin cu niste lamuriri despre prietena care a plans pe strada; am si am avut o legatura stransa cu ea, iar la data la care am ramas insarcinata isi dorea si ea un copil, dar sotul ei-nu. intre timp a facut copilul, dar a si divortat. ii sunt alaturi si o compatimesc din suflet, dar ma feresc sa-i aduc la cunostinta micile bucurii ale vietii mele de familie,pt. ca nu vreau sa rasucesc cutitul in rana.
iar daca voi mai ramane insarcinata vreodata, voi pastra bucuria pt. mine, cu exceptia catorva persoane din familie ceilalti vor afla atunci cand va incepe sa se vada sarcina; ca sa-i scutesc si pe ei si sa ma scutesc si pe mine de o amaraciune prea timpurie.
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
iulia_b spune:
Fiecare am simtit macar o data un sentiment de invidie...sau un gust amar, sau altceva...
Sunt persoane care probabil sunt nefericite, nemultumite si mereu se uita in curtea vecinului; pe de o parte e un lucru bun ca poate le ajuta sa se mobilizeze pentru a realiza si ei ceva.
Neputinta unora de a avea ce are cel de alaturi ii face invidiosi.
Dar acum exista si persoane care parca vor sa atraga invidiosii...genul - copilul meu este f precoce, la 1,6 ani stie 10 poezii, sau merge de la 6 luni...exemplele sunt multe, le stiti si voi.Ce urmaresc aceste persoane de fapt?
Dar sunt si oameni care mereu se simt persecutati, invidiati...pe nedrept...este o iscocire a mintilor lor.
adrienne12 spune:
Clover, recunosc sint dezordonata. Habar nu aveam ca am fluturas de salriu in carte, v-o jur. Si da pt. cei din US nu conteaza decit experienta din us sau recomndarile din US. Asa ca e normal ca eu la momentul acela aveam salriu mai mare pt. ca eram in sua de 8 ani. Dar nu e vina mea, ca n-a venit si el mai devreme.
cipcipcip spune:
Adrienne, m-ai dat gata cu romanul acela, tu il ajuti si el nici nu te mai saluta Io tare nu inteleg ce e in capul unora. Eu as fi venit la tine si te-as fi intrebat cum de-ai convins seful sa te plateasca atita ca vreau si eu 
Si pe mine ma mai incearca cite-o mica invidie citeodata, ca doar oameni sintem, dar n-as arata-o niciodata, si nici nu as lasa invidia sa-mi conduca comportamentul. De obicei ma gindesc ca fiecare doarme asa cum isi asterne, ca cei care au, au pentru ca merita, iar daca nu merita, in mod sigur se echilibreaza balanta cumva in viata asta (sau in urmatoarea ).
Si eu observ citeodata comportamente ciudate in jurul meu, dar de obicei nu le atribui invidiei, eu chiar ma gindesc naiv oare de ce nu le place de mine? Mai imi trage sotul atentia ca oamenii sint invidiosi si rai, dar eu tot nu cred 
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
http://community.webshots.com/user/roxanabella
ovidiu bufnila spune:
Buna seara, Carmenici.
Invidia e o ipostaza dinamica infinit de complexa care se naste undeva, in timp, inainte de nastere. Urmeaza apoi un proces complex de intarire a directiilor pe care sedezvolta. Nu e invidie pur si simplu ci o ipostaza profunda, devastatoare. Vine probabil din felul in care se organizeaza celulele si apoi ia forme culturale, sociale, etc. Educatia are un rol. Si restul realitatii. Unii s-au vindecat de invidie. Vindecarea este insa grea, anecdotica sau tragica, delicata. Multe dintre ipostazele noastre, dintre afecte, dintre temeri, dintre prejudecati au cauza mult mai profunde decat ne putem imagina. E un subiect extrem de fascinant, Carmenici.
Cu consideratie,
quote:
Initial creeata de carmenici
Salutari!
Mi-e tare drag sa va citesc...De cind v-am descoperit va "consult"zilnic...Mi-ati fost de mare ajutor!
Inca nu am reusit sa "strabat" toate subiectele....dar ce ati spune daca am vorbi un pic despre invidie..
Pupici!
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.