situatie delicata !!!!!!
Raspunsuri - Pagina 11
bruxinha spune:
quote:
Originally posted by mariagi
bruxi,ma dezamagesti.ce laegatura are respionsabilitatea noastra cu inconstienta unora?
offf, sunt dezolata. Promit sa fac penitenta cu paine uscata si apa chioara + stat in genunchi pe coji de nuci. Draga mea lasand gluma la o parte, si eu ma intreb ce legatura are responsabilitatea noastra cu inconstienta altora. Nu inteleg prin ce miracol ai asociat tu cele doua concepte. Plus ca te suspectez de citit pe diagonala si asta chiar n-ar fi frumos, mai ales cand te referi strict la persoana (mea).
pentru cei(cele) care au deschis televizoare mai tarziu: eu vad ca pe o proba de responsabilitate faptul de a naste un copil si a-l creste. Asta opus faptului ca unele isi parasesc copii prin spitale sau ii arunca de vii la closet, si stim cu toatele ca exista asemenea cazuri.
Ai fi preferat mai bine - ca am mai intrebat pe cineva - sa avorteze?
Fetelor, va implor, dati un sfat daca aveti de prisos dar abtineti-va in a mai comenta si judeca actiunile altora. Nimeni n-are dreptul asta, nici macar din punct de vedere moral. Sau mai ales din punct de vedere moral. N-o mai spun p-aia cu piatra aruncata prima ca as fi redundanta.
alinaxeni spune:
-Daca nu poti sa ajuti de ce incerci sa distrugi mai tare moralul unui om? asta e intrebare pt. cei care dau cu pietre.Chiar daca a gresit,incearca sa repare ceva,sa goseasca o solutie de intrare in normalitate. E adevarat ca o astfel de situatie e chiar f. delicata si sint putini cei care incearca sa-i gaseasca circumstante atenuante.
Cele care spuneti ca nu ati face niciodata asa ceva cred ca nu ati simtit cu adevarat ce inseamna sa fii respinsa,sa-ti doresti un copil,sa fii tratata cu indiferenta.Ajungi in situatia cind ai prefera o bataie decit raceala din ochii celui de linga tine.
alina
cmirela35 spune:
adriana draga,ai primit atat de multe raspunsuri,incat nu stiu ce as mai putea sa-ti scriu si sa fie diferit...
Si totusi
,sa-ti spun si prin ce am trecut eu cu ani in urma... Trecusera vreo 2 ani de cand divortasem,si aveam un prieten.Tot divortat si el,iar relatia noastra avea mai mult coborasuri decat suisuri...Ei si, dupa o prietenie de aproape 1 an,in urma unei certi 
care parea sa fie sfarsitul relatiei,l-am inselat9u prezervativ,fiind de felul meu f.circumspecta).Nimic nou sub soare,nu?Doar de 2 ori,dupa care ne-am reampacat.Dar...,am descoperit cateva zile mai tarziu ca eram insarcinata
. Apucasem sa ii spun ca nu am pierdut timpul degeaba,si ce crezi ca a urmat???
Ma acuza ca nu ar fi al lui,ca nu ar fi fost primul si ca i-as fi spus doar pentru ca ar fi aflat(respectivul imi batea clopotele pe fata),etc,etc...Dumnezeu a vrut sa pierd sarcina la nici 3 luni,dar situatia noastra a ramas la fel.Ca o urmare fireasca,ne-am despartit...Mult mai tarziu,l-am cunoscut pe actualul sot cu care am nascut deja 1 copil(pe care din pacate l-am pierdut in urma cu mai bine de 1 an),am infiat o fetita si avem un al 2-lea bb pe drum.
Morala povestii mele???Cea care s-a simtit atunci prost,care eram invinuita,eram eu...,si din respect pentru mine,in primul rand,nu as mai face o asemenea greseala,indiferent de problemele pe care le-am avea in casnicie.Ei oricum pica bine,noi suntem cele ce suportam consecintele...Ce bine ar fi daca am invata din greselile celorlalti.
Oricum,te pup,chiar daca povestea mea nu te ajuta prea mult,si...,ai grija de bb.
mariagi spune:
alina,e grav sa spui ca ai prefera sau e de preferat bataie in locul indiferentei.dar nu mai stati cu ei ,dragelor!
bruxi,esti o scumpa si departe de mine gandul sa asociez ceva rau cu tine..
nu am indemnat pe nimeni si nici nu o sa o fac(oricum e prea traziu)sa avorteze!
dar sincer,nu inteleg care este legatura dintre a fi responsabila ca nu ti-ai omorat copilul si a fi iresponsabila(inconstienta??!)ca te-ai lasat purtata de val si ai declansat o asemenea situatie.
alinaxeni spune:
mariagi,tu ai dreptate,departe de mine gandul ca tre' sa ai viata paralela daca el e rece.Eu l-am lasat cu raceala lui cu tot si mi-am crescut singura copilul,nici prin cap nu mi-a trecut sa-mi gasesc pe altul.Chiar si dupa mi-a fost greu sa concep sa am pe altcineva,dar pana la urma mi-am refacut viata.
Sa stii ca am vazut cazuri in care o bataie durea mai putin decat raceala lui.Daca e violent macar femeia isi gaseste motivatia sa plece,dar daca e rece si distant incepe sa se complexeze ca e vina ei si poate face greseli cautand rezolvarea.
alina
ratusca1977 spune:
Fetelor, am tot citit in ultimul timp ce s-a scris la subiectul asta si mi-am dat seama de un lucru: majoritatea aproape ca sunteti de acord cu situatia Adrianei, dar ganditi-va daca era situatia inversa, daca se trezea ea cu un copil al sotului, era el de vina, nu? Hai sa fim realisti si sa spunem ca si femeile si barbatii trebuiesc tratati in mod egal, nu daca se intampla ceva unei femei care este in situatia Adrianei este sotul de vina si daca ar fi facut sotul ei un copil cu alta tot el era de vina.
Cred ca niciuneia dintre noi nu ne-ar conveni sa ne trezim la usa cu copilul altuia, mai grav, in situatia sotului Adrianei sa-l mai si declare cum ca e al lui.
La sotia prietenului Adrianei v-ati gandit?
Eu sunt de acord cu ce a scris Ileana.
http://compage.totalnet.ro/edy/
adriana2005 spune:
Bruxinha draga mea...recunosc ca imi place felul tau realist de a privi lucrurile...si modul transant de a le spune.
Unele lucruri cred ca totusi nu s-au inteles de alte persone...crezand ca "esti de acord cu mine" ...este vb de faptul ca te-ai rezumat la un sfat propietate personala...nu te-ai paucat sa judeci .Multumesc pt asta.
Am mai spus - e cel mai simplu sa critici..sa gasesti o sol constructiva e mai greu.
Mariagi- referitor la saritul de la etaj... era o figura de stil ... dar infieratul asta mi se parea ca aici vrea sa duca ... sau nu ???? sa-si dea cu capul de pereti indiferent de consecinte!
Am sa spun ceva aici care e valabil la multe persoane..... daca cineva din familie e la greu si tu vii sa critici si sa-i arunci vb grele in loc sa gasesti sol. sa-i fi alaturi... se cheama ca aceea nu este familie, de fapt nu vrei sa-l ajuti...
Intransigenta isi are rolul ei !Trebuie sa stii cand o aplici si cum. Aplicarea ei prea tarziu sau cand nu isi are rostul te indeparteaza de persoana in cauza.
Eliza ..mi-a trecut si mie prin cap asta... cam ai dreptate din punctul asta de vedere.
Alinaxeni - ai mare dreptate...se pare ca sit au fost similare.
Ratusca- am mai raspuns la intrebarea asta ...si mai spun odata ce am spus atunci.Daca sotul meu ar fi avut un copil cu alta femeie as fi avut curajul sa-l intreb direct "ce vrea"..sa plece la ea sau sa raman cu mine.Eu nu l-as fi expediat...dar imi puneam cel putin intrebarea .... daca s-a dus la alta oare eu lam indepartat? oare nu a lipsit ceva acasa daca a cautat in alta parte? Niciodata o vina nu este 100% al unuia singur. Cu alte cuvinte...m-ar fi durut , m-as fi suparat...dar sigur as fi avut si parte mea de vina.
ceea ce am spus acum ...i-am spus-o si lui cu ani in urma...Daca vrei sa fii corect trebuie sa fii obiectiv.Deci repet nu este punctul meu de vedere actual...asa am privit lucrurile intotdeauna.
Ma macina ideea ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat...dar pt bb care da din picioare si ma anunta ca exista ... voi face totul ca sa iasa bine.
adriana
cl spune:
Adriana, am sa-ti raspund si eu. Si nu ca sa dau cu pietre si nici ca sa te aprob. Ce-ai facut, ai facut, lucrurile sunt consumate. In primul rand vreau sa-ti urez nastere usoara si un bebe sanatos. Apoi, imi dai voie sa te intreb ceva? De ce vrei tu sa ramai cu sotul tau? De iubit, nu te iubeste (nu a fost alaturi de tine in clipe grele), e rece si distant cu tine. Bebelusul nu-i va schimba comportamentul, chiar daca este al lui. De fapt, cred ca nici nu si-l doreste. Si, ma mai intreb ceva, daca stie ca nu este copilul lui? Si daca nu-i pasa, pentru ca nu vrea sa se implice in viata voastra? Fara sa vreau, ma intreb daca sotul tau nu are pe alta sau pe...altul (nu te supara pe mine, te rog). E prea multa indiferenta din partea lui. Si nici prietenului tau nu cred ca-i pasa prea mult de tine. Vrea copilul, dar nu vrea o viata alaturi de tine. Daca ar fi vrut, ti-ar fi spus pana acum, ti-ar fi propus divortul, ar fi demarat divortul lui, te-ar fi cerut de nevasta...Cam asa vad eu lucrurile, din exterior. Ce-as face daca as fi in locul tau? As divorta (nu acum, dupa nastere). Apoi, tot dupa nastere, as vedea care este tatal copilului si l-as lasa pe acesta (daca si el doreste) sa se implice in viata copilului lui (nu si in a mea!).
Sper ca nu te-a suparat sinceritatea mea.
Toate cele bune!
Claudia
adriana2005 spune:
draga claudia...nici vorba sa ma supar.
Apreciez sinceritatea ta. La divort nu m-am gandit pt ca mi s-a parut ca nu am motive f solide...desi pe mine m-au deranjat anumite lucruri.Sotul meu din cate stiu eu..nu are pe nimeni.
O dezamagire mare am avut cand am vazut ca nu ma pot baza pe el si i-am spus in fata...dar nu recunoaste pt ca e capos.Totusi mie mi se pare ca incearca sa schimbe ceva. El care nu venea cu mine la un consult la oncologie unde iti vin numai idei macabre...acum vine cu mine cand merg la ginecologul meu la control.
L-am vazut ca se poarte mai rece... am facut la fel..poate chiar am exagerat sa vada cum e ...si se pare ca incepe sa se miste ceva.
Parte cea mai nasoala ar fi ca el sa-si dea seama de comportamentul lui...si sa fie prea tarziu.Mie mi se pare ca incepe sa se trezeasca... culmea..chiar acum.
De aceea as vrea totul sa iasa bine.
adriana
cl spune:
Adriana, tu stii mai bine ce se intampla in casa ta. Nu pot decat sa-ti doresc un bebe sanatos si liniste in suflet.
Claudia