Dragoste extraconjugala???
Raspunsuri - Pagina 3
montanna spune:
Da, acum stiu de ce m-am descarcat pe forum. Aveam nevoie de cateva "palme". Sunt constienta ca nu e bine, dar nu mi-am dorit asa ceva pur si simplu parca m-a traznit. Ma simt nepunticioasa, ma lupt din greu dar parca n-am putere. Nu ma asteptam sa simt ceva pt altcineva decat sotul meu. Si sa stiti ca nu am filtrat. In momentul cand l-am vazut pt prima data in viata mea am simtit ca-l stiu de-o viata, nu aveam nevoie de cuvinte. Ne simtim unul pe altul pur si simplu. Ma si ingrozesc cand ma gandesc ce sentimente pot sa am fata de un "necunoscut", pt ca stim f putine lucruri unul despre altul.
DA, pt inceput o sa incerc sa nu-l mai vad deloc. Cred ca asa e cel mai bine. Sper sa rezist cat mai mult si sa realizez ca a fost doar un foc de paie.
Ce ma nedumereste e ca ma atrage ca un magnet fara ca eu sa pot face ceva.
TREBUIE SA SCAP.
adrienne12 spune:
Da este posibil sa te loveasca din senin si este posibil sa iubesti 2 barbati in acelasi timp. Cit despre sfaturi... Nici nu-ul nostru, nici da-ul nostru nu te vor satisface. In cele din urma tu trebuie sa decizi. Tu iti stii casnicia, barbatul, ce risti etc... De pilda, daca as fi in locul tau si barbatul meu m-ar insela sau casnicia mi-ar scirtii oricum, as face-o fara doar si poate. Altminteri e mai problematic... Dar nu te imbata cu apa rece. Draga mea, sint zeci de filme si carti cu acest subiect... Ba am cunsocut cazuri ca acestea si in viata reala.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
Rufus spune:
quote:
Originally posted by SIMONABB
Ei fetelor, vedeti ca li se mai intimpla si femeilor sa se indragosteasca de altcineva decit prietenul/ sotul lor, fara un motiv solid ?
Daca montanna era barbat, ati fi sarit toate cu "nesimtitul, magarulma inseala
... divortez ... imi smulg parul din cap ...
, ii omor pe amindoi
... etc etc etc
Simona
Ei, tocmai era sa spun ce diferenta de abordare este intre sexe privind aceeasi problema, dar Simona a fost mai rapida.
Poate incepeti sa vedeti lumea si din alta perspectiva...
http://community.webshots.com/user/tora97
Nora spune:
quote:
Originally posted by soledad
Hei, am trecut si eu prin asta ! Si era chiar mai rau decat la tine: ambii aveam copii si principii de fidelitate si corectitudine puternice ! Si eram chiar prieteni de familie... Adica mai rau de atat nu se putea...
Dar cand ne-a palit traznetul pe amandoi, cand atractia si iubirea dintre noi erau ca un fluid continuu ce actiona chiar de eram la sute de km distanta, cand nu ne puteam dezlipi privirile unul din ochii celuilalt atunci cand ne intalneam...cand comunicarea noastra nu avea nevoie de cuvinte...sentimentul acela ca in sfarsit l-am intalnit pe EL (uuuups ! dar era sotul altei femei, pe care o cunosteam destul de bine !), ca parca eu si el eram singura femeie, respectiv singurul barbat de pe Pamant...(Fals !!! mai era cel putin un barbat - sotul meu - si cel putin o femeie - sotia lui...). Cel mai frumos era atunci cand "sufletele noastre dansau nevazute intr-o lume concreta", vorba lui Nichita Stanescu...
Ei da, am "rezistat", nu am facut dragoste cu el... si rezultatul a fost ca toata pasiunea asta m-a smintit aproape, am facut greseli incredibile in acea perioada, in alte domenii, dar am ramas "fidela"... Casnicia mea oricum s-a stricat ulterior, scartaia deja de mult... Prietenia dintre familiile noastre s-a rupt, evident, desi partenerii nostri n-au observat nimic (!?!). De casnicia lui nu mai stiu nimic, dar nici ea nu era prea grozava inainte de a se idragosti el de mine.
Acum stau si zambesc cu tristete si ma gandesc daca nu era mai intelept sa ne intalnim de cateva ori, sa "ardem" impreuna si apoi sa ne vedem fiecare de vietile noastre ! Caci flacara odata izbucnita, de n-o lasi sa arda si incerci sa o inabusi, va izbucni cumplit, in alte parti ale sufletului.
Si da, a avut toata aceasta poveste un sens - m-am cunoscut mai bine pe mine insami si am devenit mai intelegatoare fata de greselile altora...
Soledad
.Trebuie sa fie foarte greu. Si pentru tine, Montanna, si pentru Soledad. N-am trecut prin asta, dar s-a intamplat sa ma gandesc. Ca e posibil si ca ar fi cumplit. Cred ca rugaciunile ar putea fi o solutie? Nu stiu, dar va doresc sa va gasiti linistea...
Nora
soledad spune:
Nora, dar nu-mi plange de mila - am fost atat de fericita !... Atunci cand reuseam sa nu ma mai gandesc la sotul meu si la sotia lui, cand reuseam sa nu fiu sfasiata de sentimente de vinovatie, atunci cand nu mai existam decat noi doi si dragostea noastra, asa platonica cum era - eram FERICITA !
Si atunci cand s-a terminat, mi-am dat seama ca am de ales intre a fi distrusa din cauza asta sau sa ma bucur pentru ca am avut parte de atata dragoste, ca am trait in sufletul meu ceva atat de minunat. Si am ales a doua varianta.
Si nu sunt totusi convinsa ca daca am fi facut dragoste ar fi fost mai bine - vinovatia si remuscarile ar fi sporit si ar fi interferat in permanenta...
zana spune:
Fugi daca asta vrei, dar intoarce-te neaparat dupa ce ai judecat drept...
S-ar putea sa descoperi ca "magnetismul" s-a mai atenuat sau cine stie... nu uita insa ca marea dragoste presupune si mari riscuri.
Pune-le bine in balanta ...sa fii fericita
"Dacă ați putea iubi destul, ați fi cele mai fericite și mai puternice ființe de pe pământ. (Emmet Fox)
SIMONABB spune:
Pentru montanna: e foarte posibil ca dupa ce o sa faci dragoste cu el sa constati ca-ti iubesti sotul mult mai mult decit credeai
Pentru alte fete care au postat aici: de ce trebuie privit totul atit de exclusivist "ori sotul, ori iubitul" ?
Exista posibilitatea sa ai o aventura (AVENTURA, nu legatura de durata) dupa care viata sa-si reia cursul dinainte.
http://community.webshots.com/user/simonabb
Nora spune:
quote:Da, Soledad, poate asta am facut. De fapt, m-am pus pe mine in situatia ta sau a Montannei. Poate mi-am amintit si o fosta mare iubire, de o cumplita suferinta pe care am trait-o... Nici unul din noi nu era casatorit, situatia nu era aceeasi, dar despartirea m-a costat mai mult de 1 an de suferinta...
Originally posted by soledad
Nora, dar nu-mi plange de mila - am fost atat de fericita !... Atunci cand reuseam sa nu ma mai gandesc la sotul meu si la sotia lui, cand reuseam sa nu fiu sfasiata de sentimente de vinovatie, atunci cand nu mai existam decat noi doi si dragostea noastra, asa platonica cum era - eram FERICITA !
Si atunci cand s-a terminat, mi-am dat seama ca am de ales intre a fi distrusa din cauza asta sau sa ma bucur pentru ca am avut parte de atata dragoste, ca am trait in sufletul meu ceva atat de minunat. Si am ales a doua varianta.
Si nu sunt totusi convinsa ca daca am fi facut dragoste ar fi fost mai bine - vinovatia si remuscarile ar fi sporit si ar fi interferat in permanenta...
Soledad
Oricum, bravo tie si-ti doresc sa ai parte de si mai multa iubire implinita.
Montanna, m-am mai gandit, dar daca nu e decat obsesie? Ce-ar fi sa-ti iei sotul si sa plecati cateva zile, intr-o mini vacanta, doar voi doi? Crezi ca ar putea schimba ceva?
Nora
saddie spune:
Eu traiesc de ceva vreme ceva oarecum asemanator. Intre mine si un coleg de servici exista o atractie extraordinara. Nu suntem niciunul dintre noi casatoriti dar avem amandoi relatii de lunga durata (eu 6, el 5) care mai mult ca sigur ca se vor finaliza cu o casatorie.
Noi am bagat picioarele in ligheanul cu apa rece si am constatat ca avem o prietenie frumoasa si doua relatii si mai frumoase care nu trebuie abandonate asa ca am ramas la nivelul de prieteni.
Cred ca a fost alegerea cea mai buna in acest moment. El este un barbat minunat si e alaturi de mine atunci cand am nevoie de un sfat sau ceva la fel si eu in ceea ce il priveste. Imi place ceea ce a iesit din situatia asta, pentru ca in loc de o prietenie frumoasa si o relatie cu o persoana minunata as fi putut avea parte de multa suferinta si as fi provocat f. multa suferinta la randul meu.
gweno spune:
Nu esti prima si nici ultima careia i se intampla acest lucru!!DAR...uite eu cred ca inca nu ai trecut destul prin viata si nu ai destula experienta ca sa intelegi ce ti se intampla!!Sfatul meu este sa treci le fapte si sa nu mai romantezi totul ca o fetita de 16 ani la prima dragoste(apropo citi ani ai??).Mie mi-se pare ca duci lipsa de romantism si tandrete in casnicia ta asa ca transferi dorintele tale catre un barbat de care te simti atrasa.Numai ca atractia fizica nu este suficienta ca sa spui vai m-am indragostit!!Asta numai copilele o fac se indragostesc de actori de cinema de personaje publice etc.
Asta nu poate fi decit o aventura(pt moment) asa ca vezi daca intradevar este asa cum spui tu:Nu stiu prea multe despre el, nici el despre mine, dar suntem topiti..Poate dupa o runda doua nu sa va mai simtiti asa de atrasi unul de celalalt si iti dai seama si tu ca dragostea presupune MUUULT mai mult decit atractie fizica.De obicei dupa o aventura de genul asta incepi sa pretuiesti mai mult ce ai sa te maturizezi incetul cu incetul.
Eu nu te acuz si stiu ca este f posibil sa te simti atras de altcineva decit consortul dar daca o faci incearca sa nu stie nimeni si sa nu ranesti pe cei apropiati.Aici vezi tu barbatii ne sint superiori caci chiar daca au o aventura nu se imbata de obicei cu apa rece si ramane totul la stadiul de aventura insa noi femeile ne implicam emotional si dupa tot noi sintem cele ranite!!!ATENTIE MARE sa nu suferi dupa aceea!!