Dragoste extraconjugala???
Raspunsuri - Pagina 4
relyana spune:
Mda, se poate sa fie si o atractie extraordinara si sa fie confundata cu dragostea. Si asta mi s-a intamplat. Si renuntand sa frecventez locurile in care intalneam persoana, am realizat diferenta. Cand m-a sunat El, cuceritorul, dupa 3 luni (prea tarziu, total neinspirat) - eu ma lamurisem de sentimentele mele. Nu m-am intors sa-l mai vad, nici nu stiu cum ar fi daca l-as mai vedea. Dar m-am departat pt. ca am realizat ca el nu era indragostit. Vedeam ca la el e doar atractie, dar la mine o confundam cu iubirea. Barna din ochiul meu...
mircea42 spune:
<< Daca vrei sa scapi, poti s-o faci dand palme strasnice tuturor gandurilor legate de el, evitand intalnirile, si cerand ajutorul lui Dumnezeu. Daca insa vei lasa gandurile sa zboare dupa cum vor, mai greu...>>
Il pricep tot mai greu pe Dumnezeu.
pe de o parte ne da o pasiune, pe de alta principiile, litera evangheliei etc. ne interzic sa-i dam curs.
Apoi, a nu lasa gindurile sa zboare, mi se pare ceva din gama vinare de vint (daca am priceput eu bine sensul versurilor lui Bob Dylan). Gindurile sint chestii automate, nu o data - spun psihologii - reprezentind sentimente. Or pe-astea din urma nu cred ca-i bine a le pune la popreala.
Ce sa-i spun Montannei?
Nimic, caci la sfaturi nu ne-ar intrece nimeni, pe noi ceilalti, situati prin definitie in afara terenului suferindului.
Ii tin pumnii.
Cit priveste pe cei care sfatuiesc la apropiere de insul obiect al furtunosului amor, luati in calcul si faptul ca respectivul s-ar putea sa fie de calitate. Ca indragostita doar s-a iluzionat (dupa un sistem consacrat) a-i merge bine linga sot. Nu vad de ce Iubitul / Iubita trebuie sa fie neaparat cineva de necalitate.
Succes inca o data Montannei!
relyana spune:
quote:
Originally posted by mircea42
Cit priveste pe cei care sfatuiesc la apropiere de insul obiect al furtunosului amor, luati in calcul si faptul ca respectivul s-ar putea sa fie de calitate. Ca indragostita doar s-a iluzionat (dupa un sistem consacrat) a-i merge bine linga sot. Nu vad de ce Iubitul / Iubita trebuie sa fie neaparat cineva de necalitate.
Succes inca o data Montannei!
mircea42
Pai nu neaparat de necalitate, dar "necorespunzator standardelor" personale. Fiecare isi croieste in mintea lui un tipar: sa fie asa si pe dincolo. Si daca nu corespunde standardului creat, atunci ii trece. Caci pasiunea si dragostea se pare ca sunt 2 teme diferite: una e ca focu de paie, celalta are un fundament solid.
Dar poate nu-i o idee buna sa se apropie prea mult de el, s-ar putea sa fie conform... cu standardul.
axia spune:
quote:
Ca indragostita doar s-a iluzionat (dupa un sistem consacrat) a-i merge bine linga sot. Nu vad de ce Iubitul / Iubita trebuie sa fie neaparat cineva de necalitate.
E, hai ca iese misandra din mine acum !
Despre ce sistem consacrat este vorba aici ?
Andreea, mama lu' Tiberiu
http://community.webshots.com/user/axia1
Spiritele mari discuta idei; oamenii normali discuta fapte;
spiritele meschine flecaresc pe seama celorlalti.
mircea42 spune:
Montanna dixit:
<<Sunt constienta ca nu e bine, dar nu mi-am dorit asa ceva pur si simplu parca m-a traznit. Ma simt nepunticioasa, ma lupt din greu dar parca n-am putere. Nu ma asteptam sa simt ceva pt altcineva decat sotul meu.>>
Unul dintre dezavantajele principiilor. Uneori, deseori sint in contradictie cu viata. Cu naturalul nostru. Care nu-i monogam.
<<Nu am filtrat. In momentul cand l-am vazut pt prima data in viata mea am simtit ca-l stiu de-o viata, nu aveam nevoie de cuvinte. Ne simtim unul pe altul pur si simplu. Ma si ingrozesc cand ma gandesc ce sentimente pot sa am fata de un "necunoscut", pt ca stim f putine lucruri unul despre altul.>>
Ce poate fi de groaza ca ai sentimente, fie si aprinse, pentru cineva?
Sufletul nostru calculeaza prompt cu cine se potriveste ("Iubirea vede ca un linx", scria pe undeva). Nu are nevoie nici sa-l cunoasca de mai aproape pe impricinat / impricinata. Deja acolo intervine constientul.
Mica problema este doar ca sufletul nostru se inflacareaza uneori si in functie de frustrari, de amplitudinea sentimentelor pe care nu si le-a putut satisface pe o perioada mai lunga. Aici este poate problema.
Ce greu ne obisnuim cu ideea ca in noi este cineva, un nici 98% din noi, care tzine foarte putin cont de reguli personale sau ale societatii!...
mariuta spune:
quote:
Originally posted by mircea42
<< Daca vrei sa scapi, poti s-o faci dand palme strasnice tuturor gandurilor legate de el, evitand intalnirile, si cerand ajutorul lui Dumnezeu. Daca insa vei lasa gandurile sa zboare dupa cum vor, mai greu...>>
Il pricep tot mai greu pe Dumnezeu.
pe de o parte ne da o pasiune, pe de alta principiile, litera evangheliei etc. ne interzic sa-i dam curs.
Apoi, a nu lasa gindurile sa zboare, mi se pare ceva din gama vinare de vint (daca am priceput eu bine sensul versurilor lui Bob Dylan). Gindurile sint chestii automate, nu o data - spun psihologii - reprezentind sentimente. Or pe-astea din urma nu cred ca-i bine a le pune la popreala.
Ce sa-i spun Montannei?
Nimic, caci la sfaturi nu ne-ar intrece nimeni, pe noi ceilalti, situati prin definitie in afara terenului suferindului.
Ii tin pumnii.
mircea42
Mircea, eu am spus: "daca vrei sa scapi". Este alegerea ei ce vrea.
Nu e logic sa ceri ajutorul lui Dumnezeu daca te simti neputincios? Sa respingi cu putere ceea ce crezi ca e rau?
Se verifica in timp daca pasiunea e de la Dumenzeu sau din alta parte, dar o logica elementara ne spune ca, ceea ce e de la Dumnezeu e armonie si iubire si nu poate provoca rau. Chiar daca, slabi fiind, nu putem noi respinge asta, ba chiar ne mai si place, cel putin sa punem problema in termeni corecti. Sa nu punem adica in carca lui Dumnezeu toate slabiciunile noastre.
Sau relativizam totul, ca e mai comod, nu?
m.
montanna spune:
Multumesc tuturor pentru opinii, oricare ar fi ele. Unii m-au inteles prin ce trec, altii nu. Dar ideea e ca eu nu am cautat si nici nu caut aventura, asta e clar. Ma ingrozesc sentimentele pe care le am si care nu le-am avut pt nimeni pana acum. Atractia pe care o simt. Pe sotul meu il iubesc dar nu asa a inceput. Totul a fost in timp, dupa lungi perioade de tatonari in care am invatat sa ii iubesc calitatile si sa-i supot defectele. Dar acum e altceva, ma tem sa nu fie dragostea vietii mele.
marius spune:
Divorteaza. Doar de dragostea vietii tale. De ce nu vorbesti cu sotul tau? Spune-i, te iubesc dar acum am intalnit dragostea vietiii mele. Drum bun!
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro
carrie spune:
uneori viata ne testeaza, ne arata fructul oprit, parca auzi si sarpele care a imbrobodit-o pe Eva...
ne tulbura mintile ne face sa ne simtim nesiguri de noi.
din feriocire nu am trecut prin asta cu sotul meu, ci in prima tinerete, cand aveam o relatie credeam eu stabila si a aparut un el, nici macar nu rupt din soare dar avea ceva ce ma ametea.
acum cu mintea omului matur stiu ca era o dorinta pur sexuala, ca imaginandu-ma in timp alaturi de el imi venea chiar sa rad ce caraghios era...dar acea dorinta, pe care intre noi fie vorba nu am dus-o pina la capat dintr-o ambitie personala , nu ma lasa sa dorm , sa mananc sa traiesc.cand m-am vindecat totul a revenit la normal!
cred ca e mult sa te gandesti la un om pe care nu-l cunosti bine dar il doresti ca la iubirea vietii tale.
desi arata ca un peisaj mai putin romantic incearca sa te imaginezi alturi de el facand curat sau schimband bb sau trezindu-te zi de zi langa el.cum arata perspectiva??
si mai analizeaza-te incercand sa faci diferenta intre dorinta si iubire!
cam atat ca m-am intins
cristiana si gagalicea Theodora Alexia (2 anisori)
http://photos.yahoo.com/thea_alexia
soledad spune:
mariuta, cata dreptate ai ! Si eu cred ca adevarata iubire iti aduce liniste sufleteasca, te lasa liber.
In timp, cred ca am invatat sa fac deosebirea intre pasiune si iubire.
Pasiunea te mistuie, te inlantuie, te zapaceste - e ca un drog. Dar pasiunea poate fi inceputul iubirii... sau nu.
Pentru mine, initial a fost pasiune mistuitoare, ce apoi s-a transformat in buna parte in iubire, cand sufletele noastre comunicau si atunci simteam bucurie pura si liniste...aproape ca nici nu mai era dorinta fizica... dar apoi apareau iar puseuri de pasiune, de dorinta mistuitoare, de nebunie...
montanna, daca te gandesti deja ca el e dragostea vietii tale, nu mai ai nici o scapare...