NU DORESC LA NIMENI...

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Pag. 3 | Pag. 5

danielac spune:

Multumesc inca odata ca sunteti alaturi de mine!Multumesc pentru povestioara!!!

dana

roxy spune:

draga Daniela ,iti inteleg durerea enorma din suflet,dar sa stii,oricum nu te consoleaza cu nimic,dar vreau sa stii ca si eu am trecut printr-o faza asemanatoare cu a ta cu prizele.
Mai exact ,puiul meu era tot conectat la oxigen si intr-o noapte ,eu nu puteam sa dorm de frica sa nu pateasca ceva si sa nu fie cineva acolo,asistentele strangandu-se seara la televizor,s-a luat curentul,practica destul de frecventa in Suceava,care pana in acea situatie nu o bagam de seama,dar atunci am crezut ca inebunesc.Toti erau calmi si nu stiam de ce.Mi-au spus ca nu este nici o problema,ca se trece pe grupul automat ,dar ca acesta tine maxim 30 minute,daca nu venea curentul in timpul acesta?
Noroc ca nu a durat decat 20 de minute,destul ca sa se raceasca putin in incubator,unde erau40°
Multa sanatate Dianei si fii fericita pentru ea
Roxy

huianur

simi spune:

Draga Dana , e cumplit prin ce-ai trecut tu. Am plins in hohote! Dumnezeu s-o ocroteasca pe micuta ta! Si pe voi sa va dea taria sa mergeti mai departe. Sintem alaturi de voi!

tinaw spune:

Dumnezeu sa aiba grija de tine si sa iti aduca alinare Dana draga. Eu acum am citit mesajul tau si cred ca nu exista durere mai mare ca asta.

Tina

Dana M. spune:

Dana....am plans in hohote citind... ma cutremur cand realizez ca oricat ne-am imagina prin ce treci, este imposibil sa simti sfasierea cumplita din inima ta si a sotului tau...ma uit in ochii fetitei mele si simt un cutit in stomac doar la gandul ca ar putea patii ceva, darmite....Dumnezeu o ocroteste intr-o poienita plina de flori pe iubita ta....iarta-ma dar nu mai vad de lacrimi...

Dana M. si Raluca

Elenalove27 spune:

Draga Dana ,azi am citit povestea ta si nu am cuvinte sa imi exprim durerea dar si puterea prin care ai putut trece.
Sunt alaturi de tine si iti doresc multa sanatate si sigur intr-o buna zi ingerasul vostru din ceruri o sa va trimite un bebel pe care sa il puteti face mare si sanatos.

Elena cu burtica & sotul AL

bebelusha28 spune:

numai nenorociti sunt in tara asta!sa aiba parte de ceea ce ai avut si tu si Dzeu sa-ti dea putere sa treci peste asta cu toate ca e cam greu,doar pot sa-mi imaginez cam cum e ,ma gandeam cand am citit cum m-as fi simtit eu caci acum am o fetita de 5 luni si cand ma uit la ea nu mai pot de fericire,si dintr-odata sa nu mai fie...E groaznic...ma umfla plansul numai cand ma gandesc...iarta-ma daca nu sunt prea coerenta.

http://community.webshots.com/user/corinutza111

ochinegri spune:

Draga Dana, numai bine si noroc iti doresc !
Eu nu cred in uitare, da' nu e musai sa uitam.
Sa ai toata fericirea din lume !

Lili

Dalina spune:

Draga Dana,

M-a ferit Dumnezeu sa trec prin ceea ce ai trecut tu desi de doua ori am crezut ca o sa il pierd pe Danut.
Am trait insa alaturi de 3 persoane aceasta pierdere si este intr-adevar mult mai mult decat o inima de mama poate suporta.
Prima am vazut-o vis-a-vis de mine la reanimare - fetita ei se nascuse cu Scor Apgar 0 si saraca mama, in durerile de dupa cezariana, nu intelegea de ce nu i se aducea si ei copilul la alaptat...
A doua a fost o colega de servici care a nascut un copilas cu deviatie de esofag, care a fost operat dar saracutul a facut o infectie si a murit la 2 saptamani. Mi-a fost frica sa o reintalnesc dupa ce a venit la birou, mi-era frica de durerea ei, ca nu o sa stiu ce sa ii spun, cum sa o consolez eu care aveam un copilas acasa?
Iar a treia persoana este o matusa de a mea care si-a pierdut fetita (vara mea) la 17 ani intr-un accident de masina...poate fi o durere mai mare? De multe ori dupa nasterea lui Danut ma intrebam daca as stii inainte de a face un copil ca Dumnezeu mi-l va lua inainte de vreme, ce as alege: sa ma bucur de zilele pe care le mai am alaturi de el sau as alege sa nu il am deloc pentru a nu trece prin acea durere? Cred ca trebuie sa ne bucuram de fiecare zi alaturi de copiii nostri pentru ca din pacate nu stim daca este ultima. Nu vreau sa sune pesimist, este poate numai un apel la uitarea pronlemelor minore care din pacate de umplu viata si de cele mai multe ori ne-o amarasc si in primul rand imi scriu mie.
Matusa mea - la 40 de ani - a reusit dupa multe incercari o fertilizare in vitro si este acum insarcinata cam de aceeasi varsta cu mine dar nu a avut puterea ta de a infia un copil, desi pana sa afle ca este insarcinata era aproape sa semneze actele de adoptie...
Colega mea este inca in refacere, dar se gandeste serios la al doilea copil - este singurul lucru care ar putea-o "reinvia" si se gandeste la incapatanarea ei de a face cezariana (de frica) si la faptul ca din aceasta cauza va mai trebui sa astepte...
Bine ai facut ca ai adoptat un copil! Mi se pare gestul cel mai frumos si omenesc! Eu m-am intristat tare mult cand am aflat ca matusa mea a renuntat sa mai adopte fetita (de frica ca nu va reusi sa o trateze ca pe celalalt copil, etc, pentru ca situatia materiala le permite si 3 copiii nu 2) mai ales ca am avut sentimentul ca daca se va hotari sa adopte va reusi sa ramana si insarcinata iar apoi am trait cu teama (si inca mai traiesc) ca renuntand la adoptie o sa aiba probleme cu propriul copil.
Dumnezeu sa te ajute si sa iti dea putere!

Dalina