NU DORESC LA NIMENI...

Ce vreau sa va povestesc chiar nu doresc sa se intample la nimeni in lumea asta, nici la "dusmani"!
Eu am ramas insarcinata in octombrie 2000 si toti din familie,prietenii,s-au bucurat enorm. Am asteptat copilasul cu atata nerabdare,cu bucurie in suflet!
Am mers la un control de rutina cam cu 2 saptamani inainte de data prevazuta pentru cezariana si doctorita mi-a spus ca trebuie sa raman pentru ca mi s-a dilatat colul. M-am speriat destul de rau si am asteptat cu infrigurare operatia. Pe la orele 20 am intrat in sala si am nascut, dupa care am avut mari probleme cu operatia, tensiune mare, nu se stie de ce, vroiau sa-mi scoata uterul dar cand au aflat ca fetita mea are probleme s-au razgandit. Fetita mea la inceput parea bine (Scor 8)dar apoi i-au descoperit un suflu sistolic. ei ziceau ca sa ramana aici, la Alexandria, pana a doua zi sa vada ce se intampla dar cumnata mea care e medic nu a vrut sa auda, si cu acordul sotului meu, eu eram in reanimare, a plecat cu fetita la Bucuresti la Gr. Alexandrescu. Acolo a stat 5 zile,si in fiecare zi i se spunea ca copilul nu are nici o sansa sa traiasca deoarece are probleme cu inima.
A sperat, ca noi toti, si dupa 5 zile a plecat la Timisoara la clinica de cardiologie si a fost primul caz de copil operat la 9 zile pe inima. Toate televiziunile si ziarele au vuit in acea perioada pentru ca operatia a reusit, era unicat in Ro, si a doua in lume pe un copil asa de mic. Avea Trilogia Fallot,adica mai multe defecte la inimioara. Desi la ecograf in timpul sarcinii nimweni nu vazuse nimic!!!
Totul OK, numai ca dupa cateva luni mai trebuia inca o opetatie finala si gata.
A venit acasa dupa 2 saptamani,retineti,eu nu mi-am vazut fetita decat la televizot si in ziare pana atunci!!!
acasa am primit-o cu bratele deschise si am iubit-o enorm,ea se tot chinuia, nu putea sa manance mult, din cauza efortului, dar in rest era un copil extrem de linistit si vesel. Cand ma gansec prin ce a trecut nici nu imi vine sa cred ca se poate asa ceva...
A stat acasa 2 luni si am mers la control la Bucuresti unde i s-a descoperit un suflu puternic, nu mai putea sa respire singura prea mult timp. Am internat-o la Budimex si acolo au pus-o la oxigen. Stupoare, ii coborase diafragmasi asa ceva revenea foarte greu in timp,sau se putea opera numai in Elvetia. Doctorul a spus ca poate sa dureze si ani de zile pana isi va reveni. dupa aproape o luna toti au rams masca, diafragma incepuse sa urce, copilul asta, avea o vointa extraordinara sa traisca, deja manca, prin tubulet, mai mult, si desi era legata de manute ca sa nu rupa firele de la diverse aparate, ea totusi era plina de viata, Avea 3 luni implinite in spital. Ochii ei mari,cereau tot timpul dragoste, si dorea parca sa plece mai repede de acolo. Nu-i auzeam plansul din cauza aparatului de la oxigen, dar ii mangaiam lacrimile si perisorul mare si saten.
Statea asa de linistita cand ii periam perisorul si se calma mereu.
Doctorul nostru era acum optimist,nu mai intalnise asa ceva, nici nu spera, dar acum credea ca se poate... cand Stupoare...
... intr-o nefericita zi de 1 noiembrie prizele din salon s-au ars de doua ori la rand, ea a rezistat cat a putut, medicii au incercat sa o resusciteze, dar inima supusa socului de intrerupere a oxigenului brusc, de doua ori la rand a cedat... a facut stop cardiac... chiar atunci cand se intampla o minune... Dumnezeu a vrut,ea a luptat, dar la noi, in Ro, organizarea din spitale, anumiti medici, nu vor... nu pot...
A murit si a luat cu ea tot sufletul meu, nu pot sa o uit, o vad mereu, o strig si parca as dori sa o mai stang macar odata in brate, pentru ca acolo nu am putut, in ultima luma, era legata de aparate...
Dumnezeu mi-a dat putere sa lupt, nu stiu cum am reusit, nu stiu nici acum cum pot sa privesc pozele ei,caseta de la 2 luni ... nici nu-mi vine sa cred ca mi s-a intamplat mie ...
Dumnezeu sa aiba grija de toti copiii vostrii si sa le dea sanatate si bucurie in viata, mult noroc!
Dar mai ales multa sanatate!!!

dana

ralucab spune:

Draga Dana,

am plans citindu-ti randurile...E cumplit ce ti s-a intamplat...
Din pacate, asta e tara in care traim, astia sunt oamenii care ne inconjoara.
Nici macar nu incerc sa te consolez, stiu ca durerea te va marca intotdeauna.
Stiu insa ca asemenea oameni, cu suflet mare,ca al tau, sunt puternici, si lupta!

R

CameliaH spune:

Si eu am plans citindu-ti randurile. Stiu cum e cand toata lumea zice ca-ti moare copilul. La noi a fost cu final fericit. Fetitele mele gemene au trait si acum sunt bine sanatoase. Spun o rugaciune pentru bebelusa si pentru tine. Doamne ajuta!

simonab spune:

Si eu am plins cumplit cand am citit randurile tale. Imi pare tare rau ca s-a intimplat asa ceva dar oricum acuma cuvintele sunt de prisos...
Simona

papadie spune:

Dragostea färäcusur este cea dintre mamä si copil...Pe tine te iubeste, acum, un înger de sus. Sä îti dea Dumnezeu putere.

Camelia spune:

Sunt si eu mama si mi imaginezi ce simti!Am plans si eu citindu-ti povestea.E asa de dureros...nici nu stiu ce sa-ti spun...
Dumnezeu sa va ocroteasca!

georgia spune:

Off, sa-ti dea Dumnezeu multa, multa putere Dana, cred ca e foarte greu sa treci prin asa ceva si poate imposibil sa uiti, dar trebuie sa fii puternica si sa lupti. Am plans si plang si acum cand iti scriu, e groaznic, Doamne cum se poate asa ceva???? Ai grija de tine Dana si vei vedea ca intr-o zi vei avea o minune mica care iti av zambi frumos. Te pup si iti doresc multa putere!

oanaD spune:

Draga Dana,
Am simtit ca mi se sfasie sufletul doar citind randurile scrise de tine,imi inchipui ce simti tu.
Nu cred ca exista ceva care sa-ti aline durerea, dar sunt convinsa ca
Fetita ta zboara acum printre ingeri si cred ca e foarte fericita.
Sa-ti dea Dumnezeu putere, Dana sa poti sa treci peste aceasta durere si sa poti sa ierti.
Ma voi ruga pentru tine.
Cu drag
Oaana

Veve spune:

Ti-am mai citit povestea odata in alta parte si-am plins;acum parca m-a durut mai mult...Poate pentru ca-n fiecare zi care mai trece realizez c-am fost la un pas de ceea ce ti s-a-ntimplat si imi dau seama cit de norocosi am fost!
Nu pot sa spun ca stiu ce simti!nimeni nu stie...Fiecare dintre noi ne cladim o lume imaginara din vise si sperante si deasemeni fiecare dintre noi va simti cu propriul suflet cind aceasta se destrama!...Dar pot sa-mi spun o ruga-n gind pentru puiul tau care prin tine va trai mereu!...
Sa fiti sanatosi si sa v-ajute D-zeu sa treceti peste toate!


Irina & Veve cea cumintzica foc!

CristinaT spune:

Imi pare nespus de rau pentru tine, nici nu stiu ce as putea spune ca sa te mangai cat de cat. Doamne fereste, cate vieti distruse din cauza unei prize. Cum e posibil doamne asa ceva?

Imi pare nespus de rau....

n/a spune:

Si eu am mai citit povestea ta ... si atunci, ca si acum am simtit acelasi lucru: o durere sfisietoare in suflet ... imi vine sa urlu si daca as avea putere i-as pedepsi pe toti criminalii de la spitalul acela, pentru ca altfel nu pot sa-i numesc ...cred ca au scapat prea usor ... e adevarat ca nimic nu-ti mai poate aduce inapoi ingerasul, dar ...
Timpul vindeca toate ranile, dar ramin cicatricile si uneori sunt dureroase ... sper si iti doresc din tot sufletul ca micuta Diana, pe care am inteles ca ati adoptat-o dupa aceea, sa-ti aline suferinta si sa-ti aduca numai bucurii si fericire.
Poporul roman are o zicala "Sa nu dai Doamne omului cite poate duce!"...