v-ati lasa copilul...
Raspunsuri - Pagina 5
slakje spune:
Nu mi-as lasa copilul sa plece doar cu sotul la parintii lui.Punct.
De fapt, daca mi-ar face asa ceva socru-meu,nici nu s-ar pune problema sa-i mai calc pragul, eu sau copilul meu.
In general eu stau pe fundul meu, nu am relatii prea stranse cu socru-meu, nici el nu-mi sta in cale dar nici mie nu-mi place sa-i calc in batatura prea des, decat cand e absolut necesar, atunci nu ne stam in cale reciproc.
O data am refuzat sa-mi insotesc sotul la socru, a plecat singur ceea ce m-a enervat pe moment dar nu am zis nimic, dar s-a intors dupa jumatate de ora, condusese pana in fatza casei si se intorsese inapoi, si-a dat seama ca nu vrea sa plece nicaieri fara mine.Nici macar la tata-so.Foarte bine.Desi conflicte nu am avut niciodata, dar nici nu ne pupam in fund unul pe altul.
Sa fie ceva clar cand e vb de socrii: cum se poarta ei cu mine, asa ma port si eu cu ei.Daca eu cand merg la ei imi pun in fatza un degetar de apa de la chiuveta(desi batranu e bogat si avut) , el cand vine aici eu nu-i pun nimic.Nici macar nu-l intreb daca vrea ceva.L-am intrebat odata, demult, n-am mai stiut cu ce sa-l servesc, si nu a vrut.Foarte bine, eu asa sunt, a doua oara nu mai intreb.Nu am luat nimic de la el, nu m-a ajutat cu nimic, nu am ce sa-i datorez.
Si consider ca un barbat cand se insoara si face copil , ar trebui sa fie alaturi de familia lui, nu de taica-so, maica-sa etc, mai ales daca acestia se poarta mizerabil.Socru-meu se poarta civilizat, dar si asa tin distanta.Daca ar cracni ceva...saliu pt totdeauna.Nici nu s-ar mai pune ptroblema sa ne intalnim, la cofetarie, sau altundeva.
mad_wife spune:
Mai, eu scriu pe aici si va citesc, dar vad ca mesajele mele apar foarte greu, cateodata dupa 10 ore! Mai astept parerile voastre, poate se va gasi cineva sa-mi spuna ca ma insel cat de cat...Va asigur ca va citesc pe toti cu cel mai mare interes!
elyanne spune:
Categoric NU! Nici macar daca m-as intelege foarte bine cu socrii. Nu as putea sta fara copil atat de mult... nici macar un we...
Iar in situatia asta nici n-as mai sta pe ganduri...
Eliana si 
Elena (23.10.2004)
adjadyn spune:
nu mi-as lasa copilul cu nimeni..eu si sotul ne-am decis ca oriunde am merge, oricum, sa fim toti 3!!!!!!!!!!
crini spune:
Ai luat o decizie buna in ceea ce priveste copilul. Cu sotul insa... o sa ai de tras pana sa-l dai pe brazda. Dar cred ca vei reusi, mai ales ca aveti un copil si incet-incet va pricepe unde ii e locul. Tu sa fii tare, sa nu cedezi si sa-i spui raspicat ce gandesti despre comportamentul socrilor. Nu sa te certi cu el, dar nici sa treci cu vederea mojicia.
Mami de fetita (1999)si baietel (16 oct 2004)
casandra spune:
Dar ai tai nu au fost la nunta? Cum de ai plecat singura? Te-au lasat si ei?
a2p spune:
Buna mad_wife...
Delicata situatie si ai desigur in mare parte dreptate... Cum au spus multi altii, mi se pare ca desigur corect e sa mergeti impreuna si intilnirea cu bunicii copilului sa se intimple pe teren neutru cu voi toti trei impreuna...
Insa spui:
quote:
pentru mine ei nu exista pana nu isi cer iertare pentru ce mi-au facut.
Ce ti-au facut de fapt? Ei stiu asta? Anume ca ti-au facut ce spui tu ca ti-au facut?
Doua mici chestii: (1) legea actiunii si reactiunii din fizica (de clasa a saptea sa fie oare?), si (2) inteleptul lasa de la el...
(1) e posibil ca ei sa creada ca tu le-ai facut lor ceva. Asta le da posibilitatea sa-si gaseasca scuze pentru actiuni sau posturi altfel inacceptabile. Obiectiv nu e de fapt necesar sa fi facut tu nimic... e suficient ca te-ai casatorit cu baiatul lor. Sa ne gindim: cite nu sint cazurile in care o mama isi vede fiul (chiar de 30+ ani) rapit de noua lui sotie? Cit de absurd pare, asa este, nu?
(2) Mai lasa tu de la tine, daca mai poti... A fi intelept desigur nu inseamna sa te ia lumea de prost...
Daca tu intelegi cele de mai sus si aveti o discutie eleganta si civilizata, inteleapta si fara acuze, in care fiecare parte e deschisa la opinia celeilalte dar si la a-si asuma proprii responsabilitati pentru ceea ce a facut fiecare, poti rezolva sint convins ce sta la baza acestei probleme... Petru ca altfel ea raminind nerezolvata va escalada cu siguranta...
Copilul vostru are doi parinti si doua perechi de bunici... si ii merita pe toti si trebuie sa se bucure de dragostea tuturor celor din viata lui/ei... nici tu, nici tatal lui, nici oricine altcineva din viata lui/ei nu ar trebui sa faca nimic care sa ii reduca accesul la cei dragi din viata lui/ei... indiferent de cum ne raneste asta pe noi adultii... De aceea noi sintem adulti ca sa putem inghiti atunci cind facind-o facem copiilor nostrii un bine...
Multa multa bafta, intelepciune si putere...
Doar doi centii mei...
a2p
carmita_baby spune:
Depinde de parinti si bunici a2p si eu am 2 bunici pe care nici nu vreau sa ii vad, pentru ca au tratat-o pe mama tare urat atunci cand au fost tineri, acum si-ar dori sa ii ajute mama, dar nu se poate dupa toata viata in care nu le-a pasat daca mama exista sau nu.
Mello motanelul iubit
a2p spune:
Carmita_baby,
Da, ai dreptate, depinde... si parca nu ar trebui sa depinda...
Spui:
quote:
toata viata nu le-a pasat daca mama exista sau nu
Punind lucrurile in perspectiva, mi-e greu sa inteleg...
...desigur, motive vechi de neintelegeri vor exista, si orgoliul nostru de a nu trece peste ele va exista si el si ne va controla viata...
...Dar... a ta mama este fiica parintilor ei... asa ca desigur ca le pasa si le-a pasat daca a ta mama exista sau nu...
atit de des ne lasam orgoliile si dorinta de a fi cei ce avem dreptate sa ne complice mult prea mult interpretarea faptelor din trecut, continuind astfel sa traim intr-o "realitate" construita in mintea noastra, fara sa vedem ultra-simplul din perspectiva...
... si apoi ne dam seama mult prea des de valoarea a cuiva/ceva doar in momentul in care nu-l mai avem...
cred ca fiecare din bunicii (sau parintii) mei au fost pe vremuri desigur uriti de mine pentru ca nu mi-au facut pe plac la un moment dat... nu? dar cit n-as da ca bunicii sa imi mai fie in viata sa imi pot cere iertare petru asemenea momente de "rasculare copilareasca"... Cu parintii am facut-o desigur pentru momentele adolescentei mele cind evident ca am avut neintelegerile standard intre parinti si adolescenti (in esenta distractie vs. scoala, ratiune vs. decizii de moment, disciplina vs. libertate etc.)...
... sa nu devina insa prea tirziu si apoi sa regretam ce n-am apucat sa facem/spunem...
... nu vad de ce ar trebui in vre-un fel ca feitza mea (sau orice copil) sa fie afectata de neintelegerile dintre cele doua perechi de bunici (cuscrii), sau dintre parintii ei si bunicii ce nu sint in relatie directa de singe (parinte-socrii in esenta)... copiii nu se pot apara de asta... noi trebuie sa o facem pentru ei, sa ii aparam de asemenea influente...
Desigur ce e simplu e simplu: eu exist pentru ca sint copilul parintilor mei. Si asta pentru ca parintii mei sint copiii parintilor lor... apoi fetitza mea e a mamei ei si a mea... daca socrii mei nu ar fi fost sau ar fi ales altfel, nu ar fi fost nici fetitza mea... mai conteaza si altceva?
Doar doi centii mei...
carmita_baby spune:
Ai inteles gresit a2p nu era vorba de parintii ei, care au fost cei mai grozavi parinti si bunici care exista si pentru care as face orice.. E vorba de parintii tatalui meu, care atunci cand mama era grav bolnava, la un pas de moarte.. Mama tatalui meu fiind in Bucuresti, dar nestiind adresa fiicei ei, il astepta pe tata sa vina sa o duca la fiica-sa.. Si mama bolnava fiind,ea zicea intr-una: 'Numai vine Petre odata sa ma duca la fiica-mea'. Plus multe altele, pe care nu are rost sa le spun aici. Ideea este ca eu iubesc pe cine ma iubeste (ei au facut diferenta si intre nepoti, nepotii de la fete meritau tot, nepotii de la baieti nimic) si asa mi se pare normal sa fie. Tu nu ai citit ca bunicii din cazul lui mad_wife , nu le-a pasat de copil pana acum? Ca nici macar o felicitare nu i-au trimis copilasului. Hai sa fim realisti. Tu zici sa fim mai intelegatori si mai iertatori, ar fi frumos sa fie asa, dar totusi viata nu e chiar atat de roz.
Mello motanelul iubit