Exista suflete pereche ??
Raspunsuri - Pagina 6
Papadia spune:
Nu stiu daca noi (adica eu si sotul meu) suntem neaparat suflete pereche dar ne intelegem tare bine.Nu ne certam ,ne iubim copii si cel mai mult atunci cind sunt bolnava ma ajuta si nu ma lasa sa fac nimic.Imi zice sa ma odihnesc ,i-a copii si ma lasa sa dorm sa imi revin.Eu sunt mai firava si poate de asta are grija de mine.Dar eu simnt ca ma iubeste si vad asta.Nu stiu ce m-as face fara el.Poate ca exagerez dar si noaptea ma inveleste sa nu-mi fie frig ,ma saruta chiar daca dorm .Ptr. mine e sufletul meu pereche.Ii spun orice stie sa ma asculte si sa ma sfatuiasca.il iubesc enorm.Suntem casatoriti de 10 ani dar ne iubim foarte mult.Sper sa dureze asa o vesnicie.I-am ca si daca mor mai repede decit el o sa vin sa am grija de el(parca se mai poate!!!!).Principalul e ca ne iubim si ne intelegem minunat.-
moldovan
Jill spune:
Cu siguranta exista in filme si in carti...
Daca exista in viata reala, e foarte mica probabilitatea sa dai peste sufletul tau pereche sau poti sa-l gasesti cind deja ai o viata asezata, cu familie si copii si nici nu mai esti asa de tinar...Si atunci ce faci? Iei totul de la capat? Calci peste tot ce-ai incercat sa constuiesti pina atunci, iti rupi radacinile si pornesti spre o alta viata cu un alt om? Iti trebuie un grad de inconstienta ca sa faci asta.
Asa ca daca exista suflete pereche, mai trebuie putin noroc sa-l intinesti cind esti la inceput de drum, cind esti tinar si gata de infruntat viata, altfel risti sa-ti construiesti fericirea pe nefericirea altora si sa producu suferuinta si dezamagire celor dragi...
Da, cred ca este minunat sa-ti intilnesti sufletul pereche! 
Insa daca-l intilnesti prea tiziu, cred ca tot ceea ce mai poti face este sa ai o relatie foarte frumoasa de prietenie sincera fara sa-i ranesti pe cei cu care ai pornit la inceput pe drumul vietii.
Tzuni spune:
e frumoasa ideea cu sufletul pereche! unii cred ca l-au gasit! bravo lor! Dar mi se pare ciudat ca noi credem ca sufletul pereche poate locui in orasul nostru, poate fi doar roman, poate fi chiar vecinul nostru! Ar trebui sa colinzi tot pamantul si sa cunoscti (toti) oamenii ca sa fii sigur ca da, acel om e perechea ta! Sau, cine stie, poate Dmnezeu ne aseaza aproape unii de altii...
viorela hoff spune:
Si eu cred ca exista sufletul-pereche!
Dar tot atat de bine poate fi un prieten adevarat sau o prietena...
Poate fi si jumatatea "cealalta", nu neaparat numai cea matrimoniala.
Dar amandoua sunt atat de rare si de greu de gasit! Si inca multe, multe suflete-pereche pt. noi!
Vio
"Binecuvantati copii si animalele"
lena spune:
Nu stiu daca exista suflete-pereche, poate fi foarte bine si un termen inventat de noi, ca multe altele: apa, pamant, aer, soare, ploaie...
Dar stiu ca intr-o zi de vara mergand pe strada , pe bulevard, in jurul meu era lume multa, vesela, eu la fel, palavrageam cu prietena mea despre toate si toti, ne-am oprit la un semafor si deodata am simtit ca o caldura imi invadeaza tot corpul si m-am uitat in jur sa vad ce se intampla: si atunci am vazut un barbat inalt, blond, bronzat si cu niste ochi atat de verzi de ziceai ca era luat din cartile postale zambindu-mi.
Mai tarziu a devenit cel mai bun prieten barbat pe care l-am avut, spun: l-am...pentru ca el a murit. Morten mi-a fost prieten, confident, si asa cum cred eu acum suflet-pereche...atunci nu-l vedeam decat ca pe un prieten foarte bun.
Eu eram intr-o relatie, el in mai multe 
...dar ceea ce am vorbit noi atunci...nu se poate compara cu nimic, eram visatori si haladuiam in discutiile noastre prin tinuturi magice, ne deschideam sufletele fara zgura depusa de banalitatea de zi cu zi...eram eterici si ireali ca doua picaturi de ploaie ce se oglindesc una in cealalta, uitam orele...o data am uitat si zilele, eram pe munte in Romania, el imi spunea ca e la fel ca in Norvegia si aerul de deasupra noastra calatorise prin desert, era sarat ca marea si mirosea a pajisti de zambile...cand eram doar noi doi, eram poeti inofensivi, cand ajungeam in colectivitate eram doi dezlantuitzi.
Nu ne-am dorit trupeste, nici nu pot spune ca ne-am iubit ci poate ne-am simtit unul ca fiind celalalt si ironia sortii a facut sa dureze doar un an prietenia noastra...pe urma el a murit intr-un accident de masina!
Eu cred ca el a fost o parte a sufletului meu...nu stiu daca perechea lui, asta mi-e greu sa definesc...poate nu stiu sa pun in cuvinte senzatia de libertate pe care mi-a dat-o si de aceea spun mai simplu...poate sufletul meu pereche a murit.
Se poate si asta?
Lena
lily spune:
S-ar putea sa fi existat la inceput, acum mii de ani.
In prezent, intr-o lume ca a noastra, complexa, a cauta sufletul pereche pare zadarnic sau pierdere de vreme .
Insa Dumnezeu spune: "Cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide. Fiindca oricine cere, capata; cine cauta, gaseste; si celui ce bate, i se deschide." De ce sa nu il gasesti ? Faptul ca sint atitea cupluri nefericite, neintelegeri intre soti , divorturi nu inseamna ca nu exista oameni potriviti unul cu celalalt. Numai ca de multe ori se grabesc si rateaza sansa intilnirii omului potrivit. Si in multe cazuri cunoscind diverse persoane, iti dai seama ca nu sint pt tine. Te limpezesti si realizezi ca vrei alt gen de om linga tine.
De citeva ori am zis ca am intilnit acel suflet pereche-pt ca semanam si fizic, credeam ca va fi totul ok. Totusi, faptul ca nu am gasit nici-o modalitate de comunicare in timp, m-a indreptatit sa mai caut, sa astept, sa sper ca intr-o buna zi il voi gasi!
Frumos subiect ! 
ralucoantza spune:
cred cu tarie ca exista. nu stiu daca l-a facut dumnezeu de la inceput pt mine sau nu, eu stiu doar ca EXISTA...
danyelana spune:
Insa Dumnezeu spune: "Cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide. Fiindca oricine cere, capata; cine cauta, gaseste; si celui ce bate, i se deschide." De ce sa nu il gasesti ? Faptul ca sint atitea cupluri nefericite, neintelegeri intre soti , divorturi nu inseamna ca nu exista oameni potriviti unul cu celalalt. Numai ca de multe ori se grabesc si rateaza sansa intilnirii omului potrivit. Si in multe cazuri cunoscind diverse persoane, iti dai seama ca nu sint pt tine. Te limpezesti si realizezi ca vrei alt gen de om linga tine.
Ai perfecta dreptate lily.
Dumnezeu sa ne ajute la toti
dara spune:
Citeam ce scriati si ma gandeam eu asa... Oi fi gasit sufletul pereche, jumatatea mea... A fost innebunita toata adolescenta dupa un EL... L-am visat si l-am inventat atat de mult... Eram atat de dezamagita cand ne intalneam si... Na... Nu era ala inventat... Ii scriam ca langa mine va fi mereu un loc gol, pe care nu va putea sa-l ocupe altcineva-locul lui. Oare?! NU am reusit sa gasesc unul sa ocupe acel loc. Nici n-as fi vrut. L-am cautat mereu pe acel el in toti pe care i-am cunoscut. Am trait (dupa adolescenta) o pasiune devastatoare, dureroasa, in care il uram efectiv pe cel pentru care ma durea efectiv carnea pe mine sa-l imbratisez, sa-l vad, sa-l aud, sa-l simt... Il vedeam ca pe EL, iubirea mea adolescentina, il transplantasem in pasiunea mea...
Cu acel EL din adolescenta mea am avut o discutie, una de-aia fara sa ne atingem, privindu-ne ochi in ochi, seriosi, avand deja varsta maturitatii. Am reusit sa ne spunem tot ce ne-a framantat de-a lungul acelor ani zbuciumati cand nu puteam fi nici impreuna si nici separat. Mi-a ramas ceva in minte de-atunci: "tu esti sufletul meu pereche, stiu asta (din partea unui tip realist si rezervat e chiar mult); ca si cum as fi intins mereu mana spre tine fara sa te pot atinge" De ce? Ma simteam neputincioasa... Pur si simplu o situatie in care nu am acum sa explic, dar nu mai era nimic de facut. A mai trecut un timp. Ne-am mai intalnit uneori. Apoi un telefon: ce mai faci? bine, alaltaieri am avut nunta(eu).....pauza. Apoi: da?! Si cu disperare in glas: da-mi numarul de mobil sa te mai sun. Sa vad ce mai faci. Nu l-am mai auzit de-atunci. Nici nu vreu sa-l mai aud. Au trecut multi ani (vreo 12) de cand ne-am cunoscut. Fiecare cu viata lui acum. Nici nu stiu ce mi-a venit de-am scris de el aici.
Dar sotul meu, jumatatea mea, cel cu care pot sa fiu eu oricand, prietenul si umarul meu de nadejde, cel atat de putin romantic incat daca i-am aratat un indragostit cu o floare in mana si l-am intrebat daca imi ia si mie (floare) m-a intrebat: da' iti trebe si tie floare? 
... Ei el mi-a zis o chestie simpla dar de efect:
TU ESTI SUFLETUL MEU
Deci da, nu nimai ca mi-am gasit sufletul-pereche mi-am gasit SUFLETUL
Dana si Daria
goanga23 spune:
Raspuns: DA