cred ca l-a muscat ceva....

gianina-alina spune:

pui mic!are sigur pe cineva!nu a plecat pentru ca chiar nu are unde!
suna exact ca dracu' da' lasa-l in pace!nu e aerul pe care-l respiri!
imi permit sa vorbesc asa din prisma cuiva care nu a crezut ca sotul are pe cineva pina cineva-ul ala nu a venit si mi-a spus in fata!
ai grija de tine, de sanatatea ta(sub toate aspectele ei) si nu uita de copii tai care au nevoie multa de tine!
sper ca miine sa am mai mult timp sa mai scriu!
oricum: nu e el inceputul si sfirsitul vietii tale!te rog sa ma crezi!
giani

eliza_p spune:

quote:

---

viata bate filmul,fetelor...
l-am rugat atunci sa plece,sa ma lase sa-mi vad de viata,si ghiciti ce mi-a spus:ca n-are unde,dar ca intr-o saptamana va pleca,isi va aranja ceva unde sa stea...

---

Ai facut o grava greseala tactica spunindu-i sa plece! Asta-i replica pe care o astepta de ceva vreme! El te-a adus in pragul disperarii tocmai ca sa iei tu initiativa despartirii... De acum incolo, iti va reprosa ca tu ai fost cea care l-ai alungat de acasa si el va ramane cu constiinta nepatata. De ce-l lasi sa scape asa de ieftin?
Si nu-ti fa iluzii. Chiar daca nu a plecat imediat ce i-ai zis, sigur o va face, dar in conditiile lui. Omului tau ii trebuie putin timp sa-si pregateasca terenul...
Tot ce mai poti face acum, e sa incerci sa pui tu conditiile despartirii. Priveste situatia ca pe un joc de sah si calculeaza-ti si tu miscarile. Pina acum, el a actionat gindind citeva mutari inainte si, profitind de impulsivitatea si dragostea ta, te-a adus acolo unde a vrut. Incearca sa intorci jocul in favoarea ta!
Adreseaza-te unui avocat ca sa iti afli drepturile, roaga-ti mama sa te ajute cu copiii si fa-ti timp sa-ti rezolvi problema asta in avantajul tau.
Nu te da batuta fara lupta! Curaj!

IRENE11 spune:

buna, fetelor!

ieri a stat tata de vorba cu el.
calm,serios,fara cicaleli,fara dat cu el de pamant...
a recunoscut ca el a avut un rol decorativ in casa,tata l-a intrebat de ce si-a asumat rolul asta..
fara scandaluri...
dupa vreo ora jumate,timp in care nu i-a deranjat nimeni,tata mi-a spus ca parerea lui sincera este ca omul asta nu va pleca nicaieri,ca nu i-a pomenit ca pleaca,desi l-a intrebat si ca sa mai am rabdare.i-a spus ca nu e normal sa judece asa,ca nimeni nu merita sa fie pedepsit,ca ce s-ar intampla si cat de handicapati ar creste copiii fara el,ca problemele noastre au o rezolvare...a fost teribil de presuasiv tata,l-am admirat pentru snagele lui rece,mai ales ca in urma cu vreo 2 zile,cand i-am mai povestit de cele intamplate,devenise teribil de furios:ma vedea suferind si plangand,si,probabil,ca afisam un aer de disperare si de neputinta care l-a cam bagat in corzi...
aseara m-am simtit cumva mai linistita,azi iar ma bantuie gandurile negre,daca tatei doar i s-a parut,daca el,ascuns cum este,a ferit totul de el,din comoditate...
il simt langa mine rece si usor exasperat,chiar imi face mila de cat de prostanac e,uite cum ne pierdem vremea in tampenii in loc sa progresam...
ma infioara gandul acceptarii,nu mi-e deloc bine,inca mai neg ce mi se intampla,inca mai sper nebuneste...
aproape mi se face rau fizic la gandul ca s-ar putea sa vina seara
cand voi dormi singura...inca nu reusesc sa-mi impun nimic din tot ce furia mea scoate la suprafata,sunt puseuri si atat,raman cu o respiratie sacadata si cu o imensa parere de rau...
daca ar exista doze de nesimtire,mi-as injecta cateva chiar acum..

mai scrieti gagici,nu-mi spuneti ca sunt proasta,pur si simplu inca mai iubesc...

alma spune:

Nu zice nimeni ca esti proasta... poate doar toleranta. Eu pot sa spun ca am rezistat eroic 3 ani in ritmul asta, el, cu rol decorativ, dar mai mult absent. De cateva zile i-am spus sa plece, dar nu vrea. Nu-l mai vreau in casa, mai ales ca acum, cand vede ca nu mai e loc de intors, a inceput sa devina mai familist. M-am luptat de una singura prea mult timp, nu mai vreau. Ma doare sufletul. Si eu il mai iubesc inca, dar nu mai avem nici un viitor, trebuie sa fiu realista.
Detaseaza-te un pic si judeca lucrurile la rece (daca poti!)
Iubirea nu face totul posibil!

http://community.webshots.com/user/freediaro

Zina spune:

E greu prin ce treci, si e si mai greu cand trec zilele si situatia este aceeasi. Nu stiu ce sfat ti-as putea da, dar eu te cred cand spui ca il iubesti, chiar daca ti-a facut ce ti-a facut, si ca iti este greu sa renunti. E omeneste ceea ce simti, roaga-te la Dumnezeu sa-i deschida ochii si sa inteleaga ca tu si copiii sunteti familia lui si cei pe care-i iubeste (chiar daca spune ca nu te mai iubeste). Poate are pe altcineva, asa cum au spus si fetele, si daca vroia sa te paraseasca si inca nu a facut-o, inseamna ca nu e asa de convins de ce vroia sa faca. Sau poate nu are pe nimeni altcineva si atunci sansele sunt mai mari, de ce nu apelati la un ajutor profesional?
Eu iti doresc ca el sa-si "revina" si sa fiti o familie fericita.

Natasha71 spune:

M-a impresionat foarte mult povestea ta.
Hai sa-ti spun ce cred eu. Uneori oamenii, ca sunt barbati sau femei, ajung intr-un impas. Exista cel putin un moment in viata cand te intrebi daca drumul pe care te afli este cel adevarat. Ajungi sa te indoiesti de familie, de tine, de tot... Ai nevoie de un respiro ca sa poti merge mai departe, de un moment de reflectie. Daca l-a muscat ceva, aceea este indoiala. Se intampla sa mergi din inertie pe un drum, si apoi sa-ti dai seama ca nu asta ti-ai dorit.

Eu cred ca sotul tau nu are pe altcineva, dar... asta nu inseamna neaparat ca viata voastra va mai fi la fel ca pana acum. El acum incearca din rasputeri sa faca o alegere. S-ar putea sa se intoarca la voi si sa fiti o familie adevarata, dar s-ar putea sa plece si sa-si faca alt destin. Tu n-ai nici o vina.

IRENE11 spune:

corect tot ce ati spus,fetelor.
el trebuie sa faca o alegere.
iar alegerea pe care eu as vrea s-o faca....mi- frica sa-l fortez,am senzatia ca-l fortez chiar si printr-o simpla discutie,devine rau si ironic,sau se uita prin mine ca prin sticla...daca ridic tonul,daca devin caustica,sau injur nu mai participa nici prin simpla prezenta...
ma innebuneste gandul ca ,de fapt, e infantil,ca e neispravit (in sensul efectiv...)complet nepregatit pentru responsabilitatile vietii de familie...de ce face atat de bine fata la servici iar acasa da chix ?altii cum pot? si el nu e mai prost!e ,in schimb,comod pana la d-zeu...

a asteptat de la mine sa fac totul,de la planuri pana la indeplinirea lor fara gres...eu nu sunt asa,mai ales in ceea ce priveste planurile pe termen lung,am nevoie de ghid,de cineva pe care sa-l sustin,in care sa cred...acolo sunt buna,sunt fantastica sunt imbatabila!!!sunt o gazda perfecta,un om care sustine orice subiect...nu ma pune insa sa croiesc drumuri noi singura,altcineva trebuie sa tina macheta...ce o sa fac?o sa am oare puterea in cazul despartirii sa fiu si barbat si femeie?sau voi rata ambele ipostaze,si-mi voi plange in pumni ca n-am reusit sa-mi educ si sa-mi cresc copiii asa cum e nevoie in lumea asta bantuita de tot felul de monstruozitati?

aseara n-a venit acasa...
a sosit dimineata,neras,buhait de bautura...
fetelor,sa nu radeti de mine!!!
NU EXISTA ALTA FEMEIE!!
inca sustin asta si cu toata convingerea...
nu l-am intrebat nimic,n-am vorbit deloc,deloc,desi el a incerca sa innoade o semi-conversatie,iar cand am sculat copiii pe rand(la scoala,la gradinita)se dadea bine pe langa ei,le aranja servetelele
la gat in timpul micului dejun...bietii de ei,habar n-aveau...
baiatul insa (care are 8 ani)a inceput sa puna intrebari mie si mamei,are nelamuriri ...inca il menajez si tot sper ca proasta...cred...

melina34 spune:

incerc sa pricep ceva si nu pot, de ce se poarta asa?; esti convinsa ca nu exista altcineva, de ce? nu simti o alta prezenta in jurul lui sau nu-l crezi in stare; cind se termina sentimentele eu cred ca exista o motivatie altfel...zau, nu pricep!

M.

Zina spune:

Daca tot asa va continua situatia, tu vei fi cea care va suferi mai mult. Fa ceva si afla odata ce se petrece, ca doar nu o sa accepti pana la infinit comportamentul lui. Si daca a venit neras si mirosind a bautura, asta crezi ca inseamna ca nu are pe altcineva? Ca a stat undeva si a baut toata noaptea? Totusi am crezut ca mai poti sta si discuta cu el, dar vad ca ai ajuns sa nu ai curajul sa-l intrebi nimic, de frica ca el sa nu reactioneze negativ si sa plece. Raman la ideea ca un ajutor din partea unui psiholog poate sa va ajute sa iesiti din impas.

alina023 spune:

Vad ca situatia este aceiasi, poate chiar mai grea pentru tine...
Crede-ma ca stau in fata calculatorului si incerc sa iti scriu ceva care sa te ajute intradevar dar nu stiu ce. Cred ca singurul care mai poate face diferenta este sotul tau sau daca el nu face nimic in sensul asta va trebui sa preiei initiativa... Poate ca este asa cum a spus cineva inaintea mea, poate chiar vrea ca tu sa fii cea care isi asuma responsabilitatea pentru despartire...Nu stiu... Nu inteleg nimic si sunt convinsa ca nici tu si tocmai de aceea esti in starea asta (te inteleg ca il mai iubesti si iti este greu sa accepti ca el nu te mai vrea; probabil ca si lui).
Daca as fi in locul tau eu cred ca as mai astepta ceva timp...Nu stiu daca se va agrava situatia dar cel putin exista sanse sa se si imbunatateasca...nu?
Mai incearca o discutie cu el. Incearca sa nu ii fortezi mana dar explica-i ca ti-a transformat viata intr-un cosmar si ca este pe cale sa faca acelasi lucru si cu copiii vostri. Arata-i cat de mult il iubesc copiii (daca se indoieste de asta) si cat de tare ar suferi daca el nu ar mai fi cu voi; si cat de tare vor suferi daca o vor vedea pe mamica lor cat este de suparata. Incerca sa vorbesti sufletului lui cu sufletul tau si al copiilor vostri. Poate vei afla macar un raspuns sau poate iti vei da seama daca lui ii mai pasa de voi...
Imi inchipui cat de greu iti este dar sa stii ca noi suntem alaturi de tine. Daca vrei sa vorbim mai mult poti sa imi scrii pe PM.
Iti tin pumnii si sa dea Domnul sa fie bine!