Femeia casnica
Raspunsuri - Pagina 6
anca67 spune:
Pai,mai "Acusor de cojocul nimanui",hai s-o punem de-un topic cu mate,ce zici?Si in rest,cuvintel dupa cuvintel,de-acord cu tine!Aaa,inafara de faza cu dulciurile,la astea eu mi-s maestrul,in schimb al meu face niste mancaruri cu reteta "ce avem prin frigider" de-ti lasa gura apa!
Si ca sa nu fiu off-topic,desi sincer, nu prea stiu in ce categorie sa ma-nscriu,poate ma ajutati voi.Eu am,ca sa zic asa,4 "firme de investitii pe termen lung"unde lucrez full-time,timp in care mi-am "tras" 2 licente,am invatat o limba imposibila,a patra-n palmares si acu' de o vreme,mai am o slujba(ca la "cariera" nu mai aspir de mult,asta e!).Nu va spun toate astea ca sa va ajut sa cadeti pe spate
,Doamne fereste,ci ca sa ma ajutati
sa intru si eu intr-o categorie!Nu am reusit sa spun niciodata despre mine ca sunt casnica
,ce naiba,doar fac parte dintr-o familie in care de la strabunica-mea incoa' n-au mai existat femei casnice,ci numai "femei cu cariere"-asta apropos de spusele Irinei vis-a-vis de cum te indoctrineaza societatea,familia.Maica-mea,Dumnezeu s-o odihnesca-n pace,cand mi-am luat prima licenta(si am nascut a doua zi dupa ultimul examen) m-a intrebat:"ei,si sper ca nu ai sa refuzi postul x",cand i-am spus:"ba da,vreau sa-mi cresc copilul si astia nu accepta compromisuri";nu mi-a spus decat"si eu care credeam c-o sa iasa ceva de capul tau!".N-a iesit nimic,in acceptiunea carierei pe care probabil as fi avut puterea s-o fac,dar nu va ascund ca-mi doresc asta pentru fiica-mea(ca pentru mine e prea tarziu).Si asta ar fi poate reusita mea in "cariera"!
Pe de alta parte,asta vara cand am fost acasa,mi-am vizitat una din profesoare la catedra;am gasit-o analizand gunoiul din judetul Botosani,gunoi pe care tot ea l-a adus de la "sursa" ca sa poata autofinanta catedra pe care o conduce!!!!!(catedra la care am aspirat si eu pe vremuri).Mi-a spus printre altele ca abia asteapta pensia si pe fiica-sa sa-i faca un nepotel!Ma credeti ca mi-au dat lacrimile si de-odata am scapat de strangerea de inima cu care venisem,la gandul ca iar am sa-i spun ca inca nu m-am apucat de treaba.
Binenteles,fetelor care traiesc de multa vreme pe alte meleaguri le e greu sa creada ca asta-i realitatea in lumea stiintifica romaneasca.Dar credeti-ma fetelor,asta-i crudul adevar!
Si atunci,care-i calea?Desigur,ceea ce ne alegem noi,ca liberi arbitri ai destinelor noastre "impuse de Sus",nu-i asa?( Nu sariti!Contradictia a fost voita!).
As mai avea cate ceva de spus,dar si asa cred ca am sarit calul.Poate mai tarziu.
O zi buna.
AlbaIulia spune:
Vad ca topicul a divagat de la cel postat de Catan,
Trebuie sa spun ca am vazut si copii de femei casnice prost educati ca si copii ajunsi vagabonzi ai unor femei super scolite.
Catan spunea ca uneori ajunge la capatul puterilor de oboseala si o cred, cand stai acasa esti tentat sa vezi praful asezat pest tot, vasele murdare, stropi de noroi pe gresie.
Ce as dori sa-ti sugerez Catan este sa incerci sa ai timp si pentru tine, iesi la plimbare, mai du-te la magazine, fa-te frumoasa pentru tine, adica un program ordonat in care sa zicem de la ora x la y faci curatenie, in alta zi mancare, de x ori pe saptamana mergi la mall, etc.
Cata sper ca n-am vorbit aiurea, daca da atunci scuze 
http://community.webshots.com/user/albaiulia101
Marina spune:
fain subiect...io ma consider o femeie de cariera desi nu sunt de acord cu definitia sabinei
. Oricum munca imi aduce satisfactii multe si mi-a placut sa-mi fac meseria mereu.Mi-am dorit insa enorm un bb si mi-a fost cumplit de greu sa-l fac pe primul...al doilea a venit brusc si pe neasteptate dar citind tot ce ati scris pe aici pot sa zic ca cel mai mare regret al meu e ca nu m-am putut rupe de cariera si nu am fost capabila sa-i ofer Mariei si nici lui Mihai cate 2 ani din viatza mea. Mi-a placut sa fiu casnica ( e drept ca si fara prea multe griji materiale)si zau ca daca viazta in RO nu ar fi asa cum e as fi stat cu toate riscurile in privintza carierei cat mai mult acasa cu copii mei.din partea mea tuturor mamicilor care au puterea sa stea acasa cu bbei lor cat mai mult.
gio spune:
Am citit tot ce ati scris, imi suna interesant!
De acord cu conchita, in primul rand, si cu Marina, si celelalte fete pe aceiasi lungime de unda.
Eu stau de un an si 4 luni acasa, dar stiu ca de-abia astept sa merg la serviciu; asa sunt eu, cred ca un copil creste cele mai bine intr-un mediu echilibrat, si un echilibru pt mine inseamna si sa fac ce imi place din punct de vedere profesional. Nu ma refer neaparat la cariera ci pur si simplu sa profesez in domeniu, nu m-ar deranja daca sotul ar castiga mai mult si eu sa lucrez pe mai putin, sa am si timp pt copil, dar stiu ca am multe de oferit, multe de facut si stand doar acasa nu mi-as putea "exprima" adevaratul potential. Plus ca sunt o fire tare ambitoasa si as vrea sa-mi educ copilul la fel. Ca daca as sta acasa si as fi nemultumita nu stiu ce as putea sa-i arat: uite o mama stresata, obosita si irascibila. Dar asa sunt eu, si cred ca e vorba strict de o alegere personala! Cine e fericita acasa , respectul meu! Cine nu, sa incerce sa fac ceva in acest sens; eu nu cred ca e strict indatorirea femeii sa stea acasa si sa creasca copii, ca mai exista mitul femeii care isi asteapta sotul si "tine" toata gospodaria, eu ma simt f bine cand sotul ma ajuta, cand facem cot la cot treburile din casa...E f mult de discutat pe tema asta, dar cum s-a mai spus , fiecare face cum crede mai bine, ideea e ca eu nu ma simt obligata sa muncesc din cauza societatii ,ci e o cerinta interioara, o modalitate de a ma simti intr-adevar implinita.
Pupici,
Gio si Taisia
Catan spune:
Alba Iulia nu ma supar deloc de sugestiile tale ,sint faine.Oricum un an si ceva de acum inainte nu ma visez plecata din casa pina cind piticii mei mai cresc putin.Dupa valea cu minesa ma scolesc aici in Canada.Am cautat de mi-au iesit ochii din cap o gradinita buna ptr baiatul meu .Cind am venit aici avea aproape doi ani si abea anul asta a fost acceptat
prin bunavointa unei doamne romance care mi-a dat locul baietelului ei.
Dupa ce sa va zic am ramas gravida cu piticuta mea pe care ptr nimic in lume nu as fi pus-o la o gradi si eu sa ma duc sa invat.De ce ptr ca nu am pe nimeni aici cu mine.Mama ,sormea sint f departe.Dar vine si soarele pe strada mea si o sa ma duc vazind cu ochiisa -mi continuu studiile.
Nu sint genul de femeie casnica ,ma foiesc mereu ce sa mai inventez nou ca sa nu ma plictisesc dar deocamdata nu am incotro.Citeodata ma mir si eu cum mai rezist trebuie sa fac ceva ,asa cum a zis cineva (cred Anca de pe timpul stra bunicii mele nu mai stateau femeile acasa .E greu sa fi casnica , e greu sa lucrezi si sa vi rupta de oboseala de la lucru si sa mai si gatesti sa speli ,sa ai grija de copiii si sa fi atenta si la sotul tau.Dar trebuie sa incercam sa le imbinam pe toate.Pupici de la pitici si de la Catan ptr toate fetele
http://community.webshots.com/user/catya106
Andra_ spune:
Buna fetele,
sa va spun si eu cum vad lucrurile, dar cel mai important este cum au spus multe fete inainte: e o chestiune de optiune personala, fiecare stie cum se simte mai bine.
Cind s-a nascut Luca aveam liber de la birou sa stau 4 luni acasa. Taica-su mi-a zis ca daca vreau, sa nu ma intorc, sa stau cit vreau cu copilul ca ne descurcam cu banii lui. M-am sucit si rasucit o gramada lunile alea, mai ales ca jobul meu nu-mi place, de cariera nici nu poate fi vorba, e mai curind o sursa de venit si un loc unde fac "altceva" decit acasa. Pina la urma m-am gindit sa ma intorc totusi, ptr ca oricit as fi stat cu el, n-ar fi fost niciodata deajuns, iar pe de alta parte, cred ca copilul invata respectul ptr munca vazind ca parintii lui muncesc, apreciaza mai curind ca pe la 4-5 ani sa-i poti lua "masina aia" decit sa-i faci in fiecare zi alt fel de mincare. Eu acum am si niste exemple negative in familie in acest sens: verisoara sotului si-a lasat serviciul cind a nascut, ca sa se ocupe de copil... copil care a ajuns acum la 20 de ani sa vinda droguri, sa nu termine nici liceul, nici diversele scoli profesionale in care s-a chinuit tot maica-sa sa-l bage, nu face nimic, nimic, nimic. Si eu cred ca exemplul mamei care a stat mereu acasa si a avut bani, plus al bunicii care l-a fel a facut, nu chiar la 20 de ani, dar de la 40 n-a mai muncit, l-a facut sa-si spuna: "cine-i prost sa se duca sa munceasca, sa suporte un sef, sa se trezeasca devreme etc?, cind poate sta acasa ca are mama/bunica bani sa ma tina?"... Acest "copil-problema" al familiei m-a facut sa-mi analizez optiunile asa, si sa prefer sa vin la un serviciu nasol si care nu ma incinta defel, decit sa stau cu el acasa, mai ales ca eu am socrii pensionari care abia asteptau sa stea cu nepotul. dupa cum am spus, optiune personala...
pup u,
Andra
http://www.geocities.com/luca_obejdeanu
Caprioara spune:
Subscriu si eu la urmatoarele:
quote:
cred ca un copil creste cele mai bine intr-un mediu echilibrat, si un echilibru pt mine inseamna si sa fac ce imi place din punct de vedere profesional. Nu ma refer neaparat la cariera ci pur si simplu sa profesez in domeniu, nu m-ar deranja daca sotul ar castiga mai mult si eu sa lucrez pe mai putin, sa am si timp pt copil, dar stiu ca am multe de oferit, multe de facut si stand doar acasa nu mi-as putea "exprima" adevaratul potential. Plus ca sunt o fire tare ambitoasa si as vrea sa-mi educ copilul la fel. Ca daca as sta acasa si as fi nemultumita nu stiu ce as putea sa-i arat: uite o mama stresata, obosita si irascibila. Dar asa sunt eu, si cred ca e vorba strict de o alegere personala! Cine e fericita acasa , respectul meu! Cine nu, sa incerce sa fac ceva in acest sens; eu nu cred ca e strict indatorirea femeii sa stea acasa si sa creasca copii, ca mai exista mitul femeii care isi asteapta sotul si "tine" toata gospodaria, eu ma simt f bine cand sotul ma ajuta, cand facem cot la cot treburile din casa...E f mult de discutat pe tema asta, dar cum s-a mai spus , fiecare face cum crede mai bine, ideea e ca eu nu ma simt obligata sa muncesc din cauza societatii ,ci e o cerinta interioara, o modalitate de a ma simti intr-adevar implinita.
quote:
e o chestiune de optiune personala, fiecare stie cum se simte mai bine.
Asa ca, fiecare sa faca ce i se potriveste si ce o face fericita si implinita, pentru ca asta conteaza. Pentru cele care au acest curaj, tot respectul... Nu ca esti casnica sau te duci la munca te face un om sau o mama mai buna, o persoana demna sau nu de respect. Trebuie sa gasesti echilibrul pentru tine si familia ta. Lumea in care traim e foarte diversa si nu e perfecta iar fericirea e ceva relativ, pentru fiecare inseamna altceva.
Asa ca, fiti fericite, fetelor
, fiecare in felul ei, fiti voi insiva, nu ceea ce asteapta altii de la voi, si nu uitati ca poti fi o mama la fel de buna chiar daca esti casnica sau lucrezi, pentru ca nu asta e lucrul cel mai important. Parerea mea...Caprioara&Matei
Ramonika spune:
Cred ca unele persoane care au scris aici au confundat conceptul de femeie casnica cu femeie care este in concediu de maternitate sau de ingrijire a copilului. Sunt doua chestii diferite. Eu cred ca autorul subiectului s-a referit la persoanele care prefera sa fie casnice, nu la cele care sunt in CIC.
Eu stiu un exemplu, o mama cu 2 copii care a fost toata viata casnica, acuma copiii sunt mari, la liceu, si ea tot casnica. Pur si simplu nu-i placea sa faca nici un serviciu, desi a avut ocazia sa obtina cateva. Copiii erau mici, in clasele primare si mama ii trimitea dimineata inainte sa plece copiii la scoala sa ii aduca cafea de la chioscul din colt. Tin minte ca au venit o data copiii la mine si au mancat tort facut de mama mea. S-au mirat foarte tare, ca cica mama lor nu a facut niciodata nici o prajitura pentru ei. Nu inteleg un lucru la femeia asta. Daca s-ar fi intamplat sa moara barbatu-su intr-o zi pe neanuntate, ce ar fi facut? Ca nu era in stare sa faca nimic...
La fel, sotia unchiului meu e casnica, traieste la tara. Unchiul meu venea de la munca rupt de oboseala, iar ea juca carti cu mine si cu vara-mea si ii spunea lui unchiu-meu: „Du-te Costica si mai invarte in mamaliga sa nu se prinda...” Iar unchiul meu adormea in fund pe scaun uitandu-se la televizor, asa de obosit era. 
Acuma, bineinteles ca sunt persoane fel de fel, dar probabil ca nu degeaba s-a „scos” vorba asta ca daca esti casnica stai acasa si nu faci mare lucru.
Repet, nu toata lumea e la fel...
Pegasis spune:
quote:
Originally posted by Marina
fain subiect...io ma consider o femeie de cariera desi nu sunt de acord cu definitia sabinei
Marina
Parerea mea e ca in momentul in care apare un bb trebuie sa iti pui foarte clar problema prioritatilor din viata ta. Personal nu cred ca poti face cariera daca ai un copil si vrei sa-l cresti bine. Daca vrei sa faci si una si cealalta undeva pe parcurs vei constata ca nu se poate.
Nu cred ca o femeie de cariera care vine acasa la 8,9 sau 10 seara, care petrece o ora pe zi cu copilul ei si inca o ora cu sotul se poate declara multumita si implinita in viata ei familiala. Si nu cred ca poate sa spuna in sinea ei "mi-am crescut foarte bine copilul, sint mindra de mine".
Tot respectul meu pentru mamele care stau acasa ca sa-si creasca copiii.
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume. "
(Enriyeu Castaldo)
poze
cataghe spune:
Eu cred ca problema asta se pune numai in cazul in care ai pe altcineva in familie care sa sustina intreaga familie, astfel incat tu sa iti poti permite sa alegi daca vrei sa mergi la serviciu sau nu. In cazul in care esti nevoita sa contribui la bunastarea familiei, deja nu mai este o alegere, este o obligatie, si atunci daca iti place ceea ce faci e ok, daca nu iti place, e un cosmar.
In alta ordine de idei, viata te pune in situatii foarte diverse si imprevizibile, si nu ma refer numai la disparitia neasteptata a celui care sustine familia, ci si la cazul tragic al femeilor care nu se mai inteleg cu sotul si raman o viata intreaga niste nefericite pt ca nu stiu sa faca nimic, nu au unde sa plece, nu au ce sa faca pe picioarele lor. Adesea sunt supuse la violente si umilinte greu de imaginat, pentru ca nu se pot descurca singure. Cred ca sunt foarte multe femei care daca ar fi putut sa se sustina si sa-si creasca copiii singure, ar fi evadat demult din inchisoarea unei casnicii neimplinite si viata lor ar fi fost altfel, incomparabil mai plina de satisfactii, chiar daca s-ar fi intors mai obosite de la serviciu. Plus ca copiii ar fi crescut intr-un mediu mai sanatos, dupa parerea mea, cu un singur parinte dar in liniste, decat cu ambii parinti dar intr-o casa de nebuni. Ce zic diferitele religii in legatura cu rolul femeii poate fi valabil in cazul in care ai un barbat bun, dar daca nu ai?...
To escape criticism: say nothing; do nothing; be nothing!