n-o sa ma injure copilul!?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

Astrid, nu stiu daca e tocmai buna exprimarea cu “injuratul”, mai degraba as zice “judecat”.
Sa-ti spun exemplul meu. In 1981, cand aveam 3 anisori, parintii mei au avut posibilitatea sa emigreze in SUA. Tatal meu ar fi vrut, mama nu. De ce nu? Deoarece era dezinformarea asta despre alte tari: ca e mai rau acolo, ca te urmareste securitatea si te aduce inapoi etc etc. Ai mei nu aveau nici o cunostinta prea apropiata acolo, sa afle exact situatia. Deci nu au plecat.
Acum, cand am crescut si au trecut atatia ani de la Revolutie si nu s-a schimbat nimic, nu pot sa ma gandesc de ce nu au plecat ai mei atunci in SUA. Bineinteles, nu pot sa-i judec, daramite sa-i injur. Insa exista sentimentul de frustrare, de ocazie ratata. Si mama recunoaste acest lucru, are parere de rau, insa e prea tarziu.
Oricum, este situatia diferita de la caz la caz. Este posibil sa o duci bine si aici, insa este mai mare posibilitatea sa o duci mai bine acolo. Inceputul este greu. Am auzit de multe persoane care la inceput le-a fost asa greu, incat au vrut sa se intoarca. Insa pana la urma au reusit. Si o data ce a trecut ”criza”, sa zicem, vei vedea ca viata e mai mult mai frumoasa acolo. Dupa cum spunea cineva, macar se respecta drepturile omului.
Iar in legatura cu drogurile si cu alte probleme, depinde foarte mult de educatia pe care o primeste copilul de la parinti.
Concluzia e ca sunt lucruri si bine si rele peste tot, insa daca e sa le luam la numarat, eu spun ca mult mai multe lucruri bune sunt in afara decat aici.
Si eu mi-as dori sa fie bine in tara la noi, insa nu prea cred ca o sa se intample asta prea curand.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns icradulescu spune:

Ramonica(cu "C"):)))parerea mea este ca daca un om este limitat si nu face nimic sa ajunga mai departe v-a sta pe loc deaceea eu sunt convins ca daca o persoana cere mai mult de la el insasi pentru reusita nu conteaza in ce tara este

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andabrro spune:

quote:
Originally posted by icradulescu

parerea mea este ca daca un om este limitat si nu face nimic sa ajunga mai departe v-a sta pe loc deaceea eu sunt convins ca daca o persoana cere mai mult de la el insasi pentru reusita nu conteaza in ce tara este



ah, "ic", cum mi-ai mai servit mingea la fileu ...
cam cum ar putea cere un inginer mai mult de la el insusi daca taman cind a luat diploma, industriei i s-a emis oficial certificatul de deces? si cum sa faca daca continua cu inca o facultate, pt care intre timp s-a epuizat cerinta de asemenea ... si acum cineva-ul e supra-calificat pentru cele 2-3 posturi disponibile in provincie ... bani ioc pentru a mitui intrarea pe usa din dos in vreun post, daca se ia in analiza mutarea intr-un oras mai mare dispare PCR-ul (pile, cunostinte, relatii) si apare necesitatea platii chiriei pt domiciliu...
ca sa nu mai spun ca zau nu vad cum "cerind mai mult de la tine insuti" te scuteste de amaraciunea umilintei la care esti supus la fiecare pas - de catre vinzatoare la magazin, de catre functionarul la pasapoarte sau circa financiara, de catre oricine te are la mina la un moment dat si-si scoate pirleala cit poate pentru propriile frustrari.

in alta ordine de idei, apropo de scuipat in fintina din care beusi ... vin cu un exemplu. sa zicem c-am crescut cu apa rece si spalat in lighean, apoi am "promovat" la apa calda si robinet - e o crima sa spun ca prefer noile conditii? inseamna ca arunc cu pietre in propriul trecut sau in cei care inca sint in acea faza? nu zic ca nu exista preferinta fiecaruia dar ! hai sa-i intelegem si p'ai de prefera confortul. fizic si psihic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

Total de acord cu Andabrro. Imi zici si mie cum poti cere mai mult de la tine, cand dupa ce ai facut o facultate sau chiar doua nu poti gasi un loc de munca bun fara pile, cum poti scapa de nesimtirea functionarilor publici, cum poti sa-ti faci o casa singur, daca nu muncesti in strainatate, cum poti plati o chirie de 100 euro + intretinere, cand salariul tau e de aprox. 150 euro, cum poti sa te tratezi de o boala in spital daca nu torni un sac de bani la doctori etc etc etc.

Bineinteles, ce am spus nu este valabil pentru toti romanii. Sunt si care o duc bine aici, in tara. Insa cei foarte bogati fie ca au mostenit bogatia, fie ca au o afacere de succes, pe care nu au putut-o dezvolta daca nu au avut ceva capital, fie ca au muncit in strainatate si au venit cu multi bani inapoi, fie ca au obtinut banii prin mijloace mai putin ortodoxe.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

Mai, mintea mea nu pricepe ce intelegeti voi prin depasirea limitelor.
E o mare chestie daca ajungi "dincolo" si iti faci cariera din a fi casnica?
Cati dintre romanii care emigreaza lucreaza in domeniile lor de activitate?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurajr spune:

Nu sunt un partizan al plecarii cu orice pret din tara ca sa realizezi ceva , dar luati va rog sa cititi 300 cei mai bogati pe care a inceput sa-l editeze anual rev Capital...veti observa ca toti afaceristii au lucrat o perioada in strainatate si apoi cu bani multi s-au intors in tara ...cred ca 80-90 % din ei...
La mine in oras din cauza " italienilor " nu te mai poti apropia de un apartament sa-l cumperi, deci ce-ti ramane de facut : sa stai inghesuit o viata in 40mp ori sa pleci si tu sa muncesti cativa ani ( si nu uitati ca , cu acesti bani ajuti economia Romania pt ca sub o forma sau alta ii investesti ! )...
Decizia ne apartine !
Geut, zi-i sincer, nu te-a batut niciodata sa te pensionezi la 30 ani ca apoi sa faci ce vrei tu in viata ? Da fratilor, chiar si casnica de asi fi in Canada stiu ca n-as fi stressata ca aici in tara ...dar stiu eu ca nu voi sta acasa nici in Cnada ...si de ce sa nu recunoastem : plecam din tara pt o viata mai buna mai ales din pv material !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

quote:
Originally posted by laurajr
Geut, zi-i sincer, nu te-a batut niciodata sa te pensionezi la 30 ani ca apoi sa faci ce vrei tu in viata ? Da fratilor, chiar si casnica de asi fi in Canada stiu ca n-as fi stressata ca aici in tara ...dar stiu eu ca nu voi sta acasa nici in Cnada ...si de ce sa nu recunoastem : plecam din tara pt o viata mai buna mai ales din pv material !



Ba da, de cate ori nu m-a batut acest gand, dar cum sa te pensionezi la 30 de ani?
Din cate stiu eu, nici dincolo nu se pensioneaza nimeni de tanar, ba dimpotriva se munceste din greu pana pe la 60 de ani. Doar ca au pensii mai mari decat la noi. Dar poti sa-ti asiguri batranetea si aici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

Pai ai de ales:
Ori o munca in domeniul tau de activitate in tara, unde esti platit prost.
Ori o munca mai de jos in alta tara, unde esti platit destul de bine incat sa-ti permiti unele lucruri pe care nu ti le permiti aici.

Daca esti pasionat de meseria ta si nu o poti face in strainatate, intr-adevar, nu are rost sa pleci.

Eu cunosc destule asistente medicale, care au lucrat in spital in tara la noi pentru 3-4 milioane pe luna. Au plecat foarte multe in Italia, unde lucreaza tot ca asistente pentru 1500 euro pe luna. Fara sa mai zic de conditiile de lucru din spitalele italiene, fata de cele romanesti.

Ce e asa de rau in asta?
Dar stiti cum e la noi, ca daca pleaca toti saracii, nu o sa mai aiba cei bogati pe spinarea cui sa se imbogateasca....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Siminaf spune:

Ma "bag" si eu in discutie pentru ca sintem pe picior de plecare. Asta ne-am dorit intotdeauna, atit pentru noi, cit si pentru micut (cum bine zicea OZ).
Parintii mei au avut toate conditiile sa "ramina" in Germania inainte de '89, la prieteni care i-ar fi ajutat, dar s-au razgindit din cauza noastra, de teama ca ni s-ar fi putut intimpla noua ceva! Le-am reprosat asta - nu intr-un mod vehement - dar le-am zis.
Daca esti alaturi de cei dragi tie si poti sa-i ajuti si pe cei ramasi acasa (parinti), de ce sa nu iti incerci sansa?! Iar daca esti puternic si te lupti, vei si reusi. Decit sa ajung la pensie in Ro si sa ma intreb "ce-ar fi fost daca...", prefer sa vad eu cu ochii mei cum este!
Home, wherever you are... este motto-ul meu.

Home, wherever you are...

Simina & Andrei (Deiutzu)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns astrid spune:

Mii de scuze ca n-am mai putut intra pe forum decat in fuga, nici n-am apucat sa citesc tot, d-apai sa scriu.

Am retinut insa ca o fata a zis ca nici in Ro nu moare de foame si nu-i lipseste nimic. Nici noua nu ne lipseste nimic, dar nu ma pot rezuma la asta, tind si eu spre mai bine, ca altfel nu ar mai exista progres. Mai ales in tara asta unde totul se misca greu sau deloc (uitati-va cine s-a inscris pt presedentie - cati din ei sunt oameni normali la cap? Si totusi au multi sustinatori.Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla cu Ro daca iese stiu eu cine)

Problema spinoasa este intr-adevar cea a slujbelor. Sotul ar gasi eu insa care am o formare umanista nu stiu zau. Dar o reorientare profesionala nu mi-ar strica. Oricum nici in Ro nu lucrez in domeniul pe care l-am studiat.

Normal ca nu voi da cioara din mana pe porumbelul din gard, nu pot nici sa risc mult pt ca am un copil, dar tocmai de.aia trebuie sa incerc sa-i fac un viitor mai bun. Si nu cred ca poate fi in Ro, decat poate peste f multi ani. Si nu vreau sa-mi reproseze nimic.

Nu stiu daca are leg cu educatia. Nu cred ca daca eu i-am reprosat mamei ca nu a plecat in 90 din tara, inseamna ca sunt prost crescuta. Nu, ci asa am gandit eu cu capul meu de 14 ani, dupa ce am fost in excursie in Germania si am vazut cum e afara.

Mergi la inceput