Exista fericirea absoluta?
Raspunsuri - Pagina 2
qsar spune:
Exista fericirea absoluta? Sigur ca da! Ba am auzit ca exista si locuri special amenajate in acest scop. Atata ca nu s-a intors nimeni de-acolo sa povesteasca. Am auzit numai ca-i loc luminat, loc cu verdeata de unde-au fugit toata durerea si-ntristarea si suspinul... In rest? Viata.
Q
danna2002 spune:
off eu cred ca exista fericire absoluta dar asta raportata la ideea de eu..ADICA EU PENTRU MINE....AM TRAIT ASTFEL DE MOMENTE ..DATORITA ALTORA.si CUM pana acum nu s a descoperit un standard care sa spuna ca T SIMTOME sunt semnele fericirii absolute ne sta in maini sa traim FERICIREA ABSOLUTA...TREBUIE DOAR SA VREM CU ADEVARAT...SA FIM FERICITZI..SA INLATIRAM IN MASURA POSIBILITATILOR supararile pe care le intampinam in viata...sa ne inconjuram de cei dragi..si sa putem sa NE BUCURAM CU TOATA INIMA..Oare cum sa imi zboare gandul la o boala a copilului mei de cateva lui cand el doarme? Si daca imi zboara cel mai bine e sa nu ma amarasc ci sa imi creez un plan EFECTIV de actziune adica daca ii e rau chem medicul cat este mic si este dependent de mine oar cand va creste va avea singur grija de el..Iar despre efemeritatea si degradarea fiintei umane...SO oare de ce sa nu o privim ca pe ceva firesc...oare TU DANA ai putea sa traiesti 150 de ani...oare nu ai avea prea multe suferinte care l ar face sa sufere pe copilul tau? Eu cred ca da..Iard aca constientizezi ca e NORMAL ca orice lucru care incepe sa aiba si un sfarasit vei realiza ca daca tu si el...si tot ce e viu si simte o daat si o data se termina..asta e..
danna2002
energy spune:
quote:
Originally posted by qsar
Ba am auzit ca exista si locuri special amenajate in acest scop. Atata ca nu s-a intors nimeni de-acolo sa povesteasca. Am auzit numai ca-i loc luminat, loc cu verdeata de unde-au fugit toata durerea si-ntristarea si suspinul...
Q
nu datzi cu pietre
dar cat nu suntem siguri ca exista chestia asta, hai sa ne bucuram de locul nostru aici, acum, e tangibil macar, dup-aia om vedea noi...
hai sa fim sanatoase si fericite, ca totul e numai in capul nostru!!
"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
qsar spune:
energy,
Intr-un fel, cam acelasi lucru incercam si eu sa-l spun. E pacat sa cheltuim energie si timp in cautarea fericirii absolute, a tineretii vesnice, a nemuririi... si sa lasam sa treaca pe langa noi, nebagata in seama, frumusetea clipei.
Q
Bubbles spune:
De acord cu tot ce au scris fetele mai sus
As vrea sa spun doar, referitor la subiect, si un pic pe un ton amuzat chiar: ma straduiesc sa nu caut "fericirea absoluta", si nici macar cum as putea s-o definesc. Doar ma bucur si sunt fericita normal, de toate lucrurile bune si frumoase care ni se intimpla zi de zi. Si fac tot posibilul sa elimin norii negrii, care apar nejustificati. Iar atunci cind e sa se intimple si ceva mai putin placut, culmea, sunt extrem de pozitiva.
Revin si repet ideea fetelor, e minunat sa ne bucuram de fiecare clipa si zi buna din viata noastra, sa invatam sa fim fericiti si zimbitori pentru cel mai mic motiv. 
Va pup,
Bianca
energy spune:
sa stii ca si eu ma gandesc la copil (ce picioruse mici si dulci are si itzi vine sa-l pupi pe degetzele, cand o creste si mi-o arunca niste "adidasi" imputzitzi masura 45 la intrarea in casa, sa ma-mpiedic de ei cand vin de la munca...
), dar mai e timp, nu de alta dar o sa-mi traiesc viatza de-o sa-mi sara dintzii pe peretzi.. pana una alta
"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
webshots.com/user/energy1602
dana d spune:
Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri, si celor care gandesc ca mine, si celor care ma incurajeaza si ma indeamna sa iau lucrurile asa cum sunt. E foarte placut sa afli ca mai sunt si altii care simt la fel, asta imi da garantia ca sunt normala, si imi da puterea de a suporta mai bine in continuare acest... cum am spus... handicap. Nu e placut sa te simti deosebit, cel putin pentru mine.
Le multumesc si celor care ma incurajeaza, teoretic si eu stiu cum ar trebui sa fiu, ce ar trebui sa fac.... dar e greu de pus in practica. Asta sunt si alta mama nu mai face. Trebuie sa traiesc cu mine asa. Dar de acum in colo imi va fi mult mai usor pentru ca voi sti ca nu sunt singura, ca si voi simtiti asa, ca e omeneste, poate e din prea multa dragoste...
Sa stiti ca am doi copii, o fata de 10 ani, si una de 17 luni. Nu am fost asa la prima, nu m-am bucurat de ea ca acum de cea mica. Si pe prima am dorit-o si ea s-a lasat asteptata, dar atunci nu am stiut sa traiesc atat de intens minunea de a fi gravida si de a avea copil mic. Sper ca fata mea cea mare sa nu afle niciodata asta. Cu ea am invatat cat de repede se transforma puiul mic si dulce intr-un om mare si nesuferit (uneori). De asta ma bucur de cea mica atat de mult, poate anormal de mult. As sta numai cu ea in brate, as mangaia-o as pipai-o, as mirosi-o, as inregistra in minte glasul ei, privirea, strambaturile fetei, felul in care isi arata dintisorii cand rade. Mi-e groaza ca creste si se transforma si nu stiu ce sa fac sa o pastrez asa cat mai vie macar in amintire.
Si eu am trait mai mult in trecut pana sa raman gravida. Atunci s-a schimbat viata mea, am renascut. Mi-e teama sa nu mor iar....
http://www.babiesonline.com/babies/i/ilincuta
http://community.webshots.com/user/danaf123
danna2002 spune:
quote:
Originally posted by dana d
Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri, si celor care gandesc ca mine, si celor care ma incurajeaza si ma indeamna sa iau lucrurile asa cum sunt. E foarte placut sa afli ca mai sunt si altii care simt la fel, asta imi da garantia ca sunt normala, si imi da puterea de a suporta mai bine in continuare acest... cum am spus... handicap. Nu e placut sa te simti deosebit, cel putin pentru mine.
Le multumesc si celor care ma incurajeaza, teoretic si eu stiu cum ar trebui sa fiu, ce ar trebui sa fac.... dar e greu de pus in practica. Asta sunt si alta mama nu mai face. Trebuie sa traiesc cu mine asa. Dar de acum in colo imi va fi mult mai usor pentru ca voi sti ca nu sunt singura, ca si voi simtiti asa, ca e omeneste, poate e din prea multa dragoste...
Sa stiti ca am doi copii, o fata de 10 ani, si una de 17 luni. Nu am fost asa la prima, nu m-am bucurat de ea ca acum de cea mica. Si pe prima am dorit-o si ea s-a lasat asteptata, dar atunci nu am stiut sa traiesc atat de intens minunea de a fi gravida si de a avea copil mic. Sper ca fata mea cea mare sa nu afle niciodata asta. Cu ea am invatat cat de repede se transforma puiul mic si dulce intr-un om mare si nesuferit (uneori). De asta ma bucur de cea mica atat de mult, poate anormal de mult. As sta numai cu ea in brate, as mangaia-o as pipai-o, as mirosi-o, as inregistra in minte glasul ei, privirea, strambaturile fetei, felul in care isi arata dintisorii cand rade. Mi-e groaza ca creste si se transforma si nu stiu ce sa fac sa o pastrez asa cat mai vie macar in amintire.
Si eu am trait mai mult in trecut pana sa raman gravida. Atunci s-a schimbat viata mea, am renascut. Mi-e teama sa nu mor iar....
http://www.babiesonline.com/babies/i/ilincuta
http://community.webshots.com/user/danaf123
as vrea sa pot sa iti dau din forta mea...de acum ..as vrea sa pot sa te ajut sa nu simti nimic care sa te nelinisteasca....hmm..as vreas a stiu ca iti este PERFECT.Despre restul nu stiu...nu stiu cum e sa vrei sa ai un BB ..ca eu am ajut unul si pt ca nu am avut cum din 10000 de motive nu mai e cu mine BB..acum m am refacut si moral si fizic..si oricum cand o sa pot o sa AM ..nu stiu cum simti ca se naruie fiintza mica si devine mare si ciudata..dar EU PT TINE VREAU NUMA BINELE STAREA SUFLETEASCA CEA MAI SUBLIMA..SI TOATA FERCIREA..:)
danna2002
Aalina spune:
Dana eu as vrea sa te rog sa nu uiti ca anii trec la fel de repede si pentru Alexa. Nici ea nu va avea mereu 10 ani si o sa iti fie dor si de perioada asta.
Pupicei de la noi pentru ambele tale fete.
http://community.webshots.com/user/aalinador
anca tanasica spune:
Tu imi aduci aminte de o faza cu o prietena buna:
-se cuplase cu un tip super (adica frumusel foc, f.manierat si plin de bani) si ma suna intr-o zi sa vin la ea (dupa ce o buna perioada nu prea ne mai vazusem ca era tare "ocupata"). ma duc eu la ea si o vad plansa toata, ochii umflati, ce mai, era o sperietoare...ma sperii si eu tare si o intreb ce s-a intamplat (eu una banuiam ca s-a "dus" tipul), de unde, imi spune ca toata noaptea n-a dormit si a plans, de ce credeti? Ca i se pare prea perfecta relatia, tipul prea super, se intelegeau prea bine si...surpriza...voia sa se desparta acu' de el, cat nu era prea indragostita...ca sa nu sufere mai tarziu prea tare cand se vor desparti....eu am ramas blocata...ca deh...eu iau de la viata tot ce-mi da...am stat cu ea multa vreme sa o conving ca e o tampenie ce face si pana la urma a revenit la ganduri mai bune....si sunt si azi impreuna....la fel de indragostiti si fericiti....
Ideea e ca ni se da o viata si trebuie sa o traim si nu numai sa o traim ci sa o facem si cat mai suportabila, poate chiar draguta...ca la batranete sa ne amintim lucruri frumoase...nu temerile nefondate care ne-au mancat viata....
http://community.webshots.com/user/alexandra_ioana