Cum vi se pare viata in Japonia? (22)
Raspunsuri - Pagina 3
Irimell spune:
In legatura cu somnul, sa inteleg ca eu oi fi un pic japoneza
?
De cind ma stiu am putut adormi in orice conditii si in orice pozitii. Unde ma punea mama, acolo dormeam...cu televizorul deschis, cu radio, galagie in fata casei, etc. In liceu, intr-o excursie la munte, am adormit in discoteca
...Pe vremea cind era nebunia de 1 Mai la mare si nu aveai loc in tren sa stai joc, eu am reusit performanta si am adormit in picioare
...si multe alte exemple...
In Bucuresti, ma simteam ca o ciudatenie
, pentru ca tot timpul adormeam prin autobuze si tramvaie si ma trezeam dupa ce statia unde trebuia sa cobor, deja trecuse...Lumea se uita ciudat la mine cum imi cadea capul in piept de somn si eu incercam sa ma lupt sa il tin cit de cit ridicat....si o data era chiar sa imi fure geanta din brate, noroc ca am simtit...
Dar acuuum
... ma simt asa de relaxata cind ma urc in tren sau metrou...Se doarme la greu
si in masa aici la trenurile japoneze, si ce bine e! Acum nu ma mai simt o ciudatenie...
Poate de aceea ei dorm mai putin acasa, pentru ca dorm mai mult prin trenuri
...
Numai bine,
Irimell
michiyan spune:
Lia ,nu m-am suparat deloc,chiar deloc.Nu am vrut sa fiu inteleasa gresit si de aceea am mai postat o explicatie.Si pentru puncte
Sorina-Alexa spune:
Ce-am imprumutat de la japonezi??
Am inceput sa-mi tin geanta in stilul lor,"ca o japa",dupa cum zicea si Dan.
Am un fel de-a ma mira de ma surprind si pe mine,spun "heee""hai,hai,hai" si dau din cap sau ,mai rau,pun mana la gura cand rad.
Cand aprob spun,desigur,"uunn" .
Bucataria japoneza la inceput mi se parea apetisanta si sanatoasa,ce-i drept,insa nu ma vedeam mancand tempura,tofu,sashimi,misoshiru..etc,acum mananc fara probleme si imi place foooarte mult.
Sorina.
"The heart is the most essential human quality"
Pozici
nshiro spune:
Nu stiu daca e vorba de ce anume m-a socat sau m-a impresionat cand am ajuns in Japonia stiu doar ca amintirea primei zile ramane clar intiparita in minte si probabil nu se va sterge niciodata. Am ajuns la aeroportul Narita pe la ora 11a.m. Stiam ca de acolo va trebui sa fac in medie 5 ore cu masina pentru a ajunge in oraselul de destinatzie. Un nene american ma astepta la aeroport, ne facem noi cunostintza unul cu altul, nenea ma avertizeaza ca va fi un drum lung si ca daca sunt obosita pot sta pe bancheta din spate, eventual chiar dormi!. Hmmm! Intr-o tzara necunoscuta, indreptandu-ma spre o destinatzie necunoscuta, cu un necunoscut la volan, sa se puna problema de somn?? 
Ii spun ca prefer scaunul din stanga si ne pornim la drum. Nenea avea sucuri, snacks-uri, tigari japoneze... cola si snacks-urile nu mi-au placut. Tigarile au fost o.k. Si incep sa-l supun unui interogatoriu poate cam stupid,(nu-mi mai amintesc exact) insa omul imi raspunde docil cu un zambet in coltzul gurii. Stiu doar ca la un moment dat una dintre intrebari a fost "De cat timp e in Japonia si daca nu pleaca acasa in vizita!" Si-mi spune ca nu mai fusese de vreo doi ani si ceva si ca da, pleaca in vizita; chiar avea rezervarea la avion facuta si urma sa le faca o surpriza celor din familie, intoarcandu-se fara ca ei sa stie, sa inchirieze o limuzina si tatatammm!!!!!!!! sa apara in limuzina la poarta si sa-i lase paf! Eu imi zic "inca un american cu pasarici la creier" Noroc ca era american caci altfel m-ar fi pus pe ganduri rau de tot si probabil ca i-as fi cerut sa opreasca masina si m-as fi dat jos! Insa tipul glumetz si deschis, mai o verde, mai o uscata, m-a mai luminat putin cu niste explicatii suplimentare referitoare la ceea ce ma asteapta aici astfel incat am inceput sa ma linistesc cumva si sa nu mai fiu atat de tensionata... Insa curand stresul meu a devenit unul de alta natura.... si anume fiziologic... cantitatea de suc bauta isi spunea cuvantul. Daca pana atunci nu dadusem absolut nici o atentie la ceea ce se petrece afara, pe unde trecem, pe ce strazi sau strada mergem, dintr-odata am inceput sa privesc foarte atenta pe geam ca sa vad... NIMIC! Ma uitam cu disperare dupa o benzinarie, o cafenea, un oras!!!!!! Dar nimic! Strada, parapetzi laterali si cer!!!!!! Care parea atat de aproape! Parca as fi fost in Need for Speed! (joc ce-l jucam cu succes in sesiuni). Incep sa-mi fac probleme, de ce nu trecem prin nici un oras? In tara asta nu sunt orase? Sau macar sate! Un satuc ceva, orice-as fi , un copac, un boschet ceva m-as fi multzumit cu orice... imi propun sa mai astept 15 minute ca sigur trebuie sa apara vreo localitate si atunci am sa-i spun lui nenea ca vreau sa oprim. Acele 15 minute au fost cele mai lungi din viata mea si localitatea tot nu a aparut! In schimb am putut vedea la un moment dat, parapetzii lipsind pe o portiune de strada, "dedesubtul" nostru un oras!!!!! Asta e, mi-am zis proasta de mine, cum imi puteam inchipui ca nu ar fi orase, noi trecem pe desupra lor!!!! 
. Toate ca toate dar cu nevoia fiziologica ce e de facut? Sa-i zic lu nenea sa coboare in oras, ar fi deranjul prea mare , plus ca pana am gasi un loc potrivit.... offff... si-mi sclipeste o alta idee: cu sigurantza atunci cand va trebui sa trecem printr-o padure sau peste dealuri, autostrada va cobori la nivel cu pamantul si-i zic atunci sa opreasca sa tragem aer curat in piept si eu ma fac ca ma plimb si ... tzup in padure!!! Si mergem si mergem, si nu tu padure, nu tu deal, nu tu boschet nimic... in stanga ocean, in dreapta munte... la un moment dat imi este aratat muntele Fuji, care era tot acoperit de nori, doar capusorul si-l scosese sa ma salute probabil. Privelistea mi-am zis ca nu e reala, si ca am vedenii pe fondul "jenei" mele.... ce mount Fuji domle, du-ma la un wc sau macar la un boschet imi venea sa urlu!!!!!! Omul probabil mi-a vazut fatza crispata, deformata... cine stie.. si m-a intrebat daca sunt o.k. I-am zis ca vreau sa merg la toaleta fara sa constientizez ca chiar ii spun! Si-mi zice "sure, chiar si eu aveam de gand sa merg!" Ma simt usurata insa ma mustru in gand ca puteam sa mai astept ca sa zica el primul!" Si imediat , la mai putin de 5 minute semnalizeaza stanga intra pe o banda laturalnica si imediat intr-o parcare cu un complex comercial... mi-am inchipuit eu...Oprim, imi spune ca ne intalnim la masina in 20 de minute, ii zic un ok absent si caut din priviri semnul de la toaleta, il gasesc , ma indrept rapid iar cand consider ca am iesit din campul vizual al americanului incep sa alerg. Intru in ceea ce credeam eu ca ar trebui sa fie cabina unui closet si dau peste o chestie care nu stiam ce e, imi zic ca or fi imprumutat stilul turcesc si il folosesc invers ....., asta dupa ce imi ia cateva secunde pretzioase sa ma dumiresc cum se inchide usa. Noroc ca apa se trage inainte si nu dupa... caci nu as mai fi rezistat. Abia cand am iesit am putut observa mai bine cam ce e prin jurul meu, nu mai comentez ca s-a vorbit destul pe tema asta. Vreau doar sa adaug ca am folosit prea mult sapun lichid din ala verde ca nu facea spuma ca apoi sa incep sa-mi blestem zilele caci nu mai puteam scapa de mirosul lui ingrozitor! Apoi ma mai invart prin ceea ce credeam eu ca ar fi fost un mare complex comercial dar s-a dovedit a fi o hala cu tot felul de japonei ce luau masa si miste stabduri cu papa. Imi cumpar si eu ceva dulce. Stiam ca cu mai putin de 100 de yeni nu prea ai ce face asa ca atunci cand mi s-a dat restul de 60 si ceva de yeni l-am lasat acolo si am plecat nepasatoare. Nenea de acolo a inceput sa urle dupa mine, eu nu stiam ce se intampla, cand am inteles am incercat sa-i spun ca e ok si e ok si numai zambeam si incercam sa-i arat ca nu am nevoie de cei 60 de yeni si ca poate sa-i pastreze el fara nici o problema. Si din pamant din iarba verde apare americanul meu, ia banii de la om, zice niste sumimasenuri si-mi spune ca asa ceva nu se face aici si ca si lui i-a venit greu la inceput sa stea sa-si culeaga restul, fie el si de 1 yen sau 2.... In fine ne suim in masina si pornim iar la drum. Ajungem in oraselul nostru pe la 17 si stupoare! Incepe deja sa se intunece, in conditiile in care in Romania la acea vreme era lumina afara pana mai tarziu de orele 20. Cobor din masina si parca ceva nu e in regula, ceva ma apasa, dar nu stiu ce... e aerul , da... aerul e prea greu si nu pot respira ca lumea. Ii zic omului si-mi spune ca din cauza umezelii, eram in anotimpul ploios... Apoi ma uit imprejur ... Casele pareau de tabla, predominand culorile gri si maron... apoi... mai ceva era ciudat... stalpii cu firele electrice, mult prea joshi, si mult prea multe fire, si strazi prea inguste, fara ronduri de flori pe mijoc si cladirile... arhitectura .... care arhitectura ca parca unul si aceelasi om ar fi proiectat orasul intr-o zi si a doua zi s-ar fi construit provizoriu si asa ar fi ramas.... si pe strazi... nimeni.. nici un pieton, nici un om... unde sunt cu totzii? nici copii prin fata blocurilor, nimeni... pe totoare ... care trotoare?
rocsana
Andrada spune:
mai zi rocsana!
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele
pika-pika spune:
Buna fetele!In sfarsit am si eu timp sa scriu linistita!Citind ce ati scris voi mi-am adus aminte de o gramada de chestii care m-au socat pe mine in Japonia,dar mai mult decat asta mi-am dat seama ca pe mine in fiecare zi ma surprind japonezii cu cate ceva(si totusi sunt de aproape 4 ani in Japonia).S-ar putea sa fie si din cauza ca nu traiesc intr-un mediu foarte japonez(sotul e peruvian,prietenii la fel,si cateva fete romance).Singurul meu contact cu japonezii este pe la cumparaturi,pe la primarii,un pic la munca si ce mai imi povesteste prietena mea Rocsana.
Rocsana,prima ta zi in Japonia nu mi-ai povestit-o.Am murit de ras.Mi s-a intamplat si mie o data in drum spre aeroportul din Nagoya.Am trecut prin toate fazele si toate culorile.
Michiyan,asa cum am spus Japonia nu inceteaza sa ma impresioneze.Eu nu stiam de o kaeshi.Oricum nu imi place deloc ideea,m-as simti obligata sa fac un cadou(mai scump,mai frumos,nu stiu...)Chestia ca se scrie cine si cat a dat...Probabil ca ei nu se gandesc la asta,ci ianpoiaza doar pentru ca vor sa-si exprime recunostinta.Oricum,cred ca mi-ar fi greu sa ma obisnuiesc cu asta...
Pe langa tot ce ati enumerat voi:alearga dupa tine cu restul de la cumparaturi,irashimase-ul,dorm foarte putin,imbracamintea(ati vazut gaurile imense pe care si le fac tinerii japonezi in urechi?),combini la fiecare pas(mie asta mi-a placut cel mai mult,puteam sa cumpar orice non stop,chiar si rosii si castraveti)pe mine cel mai mult m-a surprins faptul ca nimeni nu vorbea engleza in aeroport.NIMENI!Dupa ceva timp mi-am dat eu seama ca de fapt ei vorbeau cat de cat engleza,numai ca vorbeau o engleza pe care eu nu o mai auzisem niciodata.Tot asa intr-o zi m-am suit intr-un taxi si i-am spus ca vreau sa ma duc pana la McDonald·s"Unde?"Ma privea cu o fata nedumerita...am tot spus eu disperata de 3 ori,pana cand (norocul meu ca fata cu care eram avea mai mult timp in Japonia)salvatoarea mea i-a spus ceva de genul"Macudonaldu".Cred ca daca eram singura ajungeam mai repede pe jos.
Aaaa,am uitat sa spun.Fetelor si in Peru apar la televizor o gramada de homosexuali(mai rau de cat in Japonia)si se gateste in fiecare zi.
Va pup si chiar daca nu scriu atat de des...va citesc in fiecare zi.
sandra20 spune:
hai sa va zic eu de ce dorm saraci copilasi asa putin...(parerea mea,din experienta)...eu de fiecare data cand bb doarme si mai ma duc la bucatarie sau jos sa bag la spalat,ma intalnesc cu soacra`mea..care ma intreaba ce face Geo...ii spun ca doarme si atunci face o mutra mirata si zice un eeeeeeehhhheee.....si continua cu "pai si mai doarme la noapte?"
...deci parerea mea e ca ii tin trezi,ca sa fie sigure ca dorm noaptea...saraci...acum cateva zile imi zicea si sotzi aceasi chestie
hmmmm..ce m-a impresionat prima oara cand am venit aici_?!?aa..cred ca engleza lor...cu naito,laito,sau "my name is" si arata spre tine...
aa..si bicicletele...nu am vazut in viata mea atatea biciclete,nici la magazin...apoi mersul...si stilul scolarilor..baietii cu camasile alea lalai si scoase din pantaloni,pantaloni pana la genunchi...apoi adidasi murdari..si pantofii fetelor cum calca pe ei parca ar fi papuci...si cu machiatul peste tot,dormitul,aaa...cum puteam sa uit..ce m-a speriat cel mai tare a fost condusul...merg ei incet si regulamentar..dar fac cateodata niste miscari ca ma fac mereu sa ma gandesc cat sunt de norocosi ca nu se "pupa"..de ex vireaza la stanga si semnalizeaza abia cand vireaza,nu inainte cu cativa metri....pe mine una ma sperie...mai au si unele stradutze de merg masina lanaga masina (atat de inguste)..si bus-ul cand trece pe una din stradutzele alea,eu una imi fac de lucru numai sa nu vad...
hai ca m-am cam intins....ar fi multe
sandra20 spune:
aaaaaaaa..mi-am adus aminte..cel mai socant a fost cu baia...
....nu numai faptul ca intra tot familionul in aceasi cada fara a se schmba apa,cat si cum fac copii baie cu parinti bunci si daca ar mai fi in preajma poate si matusa,unchi(yo stiu)...nepoata mea de ex are acum 7 ani (abia a inceput scoala) si face baie si acum cu bunicasu (tatal sotului meu).....cum ma?!!!??yo nu concep ca o fetita deja mare sa faca baie cu un barbat....sunt yo aiurea sau ce?
michiyan spune:
Sandra20,asta cu baia inca nu-i nimic.Dar ce zici ca la o furo mamele isi aduc plozii -baietei- si-i baga la femei?Asta in cazul in care unii dintre ei au sapte ani.Lor li se parea ceva normal,dar eu cand am vazut barta mai baiatul ..nu m-am putut dezbraca a trebuit sa astept sa plece.Bineinteles ca m-am plans personalului de la o furo si am zis :asa ceva nu se poate.Maica-sa poate s-o dezbraca in fata copilului ei, dar nu pretindeti asa ceva si de la alti clienti,copilul acela mie nu mi-e nimic.De ce sa se holbeze la mine?
O furo=bai publice,care de multe ori folosesc apa termala.
hiroral spune:
la fete!Michiyan faza cu baia am patit-o si eu la onsen si erau doi nu unul varstele erau apropiate tot asa cam de 6-7ani si ma fixau asa nu gluma si nu m-am dezbracat pana nu au plecat ei
Faza asta ma enervat la culme!