Socrii va ajuta?
Raspunsuri - Pagina 3
mispas007@yahoo.com spune:
Din punctul asta de vedere sunt o persoana fericita : ma inteleg mai bine cu soacra decat cu mama! Ma ajuta fara sa-i cer nimic, vine in lipsa mea si-mi face curatenia saptamanala, iar atunci cand o sun sa-i multumesc este jenata si se scuza ca n-a putut sa faca mai mult! Nu o exploatez, sa nu cumva sa intelegeti asta, nu i-am cerut niciodata nimic, dar ea este o femeie sanatoasa, activa, plina de bun- simt si, de cand a murit tatal sotului meu ea nu mai are asupra cui sa-si severse grija. Eu fiind foarte ocupata, imi prind bine actiunile ei. NICIODATA NU MI-A CERUT NIMIC. Sotul meu este singurul ei copil, ea face toate astea din dragoste pentru el, dar implicit imi este si mie bine. Mama - considera ca daca m-a crescut pana la 18 ani ( dupa aia mi-am luat lumea-n cap si am plecat la facultate in alt oras, m-am maritat si nu m-am mai intors in orasul natal) ii voi fi datoare toata viata si imi pretinde lucruri absurde, cum ar fi sa imi las familia si sa vin sa o ingrijesc atunci cand este bolnava. I-am propus sa vanda tot si sa se mute in orasul meu. I-am fi cumparat un mic apartament si i-ar fi fost mai bine din multe puncte de vedere. Dar nu! Ea ar vrea sa se mute, dar la mine ACASA, ca sa-i lase tot ce are lui frate-meu! Cand vine in vizita sta toate ziua pe canapea, nu face nimic si ii da ordine soacrei mele, de genul :" cuscra, as bea o cafea, dar sa nu fie prea dulce", "cuscra, parca mi s-a facut foame", etc. Soacra-mea se simte ingrozitor!
Concluzia : soacra-mea este prietena mea!
RIARA spune:
Eu ,nefiind japoneza,la inceput imi era foarte rusine de soacra-mea si socru,mai ales ca scilceam cuvintele si habar n-aveam daca ma inteleg sau nu .Nu zic,si soacra mea se cam ferea de mine,probabil tot din motivul ca sint straina,si ma simteam din ce in ce mai prost.
Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am tinut dupa ea tot timpul,cred ca ajunsesem o pacoste.
Dupa ce s-a obisnuit cu mine, eu o invitam la o cafea,ea la un ceai,dar nu m-am asteptat nici o clipa sa ne ajute ca si cum ar fi fost obligatia ei.Cu toate ca casa noastra este cumparata de ei ,masina la fel,nu cred ca au facut-o din obligatie ci dupa cum au simtit. Si eu "in felul meu le platesc",ca sa spun asa,mai cu un ajutor la magazin,le mai prepar cina ,sint foarte bucurosi cind le mai fac mincare romaneasca ,si asa mici servicii.Eu nu vad ideea in a fi suparata pe socrii ca refuza sa te ajute,poate este si chestia aia cu "give and take".Ce sa va spun de mama,ca ieri,fiind ziua mea de nastere,m-a sunat sa ma felicite si cind ii mai trimit si ei niste bani
ankalaura spune:
Laura, eu cred ca nu este chiar cum spui tu, in "teoria" ta...
Raman la parerea mea, ESTE CHESTIUNE DE EDUCATIE. Nu conteaza daca SOCRII sun parintii LUI sau ai EI, depinde cum au fost crescuti de catre proprii lor parinti, de cum si-au crescut copii ajunsi acum parinti, de cum isi vor creste acestia copii la randul lor.
Si, oricum, intre socrii "de Romania" si socrii "de Occident" este aceeasi diferenta. Nu este chestiune de banii, ca aia au si astia n-au. Nu este asa.
Socrii mei traiesc din doua amarate de pensii care puse impreuna abia ajung la 3 milioane si vreo 300. Mai au si gospodarie, si la cei aproape 70 de ani ai lor se trezesc in zori si incep munca. Parintii mei sunt "de la bloc" si tot dintr-un amarat salariu de bugetar si o pensie de 2 milioane 200 traiesc.
Socrii mei, de cate ori mergem la ei, ne umplu portbagajul cu o gaine, oua,un cartof, ceapa, morcovi, ce pot si ei. Ai mei, ne-au ajutat cu bani, unii imprumut, altii de tot, dupa cum am putut si noi sa ii inapoiem. Si aici nu vorbesc de 100 de mii de o piata....
Cat a fost fata mica, mama si-a lasat casa-masa, si 7 luni s-a mutat la noi, tata a ramas la 300 de km singur, cu spalat,m cu gatit, cu calcat, cu piata.... Apoi, a venit soacra-mea, alte doua luni, l-a lasat pe socrul meu sigur la 400 de km, cu fratele mai mic, cu casa, gospodarie, masa, rufe, samd....
Deci, este NUMAI chestiune de EDUCATIE.
Iar cand soliciti masina socrilor pentru o nevoie, nu inseamna ce le ceri pielea de pe ei. Si sunt convinsa ca Anca si sotul ei au solicitat=o de nevoie, nu de placere. La fel fac si eu, desi in general evit sa solicit ajutor. Dar NU INCETEZ SA MA MIR, cand ma ciocnesc de un refuz! Chiar daca nu e prima data, mereu sper ca "s-a intamplat". Si aici vorbesc de "prieteni" pentru care noi am facut foarte multe. Mereu si neconditionat. Si totusi asta nu i-a oprit sa ne refuze cand solicitam noi ceva... Observati ca am vorbit la trecut, pentru ca deja nu le mai solicitam niciodata nimic, iar astia nu sunt prieteni.
Totusi, de prieteni te debarasezi cand se intampla mereu asa... de socrii nu prea ai cum, de familie in general. Si iti spui mereu "totusi suntem familie. Ce mare lucru le-am cerut?"
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Karina spune:
Eu sint una din cele care au stat cu socrii, NOUA ANI ! Ajunsesem de abia ne mai vorbeam, dar daca era vorba de ajutat, indiferent daca era vorba de sot sau de mine, intotdeauna ne ajutau. Dupa ce ne-am mutat, relatiile s-au normalizat, iar acum pot sa va spun ca sint in relatii f. bune cu ei. De cind il avem si pe Bogdan, ne ajuta si mai mult. Vin sa-l scoata afara, nu se pune problema daca vrem sa plecam undeva sa n-avem cu cine-l lasa. Iar daca avem nevoie de ceva, numai un cuvint trebuie sa spunem. E drept ca pe primul loc e sotul meu si apoi eu, de Bogdan nu vorbesc, ca el e primul pt. toti. Dar mie asa mi se pare normal, sa-si iubeasca copilul mai mult.
La noi nimeni nu face nimic din obligatie ci numai din dragoste.
Si eu am observat ca parintii de fete se implica mai mult, ajuta mai mult, dar in cazul meu ajuta si socrii. Mama sta in general cu Bogdan, dar cind mama a avut treaba, a venit si a stat soacra cu el, desi ea are mult mai mult de lucru acasa decit mama mea.
Eu una nu am ce sa le reprosez (chestii majore) si ma bucur ca sint sanatosi si pot participa si ei la cresterea lui Bogdan.
Stiu cum e in strainatate, am observat ca acolo fiecare e pt. el. Esti parinte si ai imbatrinit, te descurci singur, sau intr-un azil. Esti tinar si ai copii si ai nevoie de ajutor, ai bone, crese, gradinite. Nu prea se practica ajutorul - bineinteles ca sint si exceptii. Eu una, sint mai conservatoare, mi se pare normal ca orice parinte sa-si ajute copii, indiferent de virsta si orice copil sa-si ajute parintii si sa aiba grija de ei. Dar totul din dragoste, nu din obligatie.
Karina 
+ Bogdanel 
Nu traim ca sa mincam, ci mincam ca sa traim
lorelei_19 spune:
Nici noi cu socrii nu ne deranjam prea mult. nu cerem nimic de la ei, nu asteptam nimic de la ei, si nici ei de la noi, dar ne bucuram cand totushi (la insistentele lor) ne ajuta. De exemplu acum e Malina la ei, ca e in vacanta si n-am concediu. Le sunt foarte recunoscatoare, mai ales ca imi dau seama ca si ei sunt batrani si bolnavi si nu e tocmai ushor. Este o vorba romaneasca: "nu-ti fa iluzii, ca sa nu ai deziluzii". Gaseste o alta solutzie, in definitiv un taxi nu e un capat de tzara.
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm
gianna_r spune:
Si pe noi ne ajuta foarte mult socrii, desi noi- în special R- nu prea vrea, gasesc ei o modalitate sa ne ajute...pt început, au dat o groaza de bani la apartament...apartamentul în care stam noi, este cumparat, desi mai avem de platit si la banca, ca nu am avut toti banii...si socrul meu nu este tatal lui R, de aceea R spune ca F- socrul meu, a facut mult prea multe pt el si de aceea nu mai vrea ajutor, dar F îl iubeste pe R ca pe copilul lui...nu mai spun ca pe mine ma adora, si-a dorit o fata si nu a avut parte de ea!. F ne adora pe-amândoi si vrea sa ne fie bine, indiferent de situatie! Nu mai spun ca si soacra-mea...nu stie ce sa ne mai faca ca sa ne fie pe plac! Ai mei din Ro, încearca si ei sa ne ajute...stie ca nu primim si atunci se leaga de tot felul de ocazii ca sa ne faca câte un "cadou"=bani, desi în Ro 100€ valoreaza enorm, pe când aici...2 saptamâni de mâncare:D...degeaba le spunem ca nu avem nevoie de ajutor ca sunt...încapatânate ambele familii: si ai mei si ai lui!
Pupici si numai bine!
narcisa spune:
Inainte sa avem copii erau mai coltosi, dar nici noi nu prea am apelat la ei desi stam la doi pasi unii de altii; pe motiv ca eu veneam din Romania soacra mea avea pretentia sa dirijeze ea totul chiar si la mine in casa. Dupa ce au aparut copii s-au mai schimbat relatiile, cind am nevoie ii pot lasa pe unul sau chiar pe amandoi fara nici o problema la ei. Oricum, cam totul se invirte in jurul copiilor, dar sunt multumita si asa. De cite ori am avut nevoie, totusi, ne-a ajutat. Tot e ceva decit nimic.
narcisa x Patrick 29.06.2002 Vivien 27.01.2004
gogosar spune:
Dragele mele,eu locuiesc cu soacra.Socru nu am, ca e mort de 24 de ani.Cred ca si asta a contribuit putin, la faptul ca ea a fost in primul rand prietena cu sotul meu. Din punctul meu de vedere, va pot spune ca suntem prietene, ma inteleg cu ea super, chiar imi este greu cand lipseste de acasa mi mult de o saptamana.Si am si ajuta, la o mancarica, o curatenie, cand si cand, mereu spune ca eu trebuie sa ma giugiulesc cu sotul meu, acum ca suntem tineri, sa o las pe ea sa faca cat mai poate.Bine nu mai spun de parinti, la care nu trebuie decat sa deschidem gura si au si sarit.Pot sa ma consider norocoasa, nu?
Anca
Capul sus, va rasari soarele si pe stada noastra.
ancasoare spune:
Am trecut si peste problema asta ... probabil ca in viitor nu vom mai apela la ei cu nici un fel de problema, mai mica sau mai mare! Asta e, n-o sa mai fac comparatii cu parintii mei, o sa-i iau asa cum sunt...
laurajr, nici pe sora prietenului meu nu o ajuta, relatia e la fel de rece si de distanta, ba chiar cu ceva timp in urma se plangea ca o suna numai cand au nevoie de ceva (bani imprumut, etc), iar pe noi cand nu ii merge calc de la birou sau cel de acasa, pentru asistenta
Ancuss
roxanak spune:
Cei aia socrii??? Eu mi-am scos cuvantul asta din cap. La mine e foarte simplu, sunt casatorita de patru ani si jumatateiar pe soacra mea am vazut-o de trei ori pana a murit, iar pe socrul meu pana in ziua de azi de noua ori. Cand am avut nevoie de ajutor (am cerut o data niste bani, ca ni se stricase aragazul si nu mai aveam bani deloc isr a doua oara am intrebat daca pot sa vina sa stea cu fiica mea doua ore ca sa iesin si eu si sotul meu dupa doi ani sa mancam in oras) au zis ca exact in momentul respectiv nu pot, dar oricand altcandva cu placere. Nu am pretentii mari de la ei, macar sa intrebe daca ii merge bine nepoatei, ce ma scoate din sarite e ca le e greu sa dea un telefon (socrul meu s-a recasatorit), dar sa aiba grija cate o saptamana de cei trei nepoti ai noii lui sotii se poate.
O prietena imi spune mereu NO COMENT - familie cu de-a sila nu se poate, asa ca lasam totul asa cum e si ne purtam ca si cum nu i-am avea. Asa nu imi mai fac nervi si ganduri.