religie si constiintza
Raspunsuri - Pagina 4
CryssUK spune:
Salutare!
Am vazut ca fetele care nu sunt de acord cu spovedania, cer pareri personale referitoare la acest aspect, iar nu citate biblice.
OK, asa sa fie!
Multi ani am refuzat si eu sa ma spovedesc , iar acum o fac cam odata pe an si numai la anumiti preoti alesi cu mare grija!
Eu vreau sa va pun doar o intrebare(fetelor care nu se spovedesc si care nu au incredere in preot ca purtator de har):
Cate dintre voi v-ati cununat religios in biserica?
Sunt sigura ca multe imi vor raspunde ca ''da''
Oare Sfanta Cununie nu e tot o taina asemeni spovedaniei?Oare preotul nu are acelasi rol in ritualuri similare?
Cum de ati acceptat sa va cununati in biserica?Priviti cu acelasi dezacord inversunat acest aspect al vietii de crestin?
E un subiect interesant si a facut bine cine l-a deschis!!!
Pupici,
Cristina
energy spune:
[quote]Originally posted by CryssUK
Salutare!
Am vazut ca fetele care nu sunt de acord cu spovedania, cer pareri personale referitoare la acest aspect, iar nu citate biblice.
OK, asa sa fie!
Multi ani am refuzat si eu sa ma spovedesc , iar acum o fac cam odata pe an si numai la anumiti preoti alesi cu mare grija!
Eu vreau sa va pun doar o intrebare(fetelor care nu se spovedesc si care nu au incredere in preot ca purtator de har):
Cate dintre voi v-ati cununat religios in biserica?
Sunt sigura ca multe imi vor raspunde ca ''da''
Oare Sfanta Cununie nu e tot o taina asemeni spovedaniei?Oare preotul nu are acelasi rol in ritualuri similare?
Cum de ati acceptat sa va cununati in biserica?Priviti cu acelasi dezacord inversunat acest aspect al vietii de crestin?
E un subiect interesant si a facut bine cine l-a deschis!!!
Pupici,
Cristina
[/quote]
nu privesc deloc cu dezacord inversunat cununia religioasa (nici nu stiu de unde chestia asta???) voiam doar sa gasesc elementul lipsa in drumul meu catre preotzi/vis-a-vis de spovedanie si asteptam pareri, experientze personale, sfaturi de bun-simtz (Aprilie, multzumesc, esti singura de la care am mai priceput ceva) in loc de asta am primit copieri la greu si mistocareala (pardon, ironie fina ca sa ma exprim elegant) din partea unora care le stiu pe toate, inclusiv cine face ingramadeala de la portzile raiului,desi n-a fost niciodata acolo.
Multzumesc oricum, discutzia tangenta despre religie e relevanta.
Emilia B. spune:
energy,
hai sa-ti zic si eu parerea mea, care e bazata pe Biblie, dar o sa sa incerc sa spun cat mai "cu cuvintele noastre" posibil.
Exista o mare diferenta (dupa cum a subliniat Lily foarte bine) intre modul de raportare om-Dumnezeu DINAINTE de Hristos, si DUPA Hristos.
Inainte, in Vechiul test, mediatorul intre Dumnezeu si oameni era preotul. La el trebuiau spovedite pacatele si aduse jertfele, porumbei, etc, un fel de canon adus de buna voie de pacatos.
In schimb, ceea ce a facut Hristos a fost TOCMAI ANULAREA PREOTIEI UMANE, care era imperfecta, si a inlocuit-o cu una defintiva, unica, a Lui.
In El au fost platite DEJA (anticipat) toate "canoanele", pedepsele, in asa fel incat noi trebuie doar sa acceptam asa o mare iubire, si apoi pornim pe drumul "curatirii" in care pacatul sa nu mai fie un mod de viata. O sa mai pacatuim, da, vom fi imperfecti cat vom trai, dar nu ne mai propunem sa pacatuim, uram pacatul cand avem "natura noua" cu care ne imbraca Dumnezeu cand Acceptam ceea ce a facut ptr noi la Cruce.
asa ca: cel la care tre' sa mergem sa ne marturisim pacatele este DIRECT DUMNEZEU,
iar daca sunt implicate si partile terte, de la caz la caz si lor trebuie sa le cerem iertare (soacre, soti...), pentru ca prin Noul Legamant, prin jertfa lui Isus, acum TOTI cei care cred in El au devenit O IMPARATIE DE PREOTI!! Hi-hi, ar trebui sa ne numim doamna preoteasa! E o descretire de frunti= dar gluma serioasa)
cand s-a referit Isus la "puterea de a lega si a dezlega", cine e curios sa afle mai multe il trimit sa citeasca Intregul context, a dat putere aceasta UCENICILOR, dar apoi i-a trimis in lume sa faca UCENICI din toate neamurile. Credinciosii adevarati vor sa semene invatatorului lor, si ucenici sunt TOTI CREDINCIOSII!
concluzia? fiecare din noi trebuie sa aiba puterea de a lega sau de a dezlega pacatele cuiva! Si asta ce inseamna?
Cand nu iert pe cineva, cuvantul folosit in ebraica (lb Bibliei) ptr asta are si sens de "a tine legat", " a nu da drumul". Neiertarea ne tine legati robi pacatului, atat pe cel care mi-a gresit, cat si pe mine. Roade, cariaza, distruge incetul cu incetul.
dar cand oferim cuiva iertarea noastra, poate ca de multe ori acea persoana a regretat greselile fata de noi, dar nu s-a simtit niciodata eliberat complet de ele, chiar daca le-a marturisit lui Dumnezeu, pana cand nu a obtinut si iertarea noastra. cand ii spunem ca am iertat, "ii dezlegam" de povara care nu il lasa de multe ori sa se bucure complet de Pace in Dumnezeu.
parerea mea este ca asta este unul din sensurile "legarii si dezlegarii", si mai am si alte de zis, dar deocamdata ma opresc aici.
pulstar spune:
quote:
Originally posted by CryssUK
Salutare!
Eu vreau sa va pun doar o intrebare(fetelor care nu se spovedesc si care nu au incredere in preot ca purtator de har):
Cate dintre voi v-ati cununat religios in biserica?
Sunt sigura ca multe imi vor raspunde ca ''da''
Oare Sfanta Cununie nu e tot o taina asemeni spovedaniei?Oare preotul nu are acelasi rol in ritualuri similare?
Cum de ati acceptat sa va cununati in biserica?Priviti cu acelasi dezacord inversunat acest aspect al vietii de crestin?
Cristina
Eu nu m-am cununat religios din acelasi motiv pentru care nici nu ma spovedesc.
Eu am renuntat total la orice forma de religie, insa cu toate acestea nu sunt atee. Simt si cred in acea Forta Universala, fara sa am nevoie ca vre-o carte ex. biblia care sa mi-o confirme. Ea pur si simplu exista, indiferent daca noi credem sau nu. Totul e atat de simplu. Drama a inceput atunci cand, din dorinta de putere si dominare mintile oamenilor au inceput sa fie inrobite prin dogme si teorii mistice care nu au nimic in comun cu viata adevarata si cu conceptul de a fi om in adevaratul sens alcuvantului. Iar pana omenirea nu va scapa de acest virus care imbolnaveste mintile nu vom putea spune ca suntem cu adevarat oameni. Eventual in cel mai bun caz turma de animale umane manipulabile.
Cat despre iertarea pacatelor, ar trebui mai intai sa definim pacatul. Cine stabileste ce este pacat sau nu? Bunul nostru simt? Biserica sau insusi Dumnezeu? Faptul de a discerne intre bine si rau exista in fiecare dintre noi. Fiecare om se naste cu acel set de reguli etice nescrise, de bun simt ca sa le numesc asa, dupa care ne ghidam in viata. Daca a pacatui inseamna a incalca acele reguli, atunci absolvirea pacatuli reprezinta un fenomen intrinsec care se consuma prin focul propriei noasre constiinte, care ne elibereaza de povara incarcaturii emotionale odata cu intelegerea si contemplarea "pacatuli" respectiv. Sa nu uitam ca de cele mai multe ori invatam din propriile noastre greseli(pacate). Asadar "pacatul" este o modalitate de autodepasire, de evolutie.Nu spun ca trebuie sa gresim intentionat pentru acest lucru, insa o greseala inteleasa si depasita reprezinta un pas inainte spre definitivarea noastra ca OM.
Iar a incerca sa traiesti fara "pacat", asa cum o cer canoanele bisericesti este mai mult decat o utopie. A gresi e normal, e omeneste, atata timp cat invatam din greselile noastre.
Iar acel set de reguli etice Universale nu sunt neaparat aceleasi cu cele propovaduite de religie, sau cel putin nu in totalitate. Sa nu uitam ca religia este un fenomen primitiv creat de oameni prin prisma lor de intelegere din momentul respectiv.
Si totusi, religia este o cale. Cai sunt insa nenumarate.
Cam asta am avut de spus. Sper ca nu am ofensat pe nimeni, este doar felul in care simt si cred.
Toate cele bune.
_pulstar_
amuleta spune:
Este asa de greu sa marturisesti cu voce tare pacatul, gindul care te roade cel mai tare, fiasco-ul sufletesc unui strain ! Insa odata rostit devine mai clar, problema se simplifica, discerni intre realitate si fantasme. Este, pe undeva, un exercitiu de umilinta greu de digerat. Poate fi o formalitate si o pierdere de vreme sau poate fi o cotitura in constiinta omului, momentul acela de sinceritate cruda in care-ti pui oglinda in fata si te cobori de pe piedestal. Spovedania mi se pare o mare subjugare a ego-ului.
Si mai inseamna ceva : un sfirsit si un inceput, impacarea cu Dumnezeu si cu tine insati in fata unui martor.
Aprilie spune:
Energy, ai deschis un subiect dificil...raspunsurile nu pot fi decit subiective,fiind legate de un resort uman atit de intim-sufletul nostru.
Oamenii sint f. diferiti-la fel sint si opiniile lor...difera mult una de alta.
Daca ti-ai pus problema spovedaniei inseamna ca subiectul te framinta,ca te gindesti la el...si asta e un pas major al apropierii tale de Creator!
Amuleta,asa este: spovada este un exercitiu de umilinta greu de digerat de multi oameni ! Nu e usor sa te duci la "domn parinte" si sa-i spui tot ce ai mai facut:ca iar ti-ai inselat sotul(sotia),ca ai mintit, furat(carioci de la office sau porumb de pe tarlaua vecinului),ca esti plin(a)de invidie fata de altii mai de succes decit tine,ca birfesti,ca urzesti,ca iar ai facut un avort,incest,ca-ti dispretuiesti parintii si urasti socrii si cumnatii,ca nu esti o mama sau o sotie prea buna,ca deseori esti cam lenesa,ca nu te prea rogi,ca injuri,ca nu sfintesti ziua Domnului ( a-i acorda o zi Dumnezeului tau,in care sa meditezi la El dar si sa te odihnesti,cel putin in spirit) si lista poate continua la INFINIT,cu detaliile de rigoare.
Sint de acord si cu faptul ca uneori spovedania poate fi doar o formalitate- mi s-a intimplat si mie...
O spovedanie bine facuta(si pregatita),in fata unui duhovnic bun este insa ceva deosebit: iti usureaza sufletul,te descatuseaza,te face fericit si-ti da multa pace interioara.
Energy, si acum partea cea mai usoara: nu trebuie sa-ti marturisesti pacatele decit O SINGURA data!
Preotul se roaga pentru (si impreuna cu) tine si-ti da dezlegarea.Data viitoare va trebui sa-i spui doar pacatele care le-ai facut intre timp.
Sigur ca CEL MAI GREU lucru (de regula)este sa faci prima spovedanie!
Si acum o intrebare: stiti ce face Dumnezeu cu pacatele noastre marturisite? Le arunca in MAREA UITARII.Pentru ca nici El nu mai vrea sa-si aminteasca vreodata de ele...
Oamenii sint deseori macinati ani de-a rindul de povara unor pacate grele dar pe care le-au marturisit inaintea duhovnicului si pt. care au primit dezlegare.Nu pot sa se "ierte" chiar daca Dumnezeu insusi i-a iertat(prin marturisire,regret sincer si impartasanie ,fapte bune).
De aceea nu e rau sa mai citim Biblia ...de multe ori ea ne clarifica dar intotdeauna ne da speranta si putere sa mergem "mai departe" pe drumul unic al vietii noastre.
Aprilie
,mama a doi baieti nemaipomeniti
Lolipop Lady spune:
quote:
Cate dintre voi v-ati cununat religios in biserica?
Sunt sigura ca multe imi vor raspunde ca ''da''
Oare Sfanta Cununie nu e tot o taina asemeni spovedaniei?Oare preotul nu are acelasi rol in ritualuri similare?
Cum de ati acceptat sa va cununati in biserica?Priviti cu acelasi dezacord inversunat acest aspect al vietii de crestin?
Cristina,
Eu si sotul meu ne-am cununat la biserica. Nici unul din noi nu ne-am spovedit niciodata insa am intentionat sa facem asta vinerea dimineata inainte de biserica.
In dimineata cu pricina am mers amandoi la biserica la ora care ne-a fost comunicata, insa ajunsi acolo aflam ca de fapt 'am intarziat', ca 'trebuia sa mergem cu o jumatate de ora inainte'. Degeaba am insistat ca ni s-a spus ora X, nu a mai contat. ce m-a enervat si mai tare insa a fost faptul ca preotul era inca in biserica, ne-a intrebat de sanatate si ne-a trimis acasa. De atunci am ramas cu un gust amar si dispret fata de preoti. Ma intrebam in sinea mea: 'daca tot era in biserica omul ala nu putea sa faca un efort si sa ne citeasca macar o rugaciune, chiar daca am intarziat?'. Foarte suparata am fost.
Spunea cineva aici pe forum ca nu se poate spovedi in fata unui muritor; intr-o oarecare masura si eu simt la fel.
Si acum ce s-a intamplat la spovedania cu pricina: o fata care se casatorea in aceeasi zi si pe care am intalnit-o la coafeza care ne facea parul mi-a spus ca de fapt spovedania a avut loc in prezenta tuturor oamenilor care se aflau in biserica la ora aceea, fara nici un pic de discretie. Niciodata nu m-am spovedit insa imi inchipui procesul ca avand loc undeva intr-un colt mai retras, fara 'audienta'.
In ceea ce priveste cununia religioasa, pt mine statul in biserica in toiul verii in amiaza mare a fost un chin. Singura susra de aerisire era o ferestruica cat o palma deschisa. Cand mi-am inclinat lumanarea mai tare in fata sa nu-mi vina tot fumul in fata si sa nu-mi picure ceara pe rochie imi zice un individ de acolo 'vedeti ca patati covorul cu ceara'. Si sincera sa fiu, in momentele alea, dupa ce slujba a trebuit oprita pt ca nu mai aveam aer, de-abia asteptam sa scapam de acolo.
Sincera sa fiu, cununia religioasa am facut-o mai mult la insistentele parintilor. Eu una nu am simtit nici o usurare ca ne-am cununta la biserica. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am un sot deosebit si o familie minunata, ca suntem sanatosi si ca avem ce ne trebuie. Rugaciunile mi le spun permanent pt ca asa simt si vreau nu pt ca 'trebuie'.
inaioana spune:
Toate astea sunt niste simple ritualuri. Poti sa alegi sa le respecti daca simti asa, daca te ajuta si daca crezi in ele. Sunt niste lucruri inventate de oameni, pentru oameni ca sa ii faca sa se simta mai bine sau ca sa le ia banii.
Biserica e o industrie ca oricare alta, o institutzie obisnuita cu functionari imbracati ciudat. Din nefericire speculeaza sperantele si sentimentele noastre.
Pe de alta parte religia este ceva foarte frumos (si filosofic vorbind, si ca simpla poveste) iar povestea crestinismului una dintre cele mai frumoase. Sensul Bibliei si intelesurile actelor si predicilor lui Isus sunt absolut minunate. Se gasesc asemena invatzaminte si in alte religii (in Islam , de exemplu), dar nu vreau sa divaghez.
Ce este cel mai trist este ca s-a plecat de la un ideal atat de minunat si s-a ajuns la o porcarie.
Energy, daca esti credincioasa, tu insutzi iti vei da seama daca simti sa te spovedesti sau nu, adica daca simti sa respecti acest ritual si care sunt limitele credintzei tale. Daca iti este necesara intimitatea spovedaniei, iti recomand sa te duci la o biserica catolica, la confesional. E mult mai acceptabil.
Eu am o parere extrem de proasta despre popi, nu cred ca sunt investiti cu nici un fel de har divin sau nu (astea sunt povesti de adormit copiii) , dar respect din tot sufletul un preot care este un adevarat crestin. Din pacate, sunt extrem de rari. Majoritatea preotzilor si calugarilor sunt infatuatzi, ipocritzi, rai si prosti! Din aceasta perspectiva ma consider de departe o mult mai buna crestina decat marea majoritate a preotzilor. Si asta cu toate ca sunt agnostica. Actele mele, gandurile mele sunt in spiritul crestinismului (pace, iubire, iertare, tolerantza), spre deosebire de ale lor.
Ma refer aici la preotzii nostri ortodocsi, nu cunosc altii.
Ioana si 
Katja(30 martie 2004)
poze cu mami, tati si katja
Emilia B. spune:
mai fetelor,
sunt atatea postari aici in care majoritatea se vede ca e oarecum in dezacord cu spovedania la preot.
ganditi-va la un lucru: NICI O MINCIUNA NU E MAI PERICULOASA DECAT CEA CARE CONTINE SI O PARTE DE ADEVAR!
marturisire, Dumnezeu, inaltare, curatare, toate astea sunt chestii pe care dracu' le uraste foarte mult!!!
asa ca a gasit metoda cea mai eficienta de a tine pe oameni departe de Dumnezeu, propagand o bucata de adevar la un loc cu tot felul de practici, obiceiuri cu origini obscure, paganesti.
si normal sa ne fie intr-un fel sila...
si totusi, de unde s-a pornit, s-a pornit bine, cum zicea si inaioana.
dar vreau sa te sigur, inaioana, ca sunt O MULTIME de biserici, comunitati intregi de oameni, unde acel "ideal" de care vorbesti, crestinismul din Biblie E PRACTICAT!!! nu e nimeni perfect, dar FUNDAMENTUL pe care ne construim vietile, invataturile, TREBUIE si POT fi asa cum Dumnezeu a intentionat sa fie cand a incheiat treaba cu Isus aici pe Pamant!
cipcipcip spune:
quote:
Originally posted by pulstarquote:
Originally posted by CryssUK
Salutare!
Eu vreau sa va pun doar o intrebare(fetelor care nu se spovedesc si care nu au incredere in preot ca purtator de har):
Cate dintre voi v-ati cununat religios in biserica?
Sunt sigura ca multe imi vor raspunde ca ''da''
Oare Sfanta Cununie nu e tot o taina asemeni spovedaniei?Oare preotul nu are acelasi rol in ritualuri similare?
Cum de ati acceptat sa va cununati in biserica?Priviti cu acelasi dezacord inversunat acest aspect al vietii de crestin?
Cristina
Eu nu m-am cununat religios din acelasi motiv pentru care nici nu ma spovedesc.
Eu am renuntat total la orice forma de religie, insa cu toate acestea nu sunt atee. Simt si cred in acea Forta Universala, fara sa am nevoie ca vre-o carte ex. biblia care sa mi-o confirme. Ea pur si simplu exista, indiferent daca noi credem sau nu. Totul e atat de simplu. Drama a inceput atunci cand, din dorinta de putere si dominare mintile oamenilor au inceput sa fie inrobite prin dogme si teorii mistice care nu au nimic in comun cu viata adevarata si cu conceptul de a fi om in adevaratul sens alcuvantului. Iar pana omenirea nu va scapa de acest virus care imbolnaveste mintile nu vom putea spune ca suntem cu adevarat oameni. Eventual in cel mai bun caz turma de animale umane manipulabile.
Cat despre iertarea pacatelor, ar trebui mai intai sa definim pacatul. Cine stabileste ce este pacat sau nu? Bunul nostru simt? Biserica sau insusi Dumnezeu? Faptul de a discerne intre bine si rau exista in fiecare dintre noi. Fiecare om se naste cu acel set de reguli etice nescrise, de bun simt ca sa le numesc asa, dupa care ne ghidam in viata. Daca a pacatui inseamna a incalca acele reguli, atunci absolvirea pacatuli reprezinta un fenomen intrinsec care se consuma prin focul propriei noasre constiinte, care ne elibereaza de povara incarcaturii emotionale odata cu intelegerea si contemplarea "pacatuli" respectiv. Sa nu uitam ca de cele mai multe ori invatam din propriile noastre greseli(pacate). Asadar "pacatul" este o modalitate de autodepasire, de evolutie.Nu spun ca trebuie sa gresim intentionat pentru acest lucru, insa o greseala inteleasa si depasita reprezinta un pas inainte spre definitivarea noastra ca OM.
Iar a incerca sa traiesti fara "pacat", asa cum o cer canoanele bisericesti este mai mult decat o utopie. A gresi e normal, e omeneste, atata timp cat invatam din greselile noastre.
Iar acel set de reguli etice Universale nu sunt neaparat aceleasi cu cele propovaduite de religie, sau cel putin nu in totalitate. Sa nu uitam ca religia este un fenomen primitiv creat de oameni prin prisma lor de intelegere din momentul respectiv.
Si totusi, religia este o cale. Cai sunt insa nenumarate.
Cam asta am avut de spus. Sper ca nu am ofensat pe nimeni, este doar felul in care simt si cred.
Toate cele bune.
_pulstar_
Bine zis, pulstar
