religie si constiintza
Raspunsuri - Pagina 2
carmenus spune:
Draga mea, spui ca esti credincioasa si ca mergi aproape in fiecare duminica la biserica. De ce mergi la biserica daca nu asculti invatatura bisericii? De ce nu ramai acasa si sa astepti ca Dumnezeu sa iti ierte toate pacatele tale nemarturisite? Biserica este a lui Hristos iar preotii sunt slujitorii lui, urmasii apostolilor. Este o vorba in popor: "Sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice popa." Chiar daca au si preotii pacatele lor (sunt totusi oameni, nu ingeri), au fost investiti de Hristos cu puterea de a dezlega pacatele oamenilor. Si pe noi asta ne intereseaza, in fond, sa ne fie dezlegate pacatele. Preotii vor da si ei socoteala in fata lui Dumnezeu pentru pacatele lor ("Caci celor ce li s-a dat mult, mult li se va cere") iar noi nu avem nici un drept sa judecam pe nimeni, cu atat mai putin pe preoti ("Nu judeca, ca sa nu fii judecat").
Spui ca Dumnezeu ne cunoaste toate pacatele. Sigur ca ni le cunoaste, dar ca sa ni le ierte, trebuie sa ne caim pentru ele si sa nu le mai repetam. Iar cand mergem la duhovnic, asta trebuie sa facem: sa ne marturisim pacatele cu cainta si sa cerem ajutorul duhovnicului pentru iertarea lor. El ne da, de regula, un canon care are rolul de a ne spala, de a ne curata de pacate. Pentru ca o rufa murdara sa devina curata, este nevoie de un efort, de efortul de a o spala. Si, abia dupa acest efort, este curata. Cam asa este si cu sufletul: ti-l cureti prin taina spovedaniei si prin efortul de a indeplini canonul dat de duhovnic. Duhovnicul este si un martor al caintei noastre inaintea lui Dumnezeu. El se roaga pentru noi. Si Dumnezeu asculta rugaciunea celor ce se roaga pentru altii.
Eu stiu ca nu este usor sa mergi pentru prima data la spovedanie. E acel dracusor care te impiedica sa savarsesti acest lucru esential pentru mantuire. Pentru ca, dupa spovedanie, urmeaza impartasirea cu Sfintele Taine. Nu ai idee ce inseamna impartasirea cu Hristos decat daca te impartasesti tu insati. Nu poti intelege ce inaltare sufleteasca iti da impartasania, ceva ce nu se aseamana cu nimic pe lume. Cu conditia, bineinteles, sa fie facuta cu vrednicie.
Daca tu te duci la biserica, cunosti lucrurile astea. Si faptul ca ridici aceasta problema ma face sa cred ca este o problema care te framanta. Asta inseamna ca esti pe drumul cel bun, ca se apropie momentul cand te vei spovedi, chiar daca acum ti se pare ca esti departe de acel moment. Trebuie sa ascultam si sa facem ce spune Biserica, indiferent de parerile noastre personale. Este o ingamfare sa credem ca teoriile noastre sunt mai bune decat invatatura sfintilor apostoli si a sfintilor parinti.
Am gandit si eu ca tine intr-o perioada a vietii mele. Si acum mi-e rusine de gandurile mele de atunci si sper ca Dumnezeu sa nu ma pedepseasca pentru ele.
Iti doresc sa gasesti calea cea buna de care sunt sigura ca nu esti departe.
energy spune:
Nu-i vorba ca judec pe cineva (ref. la preotzi), doar ca n-am incredere deloc. Ce ratziune mai am sa ma duc la ei daca n-am inima deschisa?? Nu fac parte dintre cei care se "inchina in tramvai" sa vada lumea ca esti credincios, nu-mi place "parada", nu e nici o intimitate religioasa in tramvai. Ma inchin in fatza icoanelor, acasa, sau in biserica (Inauntru Casel Domnului) pentru ca SIMT asta, acolo imi gasesc pacea sufletului.
sunshine spune:
Ma faceti sa rad... zau asa.
Adica daca nu esti bisericos, asta inseamna ca nu ai constiinta??? 
Kehleyr spune:
quote:
Spovedania e pur si simplu o modalitate de usurare a sufletului. Omul stie ca a facut un pacat (ca asa a fost invatat, ca unele lucruri sunt pacate) si asta ii apasa constiinta. Odata ce a spus cuiva (nu neaparat preotului, ci poate unui bun prieten sau poate ca are locul lui special unde regaseste pe el insusi), deja se simte mai bine. Si asta nu inseamna neaparat ca pacatele i-au fost iertate.
Si eu simt la fel. Desigur, eu nu sunt foarte credincioasa, deci probabil ca sfatul meu nu este cel mai bun... Dar cred ca daca te duci la spovedanie cu strangere de inima, mai bine nu te duci.
Eu cred ca fiecare isi gaseste propria lui cale spre Divinitate. Daca tu esti constienta de greselile tale si incerci sa ti le indrepti, sa devii mai buna, si daca nu simti nevoia sa indeplinesti ritualul de a cere iertarea pacatelor prin spovedanie si canon, nu inseamna ca eforturile tale nu vor fi apreciate acolo sus... Poate in timp o sa simti nevoia sa faci si asta, dar daca nu, nu...
Dana si
Stefania (27.06.2003)-----------------------------------------------------
"Life has more imagination than we carry in our dreams".
sunshine spune:
Sa nu uitam ca biserica ne invata ce vrea ea sa ne invete... asa a fost dintotdeauna, si asa o sa mai continue mult si bine.
Si chestia asta:
"Trebuie sa ascultam si sa facem ce spune Biserica, indiferent de parerile noastre personale. Este o ingamfare sa credem ca teoriile noastre sunt mai bune decat invatatura sfintilor apostoli si a sfintilor parinti."
ce vrea sa insemne? Daca spune cineva de la biserica ca trebuie sa traiesti in coliba, tu chiar o sa faci asta???
SIMONABB spune:
energy 
http://community.webshots.com/user/simonabb
ticka spune:
Energy si eu simt la fel/ Nici eu nu m-am spovedit niciodata. Incerc sa traiesc dupa regulile bunului simt si sa fiu fidela principiilor mele despre bine si despre rau. Nu fac rau cu intentie si urasc rautaturile gratuite. Daca totusi se intampla imi pare rau si imi doresc sa nu fi facut. Si cred ca Dumnezeu stie si vede. Stie ca imi pare rau. Pentru mine e suficient. Si chiar daca o fi sa nu vada si sa nu stie, pentru mine tot suficient e. Si sunt convinsa ca nimeni nu stie foarte bine ce e pacat si ce nu e. Poate cand ajungi in Rai sau in Iad afli ca ce ai crezut ca e bine de fapt nu e...
Cristina & Sandica
floricica cu pozici si pozici pe desprecopii.com La marewww.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=la mare&mid=3494&c br / id=10216" target="_blank">
si My bestwww.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Sandica%2C poze no br / i&mid=3494&cid=10207" target="_blank">
M-am mai gandit la acest subiect si cred ca daca te simti impacat doar atunci cand te spovedesti, trebuie sa o faci. Daca insa poti sa-ti recapeti linistea si e suficient sa recunosti in fata ta ca ai gresit cu gandul ca cineva sus le vede pe toate, poti sa traiesti si fara spovedanie. No offence!
Catrinel_17 spune:
quote:
Originally posted by sunshine
Sa nu uitam ca biserica ne invata ce vrea ea sa ne invete... asa a fost dintotdeauna, si asa o sa mai continue mult si bine.
Si chestia asta:
"Trebuie sa ascultam si sa facem ce spune Biserica, indiferent de parerile noastre personale. Este o ingamfare sa credem ca teoriile noastre sunt mai bune decat invatatura sfintilor apostoli si a sfintilor parinti."
ce vrea sa insemne? Daca spune cineva de la biserica ca trebuie sa traiesti in coliba, tu chiar o sa faci asta???
de acord cu tine!!
CC
casandra spune:
Fetelor, va multumesc pentru acest subiect. Si eu mi-am pus fel de fel de intrebari legate de vrednicia preotilor si am gasit aici raspuns la intrebarile mele.
Sa va spun un fapt care mie mi-a dat mult de gandit, legat de taina spovedaniei.
Acum cativa ani, bunica-mea a cazut la pat paralizata. Era tare rau bolnava, am luat-o in Bucuresti sa o ducem la spital. In dimineata in care am dus-o la spital, am chemat mai intai un preot sa o spovedeasca si sa o impartaseasca. I-am spus preotului ca este grav bolnava si ca ne putem astepta la orice. Bunica-mea toata viata a hulit preotii, ca vor doar bani. Bine, avea si exemplul preotului din satul ei, care daca nu aveai bani sa ii dai nu-ti facea nici slujba de inmormantare, botez, cat de sarac sa fii. Si bunica-mea a trait vremuri grele, razboi, secete,... a vazut calicia preotului in vremuri de restriste, cand omul de-abia de avea ce pune pe masa si a prins mare dusmanie pe tagma preoteasca. Asa ca nu s-a bucurat ca am chemat preotul si n-a vrut sub nici o forma sa se spovedeasca, n-a scos nici un cuvant. Preotul, de teama ca nu va mai avea multe zile de trait, a impartasit-o totusi, dar ne-a reprosat noua ca n-a vrut sa se spovedeasca si din cauza asta toate pacatele ei vor cadea pe umerii lui. Apoi am mers si am internat-o la spital. Doctorii nu i-au dat nici o sansa. Au spus ca nu isi mai reveni niciodata. Si, minune, vineri dimineata, se ridica bunica-mea in fund. Doctorilor nu le-a venit sa creada. Am transferat-o la un spital de geriatrie, a facut fizioterapie si in 2 luni pleca pe picioare acasa. A mai trait 2 ani dupa aceea, in ceasul mortii nu a mai venit nici un preot sa o spovedeasca si sa o impartaseasca. Eu cred ca Dumnezeu a pus-o pe picioare atunci, de mila preotului, care a impartasit-o fara spovedanie.
slakje spune:
A dracu bunica-ta casandra, , nu te supara pe mine nu o zic cu rautate o zic cu admiratie!.Si zi asa, s-o ridicat dupa 2 zile!
Hai mai cum puteti crede acum ca bunu Dumnezeu saracutzu trece asa pacatele la ratzie de pe umerii unuia pe umerii altuia, sa aiba de lucru, cateodata imi vine a crede ca multi dintre voi aveti un Dumnezeu judecator si nu ocrotitor, ca un fel de amenintzare cu pedeapsa acolo sus.
Dar acum iti respect desigur credintza, si experientza ta o traiesti in felul tau unic.
Io atata am de zis: A dracu bunica-ta casandra....sa o odihneasca Dumnezeu!
quote:
Originally posted by casandra
Fetelor, va multumesc pentru acest subiect. Si eu mi-am pus fel de fel de intrebari legate de vrednicia preotilor si am gasit aici raspuns la intrebarile mele.
Sa va spun un fapt care mie mi-a dat mult de gandit, legat de taina spovedaniei.
Acum cativa ani, bunica-mea a cazut la pat paralizata. Era tare rau bolnava, am luat-o in Bucuresti sa o ducem la spital. In dimineata in care am dus-o la spital, am chemat mai intai un preot sa o spovedeasca si sa o impartaseasca. I-am spus preotului ca este grav bolnava si ca ne putem astepta la orice. Bunica-mea toata viata a hulit preotii, ca vor doar bani. Bine, avea si exemplul preotului din satul ei, care daca nu aveai bani sa ii dai nu-ti facea nici slujba de inmormantare, botez, cat de sarac sa fii. Si bunica-mea a trait vremuri grele, razboi, secete,... a vazut calicia preotului in vremuri de restriste, cand omul de-abia de avea ce pune pe masa si a prins mare dusmanie pe tagma preoteasca. Asa ca nu s-a bucurat ca am chemat preotul si n-a vrut sub nici o forma sa se spovedeasca, n-a scos nici un cuvant. Preotul, de teama ca nu va mai avea multe zile de trait, a impartasit-o totusi, dar ne-a reprosat noua ca n-a vrut sa se spovedeasca si din cauza asta toate pacatele ei vor cadea pe umerii lui. Apoi am mers si am internat-o la spital. Doctorii nu i-au dat nici o sansa. Au spus ca nu isi mai reveni niciodata. Si, minune, vineri dimineata, se ridica bunica-mea in fund. Doctorilor nu le-a venit sa creada. Am transferat-o la un spital de geriatrie, a facut fizioterapie si in 2 luni pleca pe picioare acasa. A mai trait 2 ani dupa aceea, in ceasul mortii nu a mai venit nici un preot sa o spovedeasca si sa o impartaseasca. Eu cred ca Dumnezeu a pus-o pe picioare atunci, de mila preotului, care a impartasit-o fara spovedanie.