Albumul mamelor si tatilor singuri
Raspunsuri - Pagina 16
gabibarta spune:
holili, iti doresc nastere usoara! Si welcome! Tot din 1967? Ca si eu la fel:)
holili4 spune:
MULTUMESC PENTRU URARI! Sper ca totul va fi bine ca sincera sa fiu, mi-e cam teama de cezariana...dar n-am alta solutie- am dioptrii mari peste 5 si nu e recomandata nasterea pe cale naturala...
37
brendamitran spune:
Holili,bine ai venit,desi de fiecare data constatam ca nu e o urare prea potrivita,insa noi te primi cu drag printre noi.
Hai la "Clipe din trairile sufletelor noastre"....te asteptam acolo!
BRENDA
"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
Ani3lla spune:
Salut!
O mamica singura cu o fetita primiti? Sper ca da. Povestea mea e atat de urata incat credeti-ma nici nu merita sa fie povestita. Azi implinesc o saptamana de cand mi-am luat fetita si o sacosa de haine si am plecat, am plecat pt ca nu mai rezistam. Sunt multe lucruri care ma ingrijoreaza insa cel mai important este copilul. Deocamdata este fericita ca este cu mami,insa sunt constienta ca in scurt timp ea va uita rautatile lui si atunci ii va fi dor sau va vrea sa-l vada. Sincer nu stiu cum o sa procedez atunci.Dar pana atunci suntem mai vesele si mai linistite ca niciodata.Multumesc lui D-zeu ca mi-a dat taria sa aleg ce e mai bun pt noi amandoua.
diana23 spune:
Buna ! Si eu sunt o viitoare singura si o viitoare mamica. Am 26 ani si sotul meu cu toate ca isi dorea si el acest copil a preferat sa plece (desi cred ca nici el nu stie care ii sunt prioritatile in viata: libertatea, averea sau familia).Am 26 ani si in burtica sta comod o comoara de fetita de 5 luni si jumatate.
De vreo 2 luni suntem singure nu pot spune ca este bine, dar imi lipseste cateodata. Citind cate s-au scris la acest subiect incep sa-mi pun tot felul de intrebari:de unde stim ca este mai bine fara el?
De unde stim ca este mai bine acum cand este mica si nu mai tarziu?
De unde stim ca nu ne va acuza ca nu am lupta sa aibe si un tata?
Sunt intrebari care ma macina si ma fac sa ma gandesc la posibilitatea impacarii. Dar cand dau piept cu realitatea dura , cu rautatea lui, incep iar sa oscilez.
Oare in ce stele putem sa citim ce este mai bine pt puiul nostru?
Diana si Alexia
Luna1 spune:
Salut si bine v-am gasit! Hai sa va spun povestea mea! Eu sunt o fosta mamica singura de aceea voi fi cu inima alaturi de voi toata viata. Cosmin s-a nascut in iulie 2001 iar 29 zile mai tarziu taticul lui ne-a parasit pentru ca a realizat ca nu este inca pregatit. O luna mai tarziu avea iubita si se mutase cu ea. Am suferit enorm, am ajuns la greutate record de 37 kg (sunt migniona ce-i drept, 1,58m) am muncit pe branci pentru ca el nu a dorit sa participe financiar iar mie imi este sila de tribunale. La inceput a venit lunar, apoi la trei luni, apoi la sase si din ce in ce mai rar. Iar cand venea tinea sa ma asigure ca tot pe mine ma iubeste insa nu este pregatit pentru o familie. Cand Cosmin avea doi ani o prietena m-a invitat in oras unde mergea cu niste prieteni englezi. L-am vazut si m-am indragostit pe loc, e frumos (asa cum poate un barbat sa fie), dar mai ales blandetea lui m-a impresionat, si desi avea 30 ani naivitatea si increderea de care a dat dovada spunandu-mi ca ma iubeste deja a doua zi. Am tinut legatura, l-a cunoscut pe Cosmin, iar in Nov 2005 ne-am casatorit insa surpriza surpirzelor a venit din partea tatalui biologic care nu a dorit sa-mi semneze actele pentru a il scoate pe Cosmin din tara. M-a terorizat, am cheltuit bani prin avocati insa am reusit in final sa-l facem sa semneze iar acum fiul meu are un tata, sotul meu il trateaza ca si pe propriul fiu, il iubeste enorm, iar Cosmin s-a adaptat perfect aici, il numeste tata (daddy) pe sotul meu, suntem fericiti, impliniti.
Deci capul sus fetelor, Dumnezeu nu doarme, il va pedepsi si pe cel care v-a provocat suferinta si va va aduce si voua fericire. Tatal biologic al fiului meu a regretat enorm ca ne-a pierdut, imi spun toti din Romania asta insa a fost prea tarziu. Nu am fi putut fi fericiti dupa tot ce s-a intamplat.
Insa un sfat pe care vi-l dau este sa acceptati faptul ca nu toti barbatii sunt la fel, sa fiti deschise iubirii caci eu ma inchisesem in cochilia mea si de aceea nu lasam pe nimeni sa se apropie.
Succes! Meritati!
Mom of Cosminescu
sofia_misicu spune:
Luna! felicitari si multumesc de incurajari. Nu pot insa sa nu observ ca "povestile de succes", au in cele mai multe cazuri un actor strin. Nu este un secret faptul ca strainii sunt mult mai deschisi la treburi de genul acesta iar romanii sunt cam neexperimentati in domeniu. Pe mine ma apuca groaza cand vad ca ma masoara un barbat din cap pana in picioare iar cand vede ca am un copil intoarce capul instantaneu. Nu ca as vreau sa fiu cu un barbat care abordeaza femeile in felul acesta, da...tot nu s-a deschis magazin de soti dispusi sa te ia cu copil cu tot. Nu imi ocup prea mult timpul cu ganduri de noi liezante amoroase da si cand privesc in perspectiva imi vine sa ma iau cu mainile de cap. Inainte era usor. Mai un club, mai o petrecere si il gaseai pe Fat-Frumos (pentru o luna, doua, cat era). Acum, de unde sa il iau? Din parc de la nisip (mai nou asa se iau purici), de la supermarket, de la cabinetul pediatrei? Mister, mister.
Oricum e incurajator sa stiu ca se poate...
Nuka si Mama la Nuka
Luna1 spune:
S0fia ce sa iti zic... intr-un fel ai dreptate referitor la barbatii straini, ei traiesc intr-o lume mai deschisa in sensul ca si ei si mai ales parintii lor (pentru ca daca suntem sincere, parintii de baieti au prejudecati mai mari ca ei "cum sa o iei mama cu un copil, sa-i cresti copilul altuia Doamne fereste!") accepta faptul ca rata divortului sau cea a despartilor este f mare astfel ca desi e trist sunt f multi copii care cresc cu tata "vitreg". In Romania din cauza faptului ca barbatii stau cat mai mult alaturi de parinti (datorita greutatilor materiale) sunt si foarte influentati de acestia, ori in Occident barbatii la o anumita varsta pleaca de acasa si se muta chiar si cu chirie astfel incat parintii au prea putin de spus legat de viata si alegerea lor. Referitor la modul in care il vei gasi am o poveste nostima pentru tine. Si eu gandeam la fel, mai ales ca nu aveam timp si desi incercam sa socializez, daca ma invita cineva in oras ma simteam vinovata ca nu stau cu copilul, iar acasa ma gandeam mereu ca nu o sa vina nimeni sa-mi sune la usa sa-mi refac viata, astfel ca ma obisnuisem cu gandul ca voi fi vesnic o mama singura. Cand l-am intalnit pe sotul meu cum am spus si mai sus, o prietena f buna se ruga de mine sa ies cu ea in oras. Astfel ca argumentul ei final a fost "te rog, stii ca sunt singura de 4 ani (ea fiind tanara, draguta, insa nu reusea sa-si faca o relatie), daca mai ies nu se stie poate intalnesc si eu pe cineva". Asa m-a convins, din prietenie pentru ea am iesit in acea seara in oras, nici nu vreau sa-ti spun cum aratam, slaba, aruncasem pe mine niste haine fara sa-mi pese prea mult, nu ma machiasem, tocmai pentru ca eram lipsita de orice interes. SI asa cum eram atunci el m-a placut, m-a vrut, astfel am inteles ca destinul e destin si daca e nevoie el iti va bate si la usa, tot te va gasi. Sunt convinsa ca acum nu ma crezi, ca toate mamele singure spun "ehe, vise!" insa sunt sigura veti avea toate un destin fericit. Iar eu desi m-am recasatorit si sunt f fericita voi fi mereu cu inima alaturi de mamele singure pentru ca numai si numai ele stiu prin ce trec. 
http://www.alina-jaime.co.uk/main.php
irrinuca spune:
Ani3lla, cred ca esti binevenita, si te rog nu te gandi niciodata ca nu ai facut ceea ce trebuia.
Asta am vrut sa fac si eu, sa imi fac bagajul si sa plec cu baietelul meu de 5 luni, dar din fericire lega din Marea Britanie nu permite acest lucru, asa ca a trebuit sa isi faca el bagajul si sa plece.
A fost greu, greu de tot la inceput, adica vara trecuta. El a plecat si a lasat in urma toate datoriile pe seama mea.
Nu am ajuns ca Luna, la 37 de kg, dar la 40 si ceva. Un timp nu mancam nimic, aveam cearcane in jurul ochilor si nu vorbeam cu nimeni. Atunci am vazut cine au fost prietenii mei adevarati. Stii ce?? Nici unul dintre romanii pe care ii cunosteam. Primii care mi-au sarit in ajutor au fost colegii de la colegiul la care mergeam in Londra. Au vazut ca lipsesc la cursurile de sambata si m-au sunat si m-au sfatuit ce sa fac. Unul dintre acesti colegi este viitorul meu sot si prietenul meu cel mai bun. Am cautat sa imi fac alta relatie, sa cunosc barbati in diverse ocazii, etc etc.Niciodata nu a durat mai mult de prima intalnire, si ma simteam mereu vinovata ca am lasat copilul pentru o ora cu altcineva ca sa pot merge eu la intalnire. Mi-am dat seama ca nu este ceea ce vreau. Dupa un timp prietenu lmeu si-a declarat ceea ce simte pentru mine. Mi s- aparut o chestie incredibila. El m-a iubit din umbra inca de pe vremea cand eram casatorita, dar nu a aratat-o niciodata. El soune ca s- aindragostit de mine din momonetul cand a m intrat prima oara in sala de cursuri. Eu l-am admirat dintotdeauna, dar nu m-as fi gandit vreodata ca vom fi impreuna.
Acum suntem nedespartiti, iar baietelul meu il iubeste nespus si il striga "daddy". La fel ca in cazul Lunei. Si invers.
Asadar minuni se intampla.
Este tot la fel de adevarat cu ceea ce spuneati despre barbatii straini (atentie, nu toti) versus barbatii straini. Dupa ce "m-am fript", nu m-as mai casatori niciodata cu un barbat roman. Mi-a fost de ajuns.
Irinuca si bebe Andreas 
nascut pe 30/07/04
Poze recente si nu prea mic
Andreas
mama lia spune:
hello!!! si eu sunt o viitoare mama singura.....in curind voi avea al doilea divort.....da, al doilea.....
sufar ....doare, dar am experienta primului, care a fost traumatizanta...asta cel putin va fi amiabil (asa am convenit). oricum, parintii sunt alaturi de mine...fata e alaturi de mine, are 13 ani....mare lucru nu se va schimba, deoarece casa e a mea, el va pleca.....
inca sunt bulversata, simbata am vorbit si hotarit asta....
un tip destept, un om bun, care a dat peste o persoana "binevoitoare", care il vindeca prin REIKI...si i-a spus ca eu ii fac rau....ca ii fac legaturi cind ma duc la biserica (eu ma mai duc la Liturghie, ma spovedesc uneori, mai fac o sfestanie...dar nu sunt o habotnica )...ca ii fur energie....ca el trebuie sa fie pe drumul lui, sa fie liber, sa faca ce vrea cind vrea....am ramas perplexa.....
dintr-un om echilibrat sa ajunga aici....
dar fiecare pasare pe limba lui piere.....a mai avut el asa o perioada de 6 luni, cind l-am lasat in boii lui si si-a revenit....dar acum si-a revenit cu ajutorul acestei persoane care il si initiaza in aceasta tehnica.....
asa ca....cine sunt eu sa stau in calea fericirii lui??? copilul e al meu...casa e a mea....usa e a lui, e liber ca pasare a cerului....
Dumnezeu stie ce va fi,....acum imi e greu, deoare il iubesc foarte mult, dar el a spus ca nu ma mai iubeste... (acum o luna ma iubea...dar i-a trecut cu reiki)....so...dragoste cu sila nu se poate, nu??? avem 40 de ani amandoi, 5 ani de casnicie....
ei, ce parere aveti??? va place povestea mea????