Albumul mamelor si tatilor singuri
Raspunsuri - Pagina 15
MaryJane spune:
shi noi vrem, shi noi vrem!
eu sunt mara shi am un baiat de 1 an, max, shi ne creshtem unul pe altul. max a venit pe neashteptate. poveste trista n-avem, pentru ca nici nu mi-am dorit vreodata sa fiu cu tatal lui, nici nu m-a inshelat, nici nimic. in afara de faptul ca eu trebuie sa muncesc foarte mult ca sa ne intretzinem, nu ne-a fost shi nu ne este deloc greu. nu prea dam doi bani pe ce "spune lumea" ca "se cade", dimpotriva, ne amuza sa facem diverse nebunii: sa plecam cu trenul la mare la varsta de trei luni, sa mancam junk-food duminica, sa umblam in patru labe prin parc, sa mergem la chefuri de oameni mari, sa intindem frishca pe mocheta, sa pozam pe bani, sa stam la terase shi sa bem bere... in fine, tot felul de chestii nelalocul lor 
She spune:
quote:
Originally posted by MaryJane
shi noi vrem, shi noi vrem!
eu sunt mara shi am un baiat de 1 an, max, shi ne creshtem unul pe altul. max a venit pe neashteptate. poveste trista n-avem, pentru ca nici nu mi-am dorit vreodata sa fiu cu tatal lui, nici nu m-a inshelat, nici nimic. in afara de faptul ca eu trebuie sa muncesc foarte mult ca sa ne intretzinem, nu ne-a fost shi nu ne este deloc greu. nu prea dam doi bani pe ce "spune lumea" ca "se cade", dimpotriva, ne amuza sa facem diverse nebunii: sa plecam cu trenul la mare la varsta de trei luni, sa mancam junk-food duminica, sa umblam in patru labe prin parc, sa mergem la chefuri de oameni mari, sa intindem frishca pe mocheta, sa pozam pe bani, sa stam la terase shi sa bem bere... in fine, tot felul de chestii nelalocul lor
E...asa DA!
O familie normala prin ce inteleg eu normal!
anmichelle spune:
Si eu sint pe aici, tot singura, asa am ales, si cred ca e bine. Am gemeni de 3 ani, baiat si fata, si sint lumina vietii mele. Nu pot spune ca imi este usor, dar nici extraordinar de greu. Poate m-am obisnuit. Traiesc doar pt ingerasii mei si altceva nu-mi trebuie, decit sanatate si putere.
sa auzim de bine
yemi spune:
Ma inscriu si eu in clubul mamicilor singure dar poate ca eu ma incadrez in categoria putin mai fericita a mamicilor singure.Am o poveste asemanatoare cu cea a lui ada0885,adica tataul lui Robert se intereseaza de el...e o poveste mai lunga la inceput nu a vrut copilul dar eu l-am dorit f mult in plus aveam si probleme cu RH negativ si 2 avorturi la activ asa ca am fost ferma:pastrez sarcina.Nu mai suntem impreuna pur si simplu nu ne mai intelegem(nu eram casatoriti),ne cunoastem din octombrie 2003.De fapt cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata chiar decisesem de comun acord sa ne despartim.Copilul este pe numele lui ,a venit la spital cand am nascut,ne ajuta lunar cu bani,hainute,jucarii si toate cele necesare copilului,vine cam de 3 ori /saptamana sa-l viziteze pe Robert si sa se joace cu el(are 7 luni acum).Ne mai certam din cand in cand pt ca si acum tot atat de "capos" a ramas,in rest sunt singura si mi-am intrat deja in rolul asta,la inceput mi se parea tare ciudat dar acum e ok.Le felicit si pe celelalte mamici pentru curaj.
R_MARCE spune:
Va pupic pe toate si Bine v-am gasit! Eu sint Marcela si am 30 ani si un bebic mic mic, de aproape 5 sapt in burtica. Povestea noastra e un pic altfel pt ca ...e "live", se desfasoara in momentul de fata.
Am gasit acest site nu demult si ceea ce ati scris m-a ajutat enorm de la primele semne de gravidie. Va multumesc din suflet tuturor.
Acum, povestea(problema) noastra "hot" (k sa ii zic asa)... Ne-am cunoscut cu aproape un an in urma (in sept 2005). El e din Germania, venit aici cu un contract pe un an. Ne-am inteles si ne intelegem perfect, ne-am potrivit f bine kiar de la inceput. E adevarat k el era mai morocanos si retras in sine, fiind singur f multa vreme inainte si dupa un divort nu prea placut cu mai multi ani in urma.
Am petrecut impreuna tot timpul pe care ni-l permiteam si am reusit sa il transform intr-un barbat deosebit de atent si iubitor, de unde el, la inceput, nu mai credea in dragoste deloc. Ne-am mutat impreuna prin luna Dec in apt inchiriat de firma lui (eu avind alt apt in care stateam si la care nu am renuntat inca). De atunci tot impreuna am stat si totul a fost ok. Discutam frecvent despre copii, mi-a zis k isi doreste si kiar a zis k numai cu mine si-ar dori pt k e convins k as fi o mama deosebit de iubitoare. Contractul lui se termina in Sept anul acesta cind ...va pleca inapoi acasa. Tot vorbind noi, a ajuns la ideea k i-ar placea sa raminem impreuna pe viitor si kiar sa avem un copil etc etc.
Eu din luna Ian m-am tot tratat de celebra Mycoplsma si in final am reusit sa ma vindec de toate ginganiile dinauntrul meu si ...am renuntat la anticonceptionale, gindindu-ma k in vreo 2-3 luni, corpul meu isi va reintra in normal si voi ramine insarcinata. S-a intimplat kiar mai repede ...in prima luna dupa ce am renuntat si uite asa sintem in aproape 5 sapt. Nu va pot descrie bucuria pe care am avut-o cind am realizat! Am venit acasa si am gasit un moment bun sa ii spun. A reactionat deosebit de bine ... s-a bucurat, a fost dragut. Asta a fost acum doua zile. De atunci s-a tot gindit si se pare k lucrurile nu mai stau asa bine. Am inceput sa ne certam pt k lui nu ii convine k bb a venit acum si nu cind planifica el. Eu nu vreau sa renunt la bb (am avut in trecut un avort, am rh negativ etc etc) iar el imi sugereaza k mai putem avea altii, altadata.
Acum, mai exista alte detalii neplacute, privind viata lui acasa la el. El are o asa zisa prietena acolo de care eu am aflat f tirziu, dupa ce ne mutasem impreuna. E o adevarata scorpie care ii maninca viata.(nu vreau sa ma considerati rea pt k zic asa dar... este scorpie pt k este o femeie cu multe probl de sanatate si care nu poate avea copii nicodata deci ... consider k e o femeie teribil de frustrata). Nu sint casatoriti(si nici nu sint sanse cica), nu se mai iubesc, impart doar casa, pe care au construit-o impreuna punind bani impreuna, dar altceva nu mai impart. Am obs ca cei din Europa de Vest sint foarte materialisti. Se pare k el, pur si simplu nu se poate desparti de posesiunile de acolo, pt a o lua la capat cu mine, in alta parte, de la zero e adevarat dar ...fericiti.(sau e prea las sa o paraseasca..nu stiu. Toate amanuntele sint asa cum mi le-a tot zis el, de-a lungul timpului. Nu pot verifica veridicitatea niciunuia si trebuie doar sa le iau de bune. Poate totusi situatia e altfel decit stiu eu ...dar nu am cum sa aflu sigur.)
Hmmmmmm.... acum e la munca ... sint singura acasa. Ieri am plins si ne-am cerat k naiba. Ma gindesc k voi fi in cele din urma o mamica singura (pt k mai intii voi renunta la el, inainte sa ma gindesc k as putea vreodata sa renunt la bb)si ma sperie un pic gindul asta. Nu atit dpdv financiar cit dpdv moral...stiti si voi placa cu "ce zice lumea?". Vreau sa va spun k eu pe ai mei nu pot pune baza, nu vor fi niciodata de acord si imi vor reprosa aceasta decizie toata viatza. Asa sint ei, de moda veche, considera k un act te tine legata si "esti in rindul lumii" sau "nu ride lumea de tine ...k zice k esti femeie usoara"... Plus k nu prea am prietene. de fapt, am vreo 2 dar sint casatorite si ..ghiciti ce? amindoua sint nefericite si au altfel de relatii in care se simt implinite si ..totusi nu fac nimic pt k..."ce zice lumea?!"
Un lucru e sigur ..nu vreau sa renunt la bb. Din contra sper din tot sufletul sa fie sanatos si sa duc sarcina la bun sfirsit.
Acum ..urmeaza niste zile de cosmar, cu certuri la greu probabil. trebuie doar sa imi tin firea sa nu o iau razna de nervi. Va mai tin la curent.
Va pup si imi pare rau k am scris asa mult (asa sint eu "vorbareatza").
R_MARCE
Artemis1578 spune:
R_Marce, curaj!
Fa abstractie de gura lumii, pe-aia nu o poti inchide niciodata!
Oricate greutati ai intampina, fericirea de a-ti tine copilul in brate si de a primi in dar un zambet stirb este mult mai mare!
Sarcina usoara si 
Anka 
si Ubitu 
(26.06.2004)
pedro spune:
Salutare la toata lumea! Hop si eu...pe aici...
Sunt mamica unui baietel de 2 ani si 9 luni pe care-l cresc singura de cand s-a nascut. Singura, e impropriu spus pt.ca ma ajuta enorm parintii mei.
M-am separat de sotul meu de cand era bb in burtica de numai 6 luni.
Motivul? Acelasi motiv...ii placeau femeile...asta-i viatza...
Asa ca l-am lasat sa guste viatza...din plin, desi nu mai e chiar tanar, la 39 ani...
Baiatul meu e ratiunea mea de a fi, nici nu-mi imaginez cum ar fi acum viata fara el.
Decat cu un sot care nu te pretuieste, mai bine de o mie de ori, singura.
bebelache spune:
si eu sunt o mamica singura din decembrie 2005 la trei luni dupa ce s-a nascut bebelina mea Steffy care are acum noua luni. cu tatal ei vb cam odata pe luna sau chiar deloc.nu contribuie cu nimic la crestera ei insa vrea sa o i-a la el.si cred ca cat de curand vom avea un proces.
roxanasc spune:
Buna fetelor,
iaca si eu (iar) pe aici. Acum dupa ce mi-a crescut fetita, am din nou timp pentru internet si am regasit DC-ul. Vad ca s-au schimbat multe pe aici...
Ne inscriem si noi in clubul vostru, ca e tare bine aici. Lizuca are deja trei ani si aproape jumatate, naturalul a plecat la doua ore dupa ce a aparut in burtica minunea, iar cind l-am informat raspunsul a venit sec si direct:"avortul e liber". Asa incit m-am bucurat singura de sarcina, de nastere si de fetita. Ai mei m-au sustinut enorm, ma ajuta si acum cit pot si sint foarte fericiti cind sint cu ea. Lizuca deja a pus intrebarea vietii ei: "mama, da' unde-i tatal meu?". Vreau sa le incurajez pe fetele care suporta de dragul copilului, sa ia masuri. La urma urmei copii cresc si vor judeca faptele parintilor. Si vor fi mult mai mindri de un parinte puternic, care a actionat la timp. E greu sa cresti singura un copil, dar satisfactiile sint duble. Cind vine Lizuca si ma stringe in brate si-mi striga la ureche: "mama, te iubesc!", nu-mi mai trebuie nimic altceva, uit pur si simplu de toate greutatile. Cel mai mult imi incarc bateriile cind stau noaptea treaza si ma uit la ea cum doarme, senina si fara griji. Zau ca merita! Nu va lasati fetelor!
Lizuca si Roxana
holili4 spune:
Buna! Si eu sunt o mamica singura. Sergiu se va naste cam prin 20 august. E copilul pe care l-am asteptat o viata intreaga!!! Am 39 de ani si nu mai am alti copii.