Topic Science Fiction/editia DESPRECOPII
Raspunsuri - Pagina 8
Ortansa spune:
Replacut:-))):
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=22856&whichpage=1
Ortansa-de
X mamica
ovidiu bufnila spune:
Avangarda corosiva
short story de
Ovidiu Bufnila
Unul dupa altul, gâfâind, legati de o funie, cordon ombilical, tandra legatura, bunicul râzând cu gura pâna la urechi, el viteazul, urlându-mi in ureche ce zici, timpul e continuu sau dimpotriva, asa zicea si se gândea de buna seama la anii douazeci, la gramofon, la vitalizare si la dirijabil, unul dupa altul, când pe acoperis, când prin horn, tiptil, strabatând podul, atentie acolo e o prapastie, sau poate un monstru care varsa foc, inceputul secolului XX a insemnat ruptura dintre social si individual, ca dinamitând individualismul scara, scara e o astfel de discontinuitate, ce cautam bunicule, ii strigam aproape de ceafa asudata, ceafa aceea ca un munte. Ca un ultim vals. Ca nu vei intelege. Ridica lumânarea. Fii atent. Si deschide apoi cufarul si se raspândeste in jur miros de mare. Vei intelege.
Pagini galbene. Din care mai cadeau petale. Motocicleta topindu-se / Discret / In spatiul concret / Alunga-ma! Cu bratele incrucisate, stapânindu-ma sa nu izbucnesc in râs, nu râde, mi-a zis, mi-a tras o palma. Sa coborâm.
In timp ce fierbeam apa pentru ceai il cercetam cu coada ochiului, ma gândeam, va trai o mie de ani. Cu pumnul in masa. Rosu de furie. Sa nu mai auzi, asa, dintr-odata, sunetele acestei lumi. Imi face semn. Ma apropii in pasi de vals. Scoate cureaua lata. Ma ameninta. Nu aude. Imi face semn. Ii strig din rasputeri la ureche, ce fel de poezie e asta / aceea, tu care stii sa te joci cu cuvintele te vei teme intr-o buna zi, poate vei dispretui cuvintele, le vei substitui obiectului, zic bunicule, bea ceaiul, ceaiul, copile, vei tânji dupa continuitate. Sa investesti in cuvinte, surâd, asa de-a valma, unele lânga altele, tensiunea dintre real si imaginar, sa-l intreb, sa-i scriu pe o coala alba de hârtie. Unde-i caietul?! Ca o furtuna, izbind usile, amenintându-ma, rugându-ma, aproape plângând, sa recupereze, sa-si poata aduce aminte, da, da, nu stii, e ca o nastere incercarea asta, adoarme. Ceasca de ceai ibricul, patul, covorul, fereastra basca aragazul ghetele fotografiile legatura de chei opaitul sifonul lingurita de argint miscarea domoala a pieptului.
Il trag de mâneca. E seara. Aburul urca in vazduh pe deasupra padurii. Padurea e galben-ruginie. Zboara o pasare.
Il trag de mâneca. Isi freaca ochii. Casca. Ma mângâie pe crestet. Somnul, aceasta dulce / inselatoare discontinuitate!
Ii intind caietul, il rasfoieste, murmura, chiar cânta, il strânge la piept, conventionalismul, rana, alaturarea, integrarea, cuvintele unele dupa altele, apoi imaginile si chiar obiectele, sa ti le aduci aminte, bunicul râde, sa scoti masa afara, dulapul, scaunele, obiectele imi fura aerul, aerul e ruginiu, fata bunicului e ruginie, paginile sunt ruginii, funia, da, e ruginie, privind mai atent obiectele substituindu-se unele pe altele, deschid ferestrele si aerul / vazduh abstrage ideea, sa alerg pe prundisul umed, sa ma urc pe motocicleta, sa cumpar o floare, sa-mi fie teama de ziua aceea fara nume in care, infrigurat, voi fi cautat obiectul unic, fotografia bunicului la douazeci de ani.
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
Elefantul roz
short story de
Ovidiu Bufnila
Când ceata s-a ridicat dintre case, ne-am trezit in fata primariei cu un elefant roz. Iorgovan de la Arsenal a lesinat de emotie. In cadere, frumoasa lui pipa s-a zdrobit de caldarâm. Lubomir, directorul Bancii Comerciale, a izbucnit in plâns din pricina asta. Umerii ii tresaltau. Peruca i se strâmbase. Reverul hainei sale cadrilate s-a pleostit de atâtea lacrimi. Domnisoara Margareta a incercat sa-l linisteasca. Dar Lubomir a continuat sa plânga in hohote dupa pipa pe care o râvnise atâta vreme si pe care Iorgovan refuzase sa i-o vânda. Avocatul Luigi s-a repezit si el sa-l impace pe bietul director asigurându-l ca la intoarcerea sa din Franta ii va aduce un set de pipe africane. Avocatului i se zbatea o pleoapa si avea un oarecare vertij din cauza fenomenului. El s-a intors catre Bertha, asistenta medicala de la Spitalul Municipal si i-a cerut un calmant. Bertha casca gura la uriasul elefant roz si nici nu-i pasa de ce se petrece in jur. In viata ei nu vazuse o gradina zoologica si nici macar un spectacol de circ. Avea o boneta alba bine scrobita pe cap si purta un halat scurt care-i lasa picioarele in vazul lumii in toata splendoarea lor. Tin minte ca Iorgovan se batuse pe viata si pe moarte cu spiterul Fabian din cauza ei. Amândoi o iubisera nebuneste in urma cu câtiva ani. In cele din urma, comisarul Agamemnon s-a vazut nevoit sa-i aresteze pe amândoi si sa-i puna la popreala timp de o saptamâna pentru tulburarea ordinii publice. Iorgovan a incercat sa evadeze intr-o noapte fara luna. Unii spun ca domnisoara Margareta i-ar fi strecurat o pila la vorbitor si ca ar fi tocmit un taximetrist sa-l astepte pe Iorgovan in spatele inchisorii. Primarul Bonifaciu a musamalizat intreaga situatie incercând astfel sa mai câstige un pic de capital electoral. Bertha a refuzat insa mâna intinsa de primar si nici n-a vrut sa auda de o impacare. Ea s-a considerat ofensata multa vreme si nici nu s-a mai salutat cu cei doi batausi. Domnisoara Margareta i-a spus de la obraz ca nu se cade asa ceva si ca, dimpotriva, ar fi trebuit sa fie mândra ca doi barbati bine s-au luptat s-o cucereasca. Intre noi fie vorba, Iorgovan era un pirpiriu. N-ar fi fost in stare sa alerge o suta de metri fara sa-si dea duhul. Iar spiterul Fabian, rotofei si bucalat, abia reusea sa urce scarile Primariei când avea de adus câte o reteta vreunui consilier. Daca nu ma insel, avocatul Luigi l-a luat cândva peste picior. A fost tevatura mare. Spiterul s-a plâns primarului si a amenintat ca-l va da pe avocat in judecata pentru insulta. Asta ne-a insufletit pe toti. De-abia asteptam un eveniment care sa ne puna pe jeratic si sa ne dea subiect de bârfa. De ce sa nu recunosc, am pus cu totii paie pe foc. Domnisoara Margareta insa a reusit sa-i impace pe cei doi. Ba chiar au fost la terasa la Emil si au petrecut o seara intreaga. Au mâncat nisetru, pui de balta, supa de broasca testoasa, omleta din oua de strut si câte si mai câte. Gurile rele au spus ca ar fi baut peste douazeci de sticle de sampanie frantuzeasca dar eu n-am crezut niciodata. Nici Lubomir n-ar fi fost in stare sa bea atât cu toate ca era câstigatorul tuturor concursurilor din timpul sarbatoririi vinurilor. Sa-l fi vazut numai cum golea cana dupa cana fara sa dea ochii peste cap, fara sa gâfâie, fara sa cada-n nas. Primarul Bonifaciu i-a aninat de fiecare data câte o medalie de aur de reverul hainei si l-a pupat pe amândoi obrajii. Stiam cu totii de ce o facea cu atâta frenezie. Lubomir ii promisese ca-i va transfera contul in Elvetia. Asta ar fi fost o ilegalitate strigatoare la cer dar comisarul Agamemnon nici nu s-ar fi sinchisit. Domnisoara Margareta l-a avertizat de vreo câteva ori, ba chiar a amenintat ca va suna la centru sau ca se va adresa unor foruri internationale. Eu i-am spus domnisoarei sa se linisteasca pentru ca avea sa-si atraga ura lui Bonifaciu si avea sa piarda garsoniera inchiriata de la Primarie. Domnisoara Margareta era insa o mare luptatoare pentru adevar. O organizatie neguvernamentala care-si avea sediul la Londra ii trimisese o diploma de merit iar o revista din Bulgaria ii publicase fotografia pe prima pagina. Sigur ca ar fi trebuit sa fim mândri ca domnisoara Margareta ne reprezentase peste hotare. Multi dintre noi insa nu vedeau cu ochi buni actiunile ei si o considerau o usurateca si o infumurata. Probabil ca la asta au contribuit si toaletele ei extravagante si limbajul ei cam fara perdea. Domnisoara Margareta nu se sfia sa injure copios si pot sa spun ca o facea mai bine decât soferii de pe camioanele de la fabrica de sticla sau ca hamalii din port. Andreas, directorul fabricii de sticla, a cerut-o in casatorie de vreo câteva ori dar fara succes. Domnisoara Margareta avea de gând sa-si inchine viata salvarii oamenilor si luptei impotriva raului. Batalia dintre bine si rau era unul dintre subiectele ei preferate. Andreas n-a reusit insa niciodata sa-i tina piept. Lui ii placeau mai mult pescuitul si berea neagra. Uneori, vara, pierdea nopti in sir pe mare impreuna cu Lubomir incercând sa prinda in cârligele lor de otel ceva câini de mare. In zori se intorceau lalaind de mama focului. Se impleticeau pâna la bodega "La delfinu' " si acolo se imbatau turta. Acolo au pus pariu cu un harponier de pe o baleniera ca or sa prinda intr-o luna cea mai grozava balena din lume, Moby Dick. Harponierul i-a luat peste picior dar le-a facut hatârul. A pus la bataie un harpon de argint pe care il primise in dar de la regele Suediei in persoana. Noi ne-am amuzat foarte tare si am asteptat sa treaca luna. S-au tinut de cuvânt. Au adus in port cea mai mare balena pe care am vazut-o vreodata. Memoria s-ar putea sa ma insele si toata tarasenia asta sa se fi intâmplat dupa ce elefantul roz a aparut din ceata in fata Primariei. Despre soarta lui n-as putea sa spun mare lucru pentru ca in acele zile am plecat cu niste treburi la Milano. Domnisoara Margareta mi-a trimis o scrisoare din care insa n-am inteles mare lucru. Domnisoara avea un scris tare ciudat si dezordonat. Stând intr-unul din balcoanele hotelului milanez, in bataia soarelui mediteranean, in fata unei cafele, am incercat sa descifrez mesajul primit. M-am incurcat de vreo câteva ori. Când i-am dat cât de cât de capat, am fost sunat de la receptie si rugat sa cobor pentru ca izbucnise un incendiu la un etaj inferior. Am ajuns cu greu in strada. Hainele-mi erau botite iar parul vâlvoi. Un politist m-a intrebat politicos daca am nevoie de asistenta medicala. I-am multumit grabit si am intrat in cafeneaua de peste drum. Barmanul mi-a spus ca nu mai erau locuri libere, lucru pe care insa il constatasem si eu cu destula usurinta. M-a invitat insa la bar sa-mi faca cinste cu un paharel asa, din partea casei. Era un barbat inalt, voinic, tuciuriu. Avea o cicatrice care-i brazda fata pâna sub lobul urechii stângi. Am stat la taclale. A fost curios sa stie daca mi-a fost frica in timp ce coboram prin infernul acela. Mi-a marturisit ca, desi facuse lupte in tinerete, nu reusise niciodata sa-si stapâneasca frica. Aproape orice il ingrozea. Un incendiu, de pilda. Sau sirenele politiei. Sau spectrul negru al somajului. Intr-un târziu mi-a spus ca are un unchi suspus care ar putea sa ma ajute sa obtin cetatenie in doar câteva luni. Ideea mi-a surâs si peste câteva zile m-am dus cu el si l-am rugat sa-mi fixeze o intâlnire cu unchiul sau.
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
gandacelu spune:
domnule bufnila! ce surpriza sa te citesc si sa-mi aduc aminte ca unele din povestile domniei-tale le stiam deja, citite in adolescenta, in "epoca mea sf"
esti "cutia lui amelie" pentru mine!
numai bine!
(revin dupe ce citesc tot!)
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
pt amuzament:
citeam povestea cu aga agatha stil "lectura rapida" si am vazut la un moment dat ca aga facea ofiterilor... "fripte" si deodata mi s-a declansat pofta de mancare (sunt insarcinata in 2 luni!!!) (numai fripturi mi-au venit in cap!) si am vrut sa vad: ce "fripte" facea aga ofiterilor? nu mica mi-a fost uimirea sa vad ca le facea... zile fripte!!! hahaha
morala: tre' sa renunt la lectura rapida, anyway!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
dom' bufnila, daca nu-mi dai urgent o friptura, gata, te-ai pus rau cu mine!!!
e grav! am poftaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
(parc-am fi intr-o poveste de-a matale, nu ti se pare?!)
auzi, da' friptura sa nu fie din "zile", da?!!!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
am aflat in continuare cum ca textele matale sunt "paini", de unde si "pofta" mea de ele... asa ca te iert, dom bufnila, hai, treaca de la mine!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
conchita spune:
Gandacelu...sa nu te mai recunosc...atat de intransigenta estetic la Passion-ul lui Gibson si atat de obedienta aici...am shoc pur si simplu. incepusem sa te ador deja...
gandacelu spune:
pai sunt si raman intransigenta estetic...
poti sa ma adori in continuare!
ma gandesc numai ca science-fictionu lu nenea mel nu a fost asa reusit ca cel al lu nenea bufnila... poate mai iera iertare si pentru mel, daca n-ar fi copiat efectele speciale din stapanu inelelor... da asha... nu-l iert, ma auzi?!! un asa afront, cu copiutze la varsta asta... rushinica! 
noi sa fim sanatosi si voiosi si laptosi, vorba ceea, ca devreme acasa-i mai greu
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
despre nenea bufnila pot spune ca-mi place intr-un mod bizar... ca si cum ai regasi un vechi prieten... cand il citesc, uneori, am senzatia ca eu am scris "aiurelile" alea (e un compliment!) - ma regasesc in modalitatea "candrie" de-a visa a lui... bineinteles cu unele limite... nu prea gust influentele new-ageiste din stilul dansului, dar in rest... are o simplitate fatala, care-i da credibiltate in tot ce spune... ceea ce, la nivel de "ce spune" trebuie sa recunoasteti ca e ceva!!!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405