Topic Science Fiction/editia DESPRECOPII
Raspunsuri - Pagina 7
ovidiu bufnila spune:
Alina esti un inger de lumina!
quote:
Originally posted by alina morostes
Multumim la fel!
alina
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
descintec spune:
uite aci, citat dntr-un clasic in viata 
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24540&whichpage=1
D.
ovidiu bufnila spune:
Draga Descantec,
Hristos a inviat!
Ma uimiti! Sunt magulit. Dar o sa incerc sa-mi pastrez calmul. In general, pe forumuri am pus la cale niste razboaie strasnice. Insa voi sunteti niste ingeri plin de delicatete dar si niste arhangheli zvapaiati. Povestea cu textul intitulat "Sex in baie" a produs vartejuri umorale in www.poezie.ro, dispute si reactii uneori bizare. Nu mi-am imaginat ca in Mileniul III mai sunt oameni nu pudici ci cumplit de conservatori. In sfarsit sa nu va bat la cap. Povestea asta cu baia are un inteles profund pe care l-am dezvoltat de-a lungul celor 30 de ani de literatura-pe-riscul meu in fel si chip. E Botez, e si Initiere in sex, e si valurire, si extaz dar si spirit de navigatie.
Te pretuiesc sincer si va pretuiesc de altfel pe toate aceste femei de taina din acest arhipelag digital. Fara femei nu am putea explicita anumite constructii de sens ale universului.
Va rog sa primiti modestele mele pretuiri.
Ovidiu Bufnila
quote:
Originally posted by descintec
uite aci, citat dntr-un clasic in viata
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24540&whichpage=1
D.
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
Buna ziua tuturor!
Va invit sa participati cu intuitia feminina ingereasca si cu daruirea voastra la un inel de comunicare deschis pe probleme de imagine, imagine personala, comunicare, advertising, reclama si publicitate, marketing politic, etc:
http://finance.groups.yahoo.com/group/forta_imaginii/
Sunt pe deplin incredintat ca veti stralumina sensuri noi si pentru alti navigatori interesati de Modele, de Identitate, de Succes Personal, de lupta impotriva manipularilor de toate felurile, de sensurile exitentei lor intr-o lume in care avalansa de imagini ne bulverseaza si ne bucura sau ne pune serios pe ganduri.
Cu toata pretuirea,
Ovidiu Bufnila
owner
http://finance.groups.yahoo.com/group/forta_imaginii/
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
Draga Ortansa,
Iti multumesc pentru aceasta superba provocare dar cred ca raspunsul il aveti chiar voi! Ortansa, cand zambesti, te inspira ceva anume. Cand straluminezi un act al tau de viata, te inspira ceva. Cand plangi, ceva te porneste sa plangi, sa te exprimi. Poti sa plangi nu in legatura cu ceva personal. Si atunci plansul devine legatura tainica ce te leaga de toate celelalte fiinte fluturi, delfini si asa mai departe. Cred ca scrisul, dincolo de instructiunea sociala, de carnaval, de publicitate, de mandrie, de falsa-nuntire-cu-gloria-care-surpa-moartea, este mai mult o cautare, o calatorie pe marea inspumata. Navighezi catre un ultim sens pe care nu il afli dar pe care cel mult l-ai putea intui. Aici, voi toate, milioanele de femei de pe pamant sunteti mult mai inzestrate si mai daruite decat un biet scriitor de science fiction! Cred ca voi aveti intuitia Ultimului Sens. Dar poate ca sunteti pline de delicatete incat sa nu surpati "Convingerea Masculina". Acest CM care se crede diriguitor de istorii si Istorie, de afaceri si de partide bestiale de poker, de vanatoare si de haladuire-in-cautarea-unui-principiu-acoperitor. Nu exista insa un astfel de principiu.
Navigand prin oceanul virtual intalnesc tot felul de lumi-fiinte. Unele ma iau la rost, altele imi semneaza biletul de trimitere la balamuc pentru ca spun lucruri imposibile si pentru ca am indrazaneala sa ma cred un mare scriitor. A avea indrazneala sa te crezi nu in dauna altuia ci spre tragicul fiintei tale e insuportabil pentru unii. Pentru cine? Pentru cei care se tem sa navigheze liber prin propriul lor ocean de existenta. Despre astfel de lucruri scriu, astfel de lucruri ma inspira. Nu aprecierea valorii mele o caut eu ci un sens anume. Nu lauda cu orice pret sau tribuna de la care sa arunc adevaruri insuportabile sau anateme sau arogante desfasurari de autoritate, nu asta caut. Caut sa ma inspir din spiritul de navigatie al acestor timpuri valurite si valuritoare.
Multumesc, Ortansa,
Cu pretuire,
Ovidiu Bufnila
http://finance.groups.yahoo.com/group/forta_imaginii/
quote:
Originally posted by Ortansa
Multumim pt. cadourile tale SF:-)Poate intr-o zi o sa ne povestesti si ce te inspira cand scrii.
Paste Fericit, Ovidiu!
Ortansa-deX mamica
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
Ortansa spune:
Draga Ovidiu,
Am sa-ti fac o destainuire:nu ma omor dupa SF.Si sper ca n-ai sa te superi pe mine.In povestioarele tale de ex.,ma kilaresc pur si simplu substantivele proprii.Ma simt ca in clasa 1 cand trebuia sa citesc pe litere.Sa nu ma intelegi gresit-sunt inspirate ,nostime,extraordinare,inventive,atunci cand reusesc sa le buchisesc. In ansamblu suna placut si curat-SF:-).Deci,cam asta e problema mea cu povestirile tale.
In schimb,mi-a placut la nebunie sexul din baie.Nu stiu daca mai ai si alte povestiri de genul asta,nu neaparat cu sex,dar m-a surprins in mod placut cat de bine cunosti partea cea mai intima poate, a unei femei-orgasmul solitar:-)))Stii f bine sa surprinzi intamplari f reale...mi-ar placea sa aflu ca scrii si asa ceva,nu doar sf.
Numai bine!
P.S.-"Ortansa, cand zambesti, te inspira ceva anume."-exact:-)))
Ortansa-deX mamica
ovidiu bufnila spune:
Draga Ortansa,
Iti multumesc pentru acest mesaj incurajator.
As vrea sa fortez putin. Cred ca inainte de etichete, literaturile au alte instructiuni, mult mai profunde. La urma urmei, fie SF, fie romantz, fie roman cavaleresc, fie novela lacrimogena, fie mainstream, fie Kafka fie Steel, fie Sandra Brown sau Borges, ne aflam in corporalitatea unei frumoase descoperiri a fiintei.
Asta ar trebui sa faca orice scriitor, sa descopere fiinta.
Eu cred ca asta incerc, incerca sa inteleg ce se intampla cu mine, cu ceilalti, de ce asa si nu altfel, incerc sa inteleg incercarile fiintei. Poate ca nu intotdeauna suntem dispusi sa patrundem in profunzimea unei literaturi si ramanem ancorati undeva la suprafata neindraznind sa ne lasam fascinati.
Am scris sute si sute e fictiuni de iverse specii, multe, foarte multe s-au ratacit in corporalitatea revistelor literare de la Luceafarul la Romania literara, Vatra sau Convorbiri literare, Tribuna sau in antologii publicate la editurile ALL, Prologos, si asa mai departe.
In viziunea mea, SF nu este un echivalent al tehnologiei. Eu incerc sa vorbesc despre Stiintele Fiintei imaginandu-mi.
Iti multumesc, Ortansa, pentru acest dialog atat de firesc si de atragator.
M-ar bucura sa citesti acest fictional publicat in:
Cenotaph Pocket Edition
http://www.cenotaph.net/pe7/7contents.html
Cu toata pretuirea,
Ovidiu Bufnila
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
Claustrofobie
short story
de Ovidiu BUFNILA
Si-a adus aparatul de filmat si l-a instalat in mijlocul camerei. Eu stateam intinsa in pat si plângeam. Sorbeam din când in când din cafeaua rece si citeam tot felul de idiotenii care purtau un titlu pe care nu l-am inteles niciodata: PSIHANALIZA.
El ma mai punea din când in când sa zâmbesc si ma urmarea grijuliu sa nu care cumva sa vorbesc la telefon. De fapt, intr-una din zilele urmatoare telefonul a disparut.
Treptat aparatul de filmat s-a indepartat ajungând pe linia care unea usa cu oglinda.
Intr-o zi am stranutat atât de zgomotos incât oglinda s-a spart.
El nu mai iesea din casa decât sa se duca dupa tigari sau dupa lapte.
In momentele noastre de tandrete, din ce in ce mai putine, ii mângâiam parul argintiu si-i numaram in joaca ridurile. Nu se mai barbierea si parea muncit de gânduri.
M-a indemnat sa tin un jurnal, dar cum accesele de plâns se intetisera s-a oferit sa ma ajute.
Noaptea developa filmul. Il proiecta pe perete in zori si multa vreme taceam si fumam.
Casa se umpluse de flori.
Aeriseam numai noaptea.
Intr-un timp am inceput sa am ameteli serioase si sa dorm foarte putin. Il rugam din ce in ce mai des sa opreasca aparatul de filmat. Plângeam.
"El e un monstru", adnotare din jurnal.
Curând am scos din camera dulapul.
"Astazi am implinit saizeci si patru de ani. Sampanie!", adnotare de jurnal.
Casa continua sa fie plina de flori.
Aparatul de filmat s-a stricat. In acelasi timp, constatam ca nu mai e nevoie sa scoatem nici o mobila din camera.
In ultima vreme el are un râs isteric. Doarme prost noaptea.
Incercând sa nu ating lustra privesc tacuta pe fereastra. In noapte se deslusesc o multime de lucruri.
"Nu voi mai creste. E cert. Ocup aproape trei sferturi de camera. Noua situatie nu-mi displace. Mi-ar fi rusine insa ca vecina de peste drum sa râda in hohote si sa se laude cu talia ei subtire ca a unei viespi", din jurnal.
Râsul lui isteric ma calca pe nervi. E clar ca nu vom mai putea dormi impreuna.
Noaptea stau treaza si ma gândesc. Imi pot aminti, in ciuda vârstei, lucruri petrecute demult.
"Simt ca el ma uraste. Ceea ce parea straniu il tulbura. Eu, insa, cred ca e vorba doar de o dereglare hormonala. Nu-mi pasa. Imi pot aminti cu claritate curtea nebuna pe care mi-a facut-o un capitan de artilerie", din jurnal.
Ne certam pentru prima data. El rupe filmele si arunca bucatelele de celuloid la gunoi.
Casa se umple de sticle goale. Si de mucuri de tigari.
Un alt stranut de-al meu sparge vaza de cristal. Ne certam.
"Azi mi-a marturisit plângând ca are senzatia ca peretii ii strâng ca-ntr-o menghina", din jurnal.
Se plimba foarte mult pe strazi.
Telefonul reapare. Ma roaga, ma implora sa chem pe cineva. Tremura si fumeaza tigara dupa tigara. In câteva zile imi revin. Casa imi pare uriasa. Din cauza tensiunii, aproape ca nu zaresc tavanul.
Incep sa matur prin camera si-l rog sa ma ajute sa aducem dulapul inapoi.
Ii dau bani si-l trimit sa cumpere o oglinda noua.
La intoarcere ii fac o cafea.
Sta in mijlocul camerei si ma priveste tacut.
Ii fac valiza cu miscari incete. Nu se razgândeste. Peretii il strivesc. Tavanul si podeaua il strivesc.
Usa ramâne un timp deschisa in urma lui.
"Imi amintesc cu claritate prima oara când am fost la un bal. Sala era imensa si plina de flori", adnotare din jurnal.
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
Ortansa spune:
Iti datorez un raspuns.Am citit povestea cu Marea de...cardboard inca de ieri.Nu sunt as in engleza,as fi preferat sa citesc varianta romaneasca,cred ca multe cuvinte si-au pierdut din sens,din subsens,traduse fiind in engleza.Ce am inteles din povestire-o idee ecologica pe undeva cred,un final dezamagitor poate si fara sansa,cel putin nu pentru sirena in rosu,galben si albastru.(parca era totusi o unda de speranta pe undeva,scuze ca nu-mi mai amintesc)Poate ca povestea transmite mai mult de atat,insa ti-am spus,nu am inteles chiar totul.
Ultima povestire: patologica?Apusul unei doamne (la menopauza) probabil:-)?Interesant cum intri in pielea personajelor feminine.Povestea e cam trista pentru gustul meu.Se cheama Claustrofobie,dar e mai mult agorafobie,cel putin prima parte.In final barbatul fuge din cauza ca sufera de claustrofobie sau din cauza femeii de langa el-grasa,batrana,hidoasa,aproape paranoica(la fel ca si el de altfel)?Eu cam despic firul in patru,dar tu nu te lua dupa mine:-)Poate ca n-am inteles nimic.
Multumesc si pentru ultima povestire.
Ortansa-deX mamica
ovidiu bufnila spune:
Seara de august
short story de
Ovidiu Bufnila
Am pretuit intotdeauna incercarile mamei mele de a anunta evenimentele viitoare.
Ultima data când am stat de vorba cu ea la telefon ne-am impartasit unele temeri in legatura cu viata noastra de femei singure. Oricât m-am straduit n-am reusit sa aflu de la ea cum avea sa fie petrecerea la care ma invitase un fost coleg de liceu. Mama a ocolit subiectul cu abilitate si am banuit ca-si pierduse interesul pentru astfel de lucruri. La sfârsitul convorbirii m-a rugat sa petrec seara de sâmbata impreuna cu ea.
M-a asteptat in fata casei. Isi pusese ochelarii cu rama de argint. Aranjase masa in sufragerie. Aprinsese lumânari. Imi pregatise o baie fierbinte.
Ne-am uitat la televizor. Am baut cafea. Am mâncat serbet, ne-am distrat rasfoind albumul de familie.
Mama parea linistita si fericita.
Dimineata m-au trezit chicotelile ei. Era imbracata cu noua mea rochie mov si se invârtea prin fata oglinzii. Rochia se rupsese dar mama nu se sinchisea. A incercat sa ma linisteasca spunându-mi ca totul nu era decât o manifestare spontana a dragostei ei pentru mine.
In timp ce si-a turnat un ceai, mi s-a plâns ca are mai tot timpul migrene. Apoi mi-a povestit ceva fara sens. I-am zâmbit amar si cred ca a durut-o. A rasturnat ceasca de ceai din neatentie. A imprastiat zaharul pe covor. A izbucnit in plâns si s-a inchis in baie. Dupa un sfert de ora ne-am impacat. M-a condus pâna in strada si mi-a urat petrecere placuta cu un glas tremurat.
Aparitia mea a stârnit o oarecare rumoare printre invitatii fostului meu coleg de liceu. Unii au zâmbit batjocoritor. Palaria si taiorul pe care mi le imprumutase mama pareau sa faca o nota discordanta cu paietele stralucitoare si cu matasurile fluide. Dar parfumul meu, furat din sticlutele dosite de mama in dulapul ei plin de gutui, l-au pus pe fostul meu coleg in mare incurcatura. Mi-a sarutat mâna cu stângacie si mi-a turnat un pahar de sampanie cu gesturi tremurânde.
Privind in jur, am zarit-o pe rivala mea din liceu. Era plina de exuberanta si incerca sa capteze atentia tuturor. Avea insa un surâs artificial iar fata ii era plina de riduri. Mai mult, rochia mov, aidoma celei pe care mama o facuse ferfenita, n-o prindea chiar deloc.
M-am gândit la mama cuprinsa de duiosie. Incercarile ei de a anunta evenimentele viitoare pareau acum mult mai rafinate. Dar, banuiam, toate aceste noi incercari o consumau peste masura.
Mi-am alungat gândurile, am savurat sampania si apoi m-am retras plin de discretie. Am pornit hai-hui pe strazi gata, gata sa dau peste o aventura nebuna. Intr-un târziu, rezemându-ma de un grilaj sa-mi scot pantofii, taiorul mi s-a murdarit de rugina.
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.