Topic Science Fiction/editia DESPRECOPII
Raspunsuri - Pagina 10
ovidiu bufnila spune:
MEDUZA
roman valuri si valuritor de
Ovidiu Bufnila
Capitolul 3
Nimicul?
Nimicul nu era altceva decât primul vârtej digital virtual care era gata, gata sa absoarba punctul sau multimea de puncte ce lua forme aiuritoare in bataia ploii de dincolo de orizontul vizibil. Gata, gata sa inghita materia, nesfârsita materie, pentru ca mai apoi sa inmugureasca, inselator, in corpul pervers al altor universuri.
Erau si fabuloase care aveau rau de atâta profunzime!
Se tineau cu cioturile lor insângerate de pântecele moale, trandafiriu. Nici nu le trecea prin cap sa se arunce in haul conceptual, sa se elibereze de fictiunea generalizata si generalizanta. Erau gata, gata, sa dea pe dinafara. Sa-si verse putregaiul, viermii, emotiile digitale, veninul, cosmarul trairii, plictisul existentei, puroiul, virtualitatile ancestrale. Erau ametite de-a binelea. O vorba nu mai scoteau, rasuflau intretaiat. Stateau cu fetele lor descarnate lipite de pielita trandafirie si priveau marea de flacari care parca inghitise universul digital, norii trandafirii si aproape intreg câmpul gramatical al tuturor fictiunilor mele.
Unele se tânguiau de moarte. Meduza Norilor de orizontul vizibil facuse praf lumile digitale, ca schimbase pe deplin structurile narative si descriptive. Nu mai aveau unde sa se intoarca. Si-acum sa plece-n pribegie?
Dar daca totul era o inscenare? Daca nimic din ce vedeau in jurul lor nu era adevarat?! Era poate o fictiune exemplara. Sau poate ca nici nu iesisera din oceanul digital?! Sau poate ca nici nu parasisera oceanul virtual! Sa fi fost lungul vis de dupa moarte?! Era dualitatea fermecatoare a filozofiilor desuete? Sau manifestarea perversa a unei trinitati digitale cu adevarat devastatoare?
Infulecând bucati mari de vazduh, norii trandafirii se inaltara spre inaltul cerului. Spânzurara acolo de raza unei stele. Crescura. Se umflara. Gemeau de pirati.
Si cautara o schimbare esentiala, un punct de fund, un punct de maxim.
Creionara fundalul. Pusera la cale un plan numai de ei stiut. Vizibilizara caroiajul de puncte care, sub presiunea furtunilor digitale, produceau procese si fenomene. Stationara. Descrescura. Stationara. Pornira vâjâind in picaj. Tunelara oceanul. Trecura pe deasupra occidentalelor zapacite si ingâmfate. Se indreptara catre periferia sudicelor aiurite de soarele dogoritor traversând flacarile care serpuiau prin vazduhul lesios. Lasara in urma o dâra trandafirie. Patrunsera sfârâind prin cupola circului de ape care se rotea inauntrul inelului magic din mijlocul nordicelor, in apropiere de mândrul Beauburg.
O flama trandafirie brazda intunericul. Talasul arenei digitale se involbura deschizând câmpul fictional al noii structuri descriptive pe care eu, meduza meduzaui, o puneam la cale, perversa si plina de talent. Barcile proaspat calafatuite lucira.
Barci erau sau banci? Sa fi fost un exemplu al dualitatii care joaca feste filozofului din Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro, Watanga, Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas si asprul Vitalon?
Prin vazduh se incolacira ghirlande de flori exotice. Panglicile de matase fosnira plutind alene. De jur imprejur clipeau spaimoase comete de staniol.
Valuri argintii spalau proximitatea de la un capat la altul modificându-mi perceptiile si purtându-ma de colo, colo prin crunta realitate. Undeva, sus, pe catarg, stralucea o stea cu sapte brate gelatinoase care isi schimbau culoarea neincetat.
O multime de matrozi se dadeau huta pe trapez, faceau tumbe-n arena, scoteau limba la fiintele fabuloase si strigau impatimiti, pamânt, pamânt! Aruncau pe gura nori trandafirii si inchideau in pumni focuri reci. Isi crapau pieptul si scoteau dinauntru animale digitale periculoase, pline de solzi lucitori.
Digitalele aveau coarne bine ascutite. Aveau clesti taiosi, aveau colti fiorosi care sângerau neincetat. Aveau ochi periculosi, plini de flacari, de nori trandafirii si de virusi informationali gata, gata sa dea o lovitura de proportii tuturor structurilor informationale ale universului digital.
Pofticioasele! Hulpavnicele!
Se pregateau de marele ospat digital! Aveau de gând sa infulece gramaticile si matricele informationale, sa ingurgiteze intr-o clipita sufletele ratacite pe câmpurile de batalie navala ale razboaielor semantice, sa insface spiritele care pluteau asemenea norilor trandafirii pe deasupra valurilor inspumate.
Se auzi rapait de tobe. Bubui un tun de mucava de pe puntea unui crucisator de mucava si staniol. Ce mai canonada navala asurzitoare si devastatoare!
Torpile sâsâitoare se infipsera fara mila in corpul fictiunii generalizate si generalizante. Mine antisubmarine se lafaiau acum, pântecoasele, in corpul unduitor al valurilor inspumate. Latrau mitralierele de carton.
Fiintele fabuloase se inviorara. Un val de urlete turbate umplu intregul circ de ape de la un capat la altul. Apoi o gramada de soapte speriate. C-o fi, c-o pati. Ca ce mai brambureala era! Era sa fie vis?! Era sa fie crunta realitate?!
Chestii dintr-astea. Bombaneli rautacioase. Câte-un oftat suspect. Râgâituri bolnave. Horcaieli canceroase. Plescaituri puturoase. Hahaleli nerusinate. Tuse tabagica. Sâsâituri amenintatoare. Si da-i cearta. Controversa furibunda, injuraturi de mama. Huiduieli. Câte-un discurs fulminant. Rasuflari intretaiate, gâfâiala pe sponci.
Sughit nostalgic. Tocaieli zgomotoase si nerusinate. Si tot felul de zvonuri ticaloase! Zvonurile pluteau de nebune prin câmpul gramatical. Ca era programata dinainte supraexcitarea câmpurilor informationale remanente ale tuturor fiintelor fabuloase. Ca-i o gena speciala care comanda chestia asta. C-ar fi straina de codul genetic primar. Ca toate-s niste tâmpenii. Ca periferiile arestasera centrul si ca atotcuprinzatorul fusese ingurgitat de marele nimic, hulpavul. Ca de fapt o vrajitoare din Burgula si-a bagat coada de la matura si-a incurcat borcanele rau de tot. Ca-s cu toatele satanizate si ca nu s-ar fi putut altfel de vreme ce trebuiau sa plateasca toate pacatele universului digital. Toate.
Dar de ce, domnule, tocmai ele?! Era jocul hazardului!
Era jocul ploii informationale venita de dincolo de orizontul vizibil!
Meduzele, multiplicantele mele, au anuntat ploaia spre seara, cu sunete viguroase, prelungi si ademenitoare, schimbându-si culorile cu repeziciune. Rechinii au iesit din valuri in noptile cu luna plina vrând sa fie ei cei care vor zari primele picaturi de ploaie. Marea balena albastra din Bankusai s-a itit si ea speriata printre talazuri intrebând ce si cum.
Scoicile au cântat un ragtime indracit chemându-l pe cel mai mare trombonist al tuturor timpurilor sa li se alature. Trombonistul avea o barba cât toate zilele si punea pe jeratic o multime de smecheri care se vânturau prin barurile nordicelor si occidentalelor in cautarea ultimului sens. Prizau tabac, vorbeau in gura mare si se scalâmbaiau pe ringul de dans in toate felurile. Dansatorii de house ii fluierau pe ruptelea si-l improscau pe disck jockey cu sampanie si bere din belsug.
Asa e lumea, n-ai ce sa-i faci!
Batracienii pusera la cale inaltarea unui baraj in timp ce politicienii sudicelor se intâlnira cu politicienii nordicelor, in mare secret, la bordul unui urias crucisator portocaliu, semet si inarmat pâna-n dinti. Voiau sa puna la cale un plan de aparare comun sau sa negocieze un armistitiu cu norii trandafirii .
Contraamiralii occidentalelor se certara cu digitala oficiala nefiind de acord cu strategiile militare impuse de ea iar docherii orientalelor ii scrisera imparatului norilor trandafirii anuntându-l pe un ton grav ca se vor petrece evenimente tragice si de neinteles pentru popoarele digitale digitalizate si fragmentate.
Soprana Imbolbina a cântat pentru prima oara aria tragicului la conferintele decembrice spre spaima tuturor imperialelor. Dar ce e tragicul?
Ce spunea despre el Pitoskin? Ar fi zâmbetul scufundat intr-un ocean de lacrimi? E surâsul furat de norii trandafirii care se târasc peste acoperisuri incetosând orizontul? Privind plin de uimire orizontul trandafiriu, imparatul norilor trandafirii din Kamtai ceru primului poet al curtii sale sa scrie un catren despre tragic dar poetul il dezamagi pierzându-si astfel capul.
Filozofii orientalelor si-au pierdut si ei capul ratacind printre teorii si ipoteze care mai de care mai fanteziste.
- Norii trandafirii sunt expresia virtuala a universului digital, au sustinut arhivarii sudicelor.
- Nici macar, i-au contrazis gramaticii nordicelor falindu-se in fel si chip.
Filozofii sudicelor s-au jurat ca ar fi descoperit ca norii trandafirii au ca pereche un registru de navigatie virtual si au promis ca or sa afle intreg adevarul despre ploaia venita de dincolo de orizontul nostru vizibil si despre piratii despre care se spunea ca aduc cu ei o noua conceptie despre atotcuprinzator.
(va continua)
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila
Capitolul 4
Timonierii vorbareti din Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto si nesupusa Agya povestira ca avusesera un cosmar si ca era posibil ca intreg universul digital sa fie infasurat intr-o mantie de ape de nestiutii navigatori ai secretului.
Despre ei se spunea ca ar fi navigat pe coama valului inspumat care a spalat zile in sir insulele nordicelor si ca si-ar fi dat cuvântul de onoare ca vazusera pentru prima oara in viata lor un diamant de lumina veche in plasele unui pescar din Gambole, orasul turnurilor de sticla si nu in propriul lor ochi fictional.
Docherii nordicelor ii cautara pe timonieri vrând sa-i rapeasca pentru ca aveau de gând sa atace sudicele si sa devina nemuritori. Pescarii orientalelor pusera la cale o ambuscada in care ar fi vrut sa-i atraga pe pescuitorii de perle iar fortele de ordine incercara sa imprastie cei zece mii de scafandri care aveau de gând sa dea o lovitura mortala guvernantei nationale si sa-i aresteze pe ofiterii regelui marii.
Navigatorii secretului s-au preschimbat in circul de ape si au animat fabuloasele cautând cu infrigurare ultimul sens inainte ca marele nimic, hulpavul, sa inghita intreaga materie. Ce povesti uluitoare mai stiau fabuloasele!
Uite-asa se dadeau in stamba fiintele fabuloase, dragele de ele! Aflase nu stiu care ca fusesera aduse acolo ca sa caste gura la un mare spectacol de circ ca sa-si piarda suflul, energia si bruma informationala. Altele ziceau c-o sa fie doar un simulacru de concurs. In acelasi scop. Sa li se inmoaie oasele. Sa le treaca cheful de-a incerca sa gaseasca teribilul adevar al tuturor lumilor.
Unele ziceau, pline de aplomb, ca demonul apelor insusi se pregatea sa le joace o festa de proportii. Era hotarât sa le supuna la torturi infricosatoare sa marturiseasca vreuna dintre ele cum de au iesit din oceanul universului digital. Ca demonul apelor avea de gând sa le arunce in groapa istoriei si sa le tina acolo pâna-n anul de gratie 0101001, sa poata lua atotcuprinzatorul cel miraculos in deplina stapânire de-a lungul intregului Imagikoon!
Altele tipau ca totu-i o mascarada pusa la cale de piratii de dincolo de orizontul vizibil. Piratii tâsneau de fapt dintr-un univers cu peste o mie de dimensiuni si se pricepeau de minune sa manipuleze câmpurile informationale. Ei ar fi fost inversul informational al marelui nimic!
Si tot felul de bazaconii!
Atmosfera era pestrita. Sufocanta. Imbâcsita. Ca mai intotdeauna la astfel de adunari. Spoita cu infiorare de doi bani. Imbibata cu sudoare. Impanata cu bârfe de tot felul. Garnisita cu gargara savanta. Umpluta cu injuraturi. Cu sudalme viu colorate, cu panarama si scatolceala. Cu amenintari.
Atmosfera de-a dreptul periculoasa. Ocultata. Si, fara indoiala, dirijata!
Dar navigatorii dirijau fiintarea si functionarea furtunilor digitale! Imbolbina mi-a spus-o! Despartindu-ma de inspiratul poet oceanic, am dat nas in nas in docuri cu Imbolbina care a si pus repede mâna pe mine. O nebuna! O cunoscusem in bazarul de reptile de pe Yagomanator, asteroidul imperialelor trandafirii care tânjeau sa conduca lumile digitale prin lovituri de palat, prin crime si intrigi fara de sfârsit.
Facea vraji, Imbolbina. Se visa regina! O stiam eu, nu putea sa ma duca cu zaharelul. M-a chemat in gradina ei de sticla, intr-un inel rotitor aflat la periferia cetosului Tagula Manokaan.
Pusese la cale un mic eveniment monden, chipurile. M-a servit cu sampanie facuta de samanii din Bankusai. Am savurat sampania cu un soi de evlavie. Sigur ca m-am bucurat sa fiu invitat la o asemenea intâlnire mondena!
Imbolbina m-a prezentat tuturor, arborând o expresie usor malitioasa.
Dar invitatii ei parca nu auzisera de mine! Nu citisera scrierile mele despre miracol si magie. Nu savurasera romanele mele science fiction pline de chei ale secretului din inima universului digital! Faptul m-a enervat, pe moment. Apoi insa, o tartina cu caviar mi-a redat buna dispozitie. In fond, de ce-ar fi trebuit oare sa ma cunoasca batrâna vrajitoare care tinea in brate un vârcolac falcos, stacojiu si urâcios?
De ce ar fi trebuit sa auda de mine cyborgul plin de cosuri care golea pahar dupa pahar, ascuns dupa un stâlp impodobit cu ghirlande de flori exotice? Si totusi, ar fi trebuit sa ma stie! Eu, meduza eram, eu eram meduza care mâncase saisprezece cupe de cristal in mai putin de un minut facând trei pase digitale, la concursul mâncaciosilor organizat de consiliul municipal din Waganto Tongawa.
Eu eram meduza care statuse sub apa mai bine de cinci ceasuri fara oxigen modificându-mi din trei in trei minute matricea informationala primara prin incantatii samanice si rasucirea degetului inelar in sensul acelor de ceasornic.
Eu meduza eram, eu eram meduza care se catarase pe hotelul Ritz levitând si tot eu dadusem gata un tort de ciocolata de peste o suta de kilograme facându-l invizibil prin invocarea spiritului metaforic ce salasluia pe vârfurile inghetate ale nordicelor. Eram un adevarat magician, nu-i asa?! Meduza fictionala generalizata si generalizantaaaaaaaaaaaaa! Dar nu pareau sa ma cunoasca. Nu stiau sa ma meduzeze, fictionalii fabulosi! Invitatii infulecau cu totii fara sa ma ia in seama, meduza nevazuta, râdeau, isi dadeau coate, vorbeau in gura mare, se clatinau ametiti, se ciocneau unii de altii. In mod curios, vorbeau plini de insufletire despre primul razboi semantic mondial, despre motorul cu aburi si despre prima calatorie in Luna.
La inceput, n-am indraznit sa o trag de limba pe Imbolbina. Dar, in cele din urma, am prins-o in bucatarie intre doua cafele. Am somat-o. Am amenintat-o. Ea m-a batut usurel pe obraz. Mi-a zis:
- Prostutule, n-ai inteles inca ce se intâmpla? Te rog, meduzo, sa nu-i spui lui Pitoskin, nu-i asa,?! Pitoskin e un sifon nenorocit! E informatorul imperialelor! Ia seama la el, stai cu ochii mintii pe matricea lui informationala! Ai grija! O sa-ti faca de petrecanie! I-ai pus pe gânduri pe marii parinti ai imperialelor si pe generalii marilor armade! L-au trimis pe Pitoskin sa-ti ia urma, sa te traga de limba, sa te digitalizeze! In sfârsit, eu am vrut sa-ti fac o surpriza pentru ca esti iubitor de miracol si pentru ca esti unul dintre navigatorii secretului!I-am inviat pe invitatii astia, draga, erau niste naufragiati de pe Titaniiiic!
I-am cerut iertare spiritului samanilor care tocmai plutea peste gradina de sticla, o tainica Meduza a Norilor.
- Plec! i-am zis scurt tunelând zidurile ei de sticla.
Peste vreun ceas am ajuns la gara fluviala din Gamboa. Debarcaderul era pustiu. Soarele, bolnav, tragea sa moara printre turlele bisericii din spatele garii. Seful de gara, un pneumatic basicos, mi-a cerut o tigara. Am scos din valiza o sticla de sampanie pe care o furasem in timpul noptii. Am baut-o impreuna. Seful de gara a strivit o insecta, cu gheata lui murdara de pacura. A zis asa, intr-o doara:
- Te duci in Beauburg?
- Intocmai.
- Il cauti pe smecherul de Pitoskin, nu?
- Intocmai.
- Imbolbina a dat-o in bara, nu?
- Intocmai.
- Si acum se vor schimba fictiunile?
- Intocmai.
- Atunci n-o sa vina vaporul. O sa vina un dirijabil.
- Intocmai.
- Stii, de multe ori ma gândesc, domnule draga, ca fiintele fabuloase care vin din alte lumi, ne vor supravietui!
- Dar fabuloasele prinse in circul de ape aflat in apropierea mândrului Beauburg catre care m-am indreptat pentru a-l infrunta pe Pitoskin? Ne vor supravietui si ele? Ce zici domnule sef de gara? Iar piratii nu se vor transforma cumva in periculosii spioni veniti de dincolo de orizontul vizibil?
Un vârtej virtual iscat dintre sinele ruginite ale garii au aruncat dirijabilul drept in inima inelului magic aflat in apropierea mândrului Beauburg.
(ca continua_
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
MEDUZA
mic roman valurit si valuritor continua in mod straniu cu capitolul 10 desi din punct de vedere liniar chiar urmeaza capitolul corect. Ce ar fi acest hiatus? Un ragaz pentru navigatori si navigatioare sa-si traga sufletul? Sau provocarea de a-si imagina? Ce se intampla cu Imaginarul nostru, care este Imaginea noastra asupra lumii? In ce fel ne guverneaza intim propria noastra fictionalitate?
Ovidiu Bufnila
Capitolul 10
In circul de ape fiintele fabuloase se agitau, dracoasele. Prinsera asa, din zbor, c-o sa fie pâna la urma un concurs. Ca demonul apelor sau ce-or fi fost norii trandafirii se pregatea sa le apara sub mai multe infatisari. Ca o sa le puna la incercare. Ba, mai mult, se zvoni ca se va da cel mai mare premiu fabuloasei care-ar indrazni sa-i tina piept. Dar cine sa aiba curajul acesta nebun?! Cine sa se-aseze acolo, in mijlocul arenei circului de ape, in bataia reflectoarelor?!
Reflectoare? Radare erau! Sateliti secreti! Rachete atomiceeee!
Cum sa stai cu fanfara in cârca? Cum sa stai cu fabuloasele in cârca? Cum sa stai cu intreg universul acela digital in cârca! Cine sa indrazneasca sa se confrunte cu aratarea iesita din inima lui?! Ei, care se oferea voluntar?!
Fiintele fabuloase erau de toate felurile. Midinete zvapaiate si cochete, filozofi bubosi si unsurosi. Jurnalisti ingâmfati si pedanti. Contopisti fardati si impopotonati, fochisti ingalbeniti si cuminti. Gospodine cândva virgine. Politicieni nasosi si gomosi, babete simandicoase si secretoase. Matrozi si pescari flecari. Erau si literati inelati.
Erau si digitali hieratici. Acvarieni totalirieni. Functionari publici bizari.
Erau si afaceristi verosi si alunecosi. Artisti veseli, tristi. Antreprenori boccii si zambilii. Virtuali sau digitali fenomenali. Erau si scafandri tandri. Timonieri si frizeri.
Erau si motoristi si oceanici navetisti. Fabuloase dracoase si foarte mincinoaseeee! Cine sa le reprezinte in greaua incercare?! Si da-i iar cearta. Si-apoi o clipa de tacere. In care se recunoscura unele pe altele. Si se-mbratisara cu putere improscându-se cu o gramada de sânge, cerneluri si vârtejuri virtuale. Talazuri, pe cuvânt! Cum sa te aperi de asa talazuri? Nu era nevoie oare de un baraj? De doua? De zece? De o suta de baraje? De o mieeeee!
Barajele au pus intreaga lume digitala pe jeratic si au pornit dihonia in sânul imperialelor, a democratiilor si a dictaturilor digitale de toate felurile.
Marele baraj al nordicelor deveni obiect de disputa intre ambasadorii orientalelor si occidentalelor iar noi, navigatorii secretului, ne cuibariram intr-un nor trandafiriu pregatindu-ne sa cercetam primele picaturi de ploaie si sa dam de veste despre esenta principiului lui unu care se multiplica.
Ploaia venea spre noi de mai bine de o mie de ani fara ca macar s-o banuim si fara ca meteorologii inspirati sa-i descopere prezenta periculoasa in spuza stelelor pe care le cercetau cu atâta vioiciune de dimineata si pâna seara.
Zburând pe deasupra muntilor, catre Beauburg, de vreme ce vaporul meu se preschimbase intr-un dirijabil, am zarit piratii care veneau si ei de dincolo de orizontul vizibil vrând sa se purifice in rafalele ploii. Se hârjoneau in largul marii inspumate. Se strigau unii pe altii. Se stropeau. Se preschimbau in lei de mare sau in corali sau in fregate argintii care taiau vazduhul cu gratie. Nici nu le trecea prin gând ca, in curând, noi, meduzalii, vom secretiza intregul univers plin de universuri.
In zare, dincolo de inelul magic deschis peste mândrul Beauburg, se desfasura dansul norilor trandafirii iar fortele maritime ale regatelor loiale occidentalelor produceau primele vârtejuri inspumate in carnea oceanului care spala Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto, Agya, Era Ena, Ela, Salomar, Potocapetlan, Gruwald, Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola si desuchiatul Potal Pao. Cerul se inrosise de-a binelea si se auzea bubuitul tunurilor navale si suieratura torpilelor atât de periculoase.
Nici vorba despre intelegerile de pace de o mie de ani din Potocapetlan, Gruwald, Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola, Potal Pao, Casemar, Gambria, Havo Mabuu, Pletora, Arbanian, Offa, Salsaa, Belodar, Mamola, Qungo, Patoree, Osibirias, Mazango, Basko Tan, Halveda, Deboo, Jian Hoa, Asembo, Runamar, Montella, Ebao, Timbo, Asudaan, Muna, Yatoo, Vinna, Qutomo, Aselan, Paserar, Wasso, Bonna, Kantom Pingall, Finotola Fanti, Bohle, Forgossa, Atamaran, Gureba, Fantasa, Idilo, si certaretul, ah certaretul Hudacar!
Nici vorba de Pitoskin!
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by ovidiu bufnila
Digitalele aveau coarne bine ascutite. Aveau clesti taiosi, aveau colti fiorosi care sângerau neincetat. Aveau ochi periculosi, plini de flacari, de nori trandafirii si de virusi informationali gata, gata sa dea o lovitura de proportii tuturor structurilor informationale ale universului digital.
Pofticioasele! Hulpavnicele!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by ovidiu bufnila
Chestii dintr-astea. Bombaneli rautacioase. Câte-un oftat suspect. Râgâituri bolnave. Horcaieli canceroase. Plescaituri puturoase. Hahaleli nerusinate. Tuse tabagica. Sâsâituri amenintatoare. Si da-i cearta. Controversa furibunda, injuraturi de mama. Huiduieli. Câte-un discurs fulminant. Rasuflari intretaiate, gâfâiala pe sponci.
Sughit nostalgic. Tocaieli zgomotoase si nerusinate.
a! aaaaa! aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by ovidiu bufnila
MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila
Capitolul 4
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by gandaceluquote:
Originally posted by ovidiu bufnila
MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila
Capitolul 4
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
10!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by ovidiu bufnila
... se zvoni ca se va da cel mai mare premiu fabuloasei care-ar indrazni sa-i tina piept. Dar cine sa aiba curajul acesta nebun?! Cine sa se-aseze acolo, in mijlocul arenei circului de ape, in bataia reflectoarelor?!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
alinamoro spune:
Am citit tot,multzam fain pentru SF-uri.
alina
ovidiu bufnila spune:
MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila
http://groups.yahoo.com/group/science_fiction_cu_Bufnila/
Capitolul 11
Imi era din ce in ce mai clar ca ignoranta si prostia guvernantei digitale ar putea duce la pierzanie navigatorii si ca minunata arta a navigatiei se apropia de sfârsit de vreme ce inventasera cu totii un personaj ca Pitoskin.
Mânat de unele treburi literare m-am imbarcat pe pachebotul care facea curse regulate spre Eutopa. Treizeci de zile insorite am petrecut pe ocean.
Pe punte, niste femei isi cremuiau sfârcurile inrosite si se lasau gâdilate de soarele sfârsitului de august si-mi tot strigau tot felul de porcarele, nerusinatele.
In ultima zi, un vârtej virtual s-a iscat din valurile inspumate si m-a aruncat din nou drept in inima circului de ape din Beauburg.
Pitoskin mi-a facut-o! Folosise scutul unui satelit spion construit de oamenii vicepresedintelui Weinberger ca sa focalizeze o raza transportatoare care avea codificata matricea mea informationala.
Fabuloasele racneau. Tipau de nebune.
Umpleau intregul circ de ape cu strigatele lor sidefii. Erau atât de aiuriteee!
- Pisica de mare din inima sudicelor?! Tu esti iubito?! urla nestapânit delfinul cicalitor, agitându-se in barca lui proaspat calafatuita.
- Vai, ce te-ai schimbat, draga! Stii ca-s cu totii aici?! Uite-o si pe stiuca electrica sau mai bine zis vampa acvatica! Uite-l si pe paianjenul oceanului! Uite-l si pe moreaugariiiiiinul literaaaat! tipa pisica de mare din inima sudicelor sarind de gâtul meu si mozolindu-ma foarte tare si tragându-ma in fel si chip de nas.
- Meduzooo, de când nu ne-am mai vazut! O mie de razboaie semantice s-au stins de când n-am mai stat sa flecarim, sa bârfim, sa-i luam in unghii pe barosanii lumii, pe smecherii din cenaclurile science fiction din Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola, Potal Pao, Casemar, Gambria, Havo Mabuu, Pletora, Arbanian, Offa, Salsaa, Belodar, Mamola, Qungo, Patoree, Osibirias, Mazango, Basko Tan, Halveda, Deboo, Jian Hoa si din tacanitul de Asembo, sa facem un pic de bârfa politica, sa infulecam niste alge crocante si sa injuram de mama focului pe principesa coralilor, aia care s-a destrabalat cu contraamiralul nordicelor si care a furat un diamant de lumina veche din magazinul virtual deschis pe magistrala sudicelor indata ce a trecut cometa acvarienilor! striga sepia orientalelor aruncând un val de cerneala in jur.
- De ce n-ai mai inotat pâna la noi, meduzooo? De ce nu ne-am mai scris? De ce ne-am indepartat unii de altii? Pe vremuri eram impreuna mai tot timpul in universul digital! Nu noi puneam la cale tot felul sotii, nu ne pasa de nimic, nu eram noi egali, nu ne iubeam noi asa cum nu se iubea nimeni, nu ne ajutam intre noi, si ne statea cineva in cale? intreba nitel suparata piatra de mare din largul occidentalelor.
- Cum sa mai inot pâna la voi, prieteni? m-am prostit eu intrând in jocul pervers al lui Pitoskin. N-au pus demonii laba pe mine in noaptea aceea de pomina, in noaptea in care s-au dezlantuit razboaiele semantice intre centru ingâmfat si periferiile digitale?! Nu m-au prins fictiunile in corpul lor pervers?
- Ei, cum ne mai rafistoleaza soarta! Uite-asa ne-arunca de acolo, acolo! Te nasti fara sa te intrebe careva daca vrei! Mori când ti-e lumea mai draga! Si te trezesti inviat când te astepti mai putin! racni comis-voiajorul casalotilor umflându-si peste masura burduful trandafiriu.
- Cum vorbiti, domnule? Dati bir cu fugitii? Depuneti armele? Va lasati manipulati? Gata, ati urcat de buna voie pe esafod? Dar eu ce sa mai zic?! Ma strâng pantofii astia de nu mai pot! se rasti pisica de mare din inima sudicelor desprinzându-si o bucata de piele arsa de pe fata.
- Nu se poate! De unde ai pantofii? Tocmai dumneata! Ti-au modificat norii trandafirii codul genetic? Da, da, e o schimbare la mijloc, un fractal, un pitoskin! Ai pantofi! Asta e! Ai intr-adevar pantofi! Dar spune-mi, nu-s pantofi din aia de carton facuti pentru morti?! intreba delfinul cicalitor.
Isi strângeau aripioarele. Se pipaiau cu cioturile insângerate. Flecareau despre câte-n luna si-n stele tot foindu-se in barcile proaspat calafatuite. Râdeau. Chihaiau, vorbeau in gura mare. Faceau galagie. Animau atmosfera.
Nu le pasa ca atotcuprinzatorul statea gata, gata sa se infiripe, sa inghete in nesfârsita ei corporalitate intregul univers plin de universuri si sa lase marele nimic sa faca de petrecanie intregii materii vizibile si invizibile.
- Domnule, dar stiu ca i-au facut bucata demonului apelor norii trandafirii de dincolo de orizontul vizibil! Ce fenomen! E teribil! Norii astia trandafirii schimba structurile gramaticale! Pun in pericol structurile descriptive si rasucesc pe toate partile structurile narative ale tuturor lumilor digitale! O sa ne rupem gâtul, parca vad, parca vad! Individualitatile vor fi facute praf! Se duce dracului ideea de identitate! Ne infuleca oceanul anonimilooooooor! rânji paianjenul oceanului.
- Asa-i, asa-i! Eu am fost martor! Norii astia de puncte or sa ne faca bucata, ascultati bine ce va spun! Or sa puna sub semnul intrebarii imperialele, democraticele si dictatorialele! O sa fie o groaznica tevaturaaaaaa! striga melcul cu cochilie de lumina veche cuprins nu se stie cum de un ciudat entuziasm.
(va continua)
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.