Topic Science Fiction/editia DESPRECOPII

gandacelu spune:

ovidiu bufnila spune:

MEDUZAroman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila


Capitolul 12

- Auzi, mi se pare mie sau esti cam prospetel? Ia da-te mai aproape sa te vad mai bine, baiete! Esti abia iesit din ou? De când te-ai inteleptit? Era in structura ta genetica vreo instructiune speciala? Esti filozof sadea! Esti cumva si profet? Zi, vezi cumva viitorul? Sau trecutul, prezentul si viitorul fiind in acelasi plan construiesc instantaneul digital? intreba delfinul cicalitor.
- Ihi, ihi! se hlizi melcul cu cochilie de lumina veche fudulindu-se foarte tare, fericit ca a fost si el luat in seama. Doar ce-am crapat de jumatate de ora si-am si inviat! Norii trandafirii mi-au schimbat instructiunile narative cât ai clipi! Cred ca intr-un alt univers, inmugurit din marele nimic, am fost o fiinta fabuloasa plurigramaticalaaa!
- Ei, atunci, taca-ti fleanca! Nu te mai baga-n vorba cu noi, astia vechi! Si nu ne mai turna tot felul de bazaconii ca nu suntem noi chiar atât de naivi si de prosti sa luam de bun tot ce spui! se burzului pisica de mare din inima sudicelor. Ia vezi, ca-ti trag o poseta peste cap!
Si-ncepura iar cu toatele, fabuloasele, sa-si dea cu presupusul.
Cine oare le aruncase in circul de ape parasit. Ca daca demonul apelor era chiar demon al apelor. Si care o fi fost timpul digital real al celor intâmplate in corporalitatatea demonica a momentului digital. Demonul?
Daca nu cumva navigatorii secretului erau tot una cu piratii aceia misteriosi veniti de dincolo de orizontul vizibil! Nu cumva totul era o burlesca!?
Sau poate o pompadura! Sau poate o saturnalie! Sau poate un bal mascat, ceva! Sau o geostrategica perversa potrivit careia nordicele voiau sa schimbe locatia geografica cu orientalele in dauna occidentalelor si spre invidia sudicelor! Sau poate era o sindrofie cu lume buna! Sau poate era doar sceneta lacrimogena jucata de-adevaratelea drept la casa de nebuni!
Ha, ha, ha! Murena indigo, malitioasa si tâfnoasa, tipa infuriata:
- Nu-i demon al apelor! Sunt navigatorii secretului. Serviciile secrete din intreaga lume i-au pus sub observatie inca de acum o suta de ani! Astea sunt cele mai groaznice, cele mai teribile razboaie semantice din toate timpurileeeee! Acum se decide soarta universului digital! Vor fi aruncate in lupta gramaticile perverse ascunse in inelul magic din Beauburg! Confuzia va fi arma de temut in timpurile viitoare, iubitilooooor! Dezinformatorii de toate speciile si din toate lumile digitale se vor bate pe viata si pe moarte! Nimic nu mai e sigur! Nici eu nu mai sunt sigura ca as fi murena indigo cea malitioasa si tâfnoasa si tocmai de aceea putin imi pasa daca imi dati crezare sau nu! Putin imi pasa daca astea sunt barci proaspat calafatuite sau, dimpotriva, banci proaspat geluite! Teribilul adevar al tuturor lumilor ramâne teribil adevar al tuturor lumilor indiferent de formele sau fiintele in care se intrupeaza norii de puncte sau punctul primordial! Marele nimic e pe cale sa ne infulece pentru ca se teme strasnic sa nu ajungem cumva la ultimul sens! Navigatorii secretului sunt cei care construiesc marele nimic din propria lor corporalitate! Am citit eu intr-o revista de popularizare a stiintei!
- Am auzit si eu despre navigatorii secretului! se lauda piatra de mare din largul occidentalelor. Cica pot manipula orice câmp informational. Ba mai mult, incearca din rasputeri sa obtina rangul prim si sa atinga sensul ultim! Si-atunci or sa se numere printre fiintele care pot controla marele joc digital al tuturor universurilor pline de universuri!
- Asta-i o idiotenie! râse sepia orientalelor. Cine poate crede ca universurile pline de universuri sunt ceea ce am putea numi corporalitatea unui calculator?! Ce gugumanie! V-ati lasat inselati, doamnelor si domnilor! Zau asa! Credeti ca totul e scenariu?! Credeti cumva ca e plan ascuns? Aiurea! Haosul e stapân peste toate si spiritul digital e dovada indubitabila ca viul e viu! Se duce totul de râpa in câtiva ani de fictiune! O sa vedeti! Luna o se prabuseasca in oceanul digital! Oceanul digital o sa fie inghitit de oceanul virtual! Lumile digitale or sa cada-n Soare! Universul digital se va strânge ghem! Nu incape nici o indoiala!
- Si eu sunt de parere ca universul digital e doar apa, foc si gaze! se prosti comis-voiajorul casalotilor. A, si mai sunt vreo câteva molecule organice, acolo, sprintareleeeee! Aparute la-ntâmplare! Din bulionul primordial!
(va continua)

Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

ovidiu bufnila spune:

MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila

Capitolul 13

Pisica de mare din inima sudicelor le spuse fabuloaselor, de la obraz, ca sunt toate niste aiurite si niste ignorante si ca habar n-aveau de cuceririle stiintei. Ca de fapt au nimerit intr-un univers digital lent in care timpul digital se scurge in mod sigur in sens invers. Ca dualitatea atât de draga filozofiilor desuete guverneaza perceptiile tuturor fiintelor din universul digital. Ca aparenta trebuie sa aiba un fundal virtual asa cum afirmau matematicienii nordicelor intr-o vestita bula matematica ce facuse repede inconjurul lumilor digitale.
Contele buretilor de mare o apostrofa plin de furie. Pisica de mare din inima sudicelor batea câmpii rau de tot! Asta e, isi dadea cu presupusul. Ceea ce se intâmpla era mai degraba un caz de traire paradoxala.
- Aiurea! se iti stiuca electrica sau mai bine zis vampa acvatica. Asta trebuie sa fie moartea fara de sfârsit! Asa sa stiti, netrebnicelor. Puneti-va pofta-n cui! N-o sa pupati in veci reinvierea! Si nici nemurireaaaa! Aia-i pentru cei care-au trait in abstinenta si-n credinta! Nu pentru niste destrabalate ca voi si niste nesimtite! Lasa ca va cunosc eu! Am eu habar de ce va poate pielicica!
Fiintele fabuloase se suparara si-i intoarsera spatele si se foira nelinistite in barcile proaspat calafatuite. Uite-asa isi pierdeau vremea flecarind. Erau sau nu vii?!
Si-apoi ce era cu concursul?!
- Hai, cine se ofera voluntar?! Cine se jertfeste pentru noi? Curaj! Il vom imbarbataaaa! Vom fi de partea lui! Ii tinem pumnii! Iar daca o fi sa piarda ii vom ridica un monument si vom bate medalii cu fetisoara lui, ha, ha, ha! striga scoica de aur incercând sa-si prinda in umar pedunculul care-i cazuse printre barci.
- Care se duce, domnule?! Hai, nu va mai coditi! E usor de tot, floare la ureche, nu e mare scofala, nu se vede? intreba delfinul cicalitor scalâmbaindu-se si batând din buzele-i putrede.
Si-ncepura sa strige cu toatele, infierbântate de-a binelea:
- Sa se traga la sorti! Sa fim adica impartiali!
- Sa completam un chestionar pe puncteeeeee sa crape de ciuda infatisarile astea demonice ale apelor care se tot mosmondesc pe dupa cortina instelata!
- Sa se dea un concurs de preselectie!
- Sa fim testati in ordine alfabetica!
- Sa-si prezinte fiecare dosarul!
- Si referintele!
- Sa spunem câte o poezie!
- Sa povestim cea mai frumoasa intâmplare din excursia de vara din clasele primareeeeeeee!
- Si sa prezentam si scrisoarea de recomandare!
- Si notele informative!
- Si aia care au turnat ca niste nesimtiti la toate politiile secrete din toate lumile digitale sa iasa afara din rând! Sa le vedem mutrisoaraaaaaa!
- Sa dam cu banul! se sclifosi melcul cu cochilie de lumina veche foindu-se si el in barca-i proaspat calafatuita.
Dar de unde sa aduca referintele?! De unde sa ia scrisori de recomandare?! De prin ce cotloane mucezite sa scoata dosarele? Pai ce, mai ramasese vreunul intreg?!
Oare erau dosarele cele adevarate?! Sau se ocupase politia secreta de ele pe ascuns?! Sa le joace un renghi! Sa le ameteasca! Sa le santajeze! Sa le foloseasca in scopuri murdare! Sa le arunce pe frontul invizibil sa-si piarda reputatia, viata si locul pregatit in planul ascuns al universului digital! Sa le manipuleze cum stie ea mai bine!
Cum o faceau toate serviciile secrete de o mie de ani incoace!



Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

ovidiu bufnila spune:

MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila


Capitolul 14

- Domnuleee! Aici, in circul de ape se afla tipa aia care a facut deliciul concursurilor televizate acum o mie de ani! Sa se duca ea sa dea piept cu aratarea, draga de ea! Ea e cea mai bunaaaaaaa! urla guvernatorul aricilor de mare ca un disperat scalâmbaindu-se in barca lui proaspat calafatuita.
Ce usurare! Ce nebunie! Fiintele fabuloase aplaudara indelung. Doamne, scapasera de corvada! Scapasera de tevatura aia nasoala de tot. Ochisorii lor aburiti se rotira ca niste faruri de automobil. Unde era tipa, dom'le?! Uite-o acolo, cerule, ce aparitie de milioane! Hei, ce inger! Ce bucaticaaaaaaa!
- Ce tâte! Ce fese! Ce coapse! Ce privire!
- Sa coboare-n arena! Ea e eroina noastra! Ea e salvatoarea! Foca de sticla din largul nordicelooooor! racni paianjenul oceanului gata, gata sa cada din barca-i proaspat calafatuita.
- Hai, fata! Ia-i draga-n unghii pe smecherii astia care ne-au umplut de pucioasa! Aud ca te pricepi la treburi dintr-astea! Iti vin ca o manusa! Nu cumva ai lucrat in serviciile secret cum aud ca au lucrat cam toate fabuloasele? striga pisica de mare din inima sudicelor ridicându-se prin vazduhul trandafiriu si facând doua, trei piruete foarte periculoase dar si foarte frumoase.
- Foca de sticla din largul nordicelor porneste la ataaaac! racni comis-voiajorul casalotilor ud leoarca si plin de entuziasm.
- Foca de sticla din largul nordicelor iesi in arenaaaaaa! striga un vierme digital ratacit din intâmplare in inima inelului magic.
- Foca de sticla din largul nordicelor, intra in luptaaaaa! urla intreaga asistenta dezlantuita si plina de draci, vesela, nebuna si foarte pusa pe sotii.
Foca de sticla din largul nordicelor cobori incet de la galerie. Se opri usor infiorata. Privi emotionata-n jur. Ce buze senzuale avea! Si ce privire! Ii tresaltau tâtele. I se zareau sfârcurile tari impungându-i bluza argintie. Doamne! Parca foca aia de sticla din largul nordicelor nu fusese moarta niciodata! Poate doar adormita. Asa, pentru o vreme incerta. Intr-o racla de clestar.
Fiintele fabuloase o atinsera cu cioturile lor insângerate. Cu evlavie. Spunând rugaciuni fierbinti. Bolborosind cântecele magice. Suierând incantatii compuse cu o mie de ani in urma de samanii sudicelor. Scotând strigate de uimire. Ca ce fata! Ca ce minune! Ce miracol! Ca Dumnezeu le asculta ruga! Ca nu erau chiar atât de pacatoase cum incercau unii navigatori ai secretului sa le faca sa creada strecurându-se, parsivii, printre gândurile lor.
Iar cel care spusese ca ele trebuie sa plateasca pacatele universului digital era un dezinformator mârsav si tembel.
- Haide, foca de sticla din largul nordicelor! Ia fa-i tu praf pe scamatorii astia cu circul de ape ca si-au luat-o in cap si sunt in cârdasie cu norii trandafirii care nici nu sunt nori trandafirii sunt niste pirati periculosi sositi de dincolo de orizontul vizibil sa pregateasca marea invazie a insectelor! Ai in mâna biletul nostru catre lumea celor vii, esti salvatoarea noastra, nu mai incape vorba! racni dragonul marilor liliachii dându-si ochisorii peste cap.
- Uraa! izbucni din zeci de piepturi putrezite.
- Hai, hai, ce mai stai?!
- Da-le la moaca!
- Rupe-le gâtul, fataaaaa! Sa le treaca cheful sa ne mai ia la misto! Sa nu le mai dea mâna sa ne extraga din oceanul digital pe nepusa masa!
- Din oceanul virtual, vrei sa spui?
- Tot aia, tot un drac!
- Eaaaaa!
Asa urlau cu toatele, fiintele fabuloasele. Se scalambaiau. Isi dezbumbau sufletele acoperite de nori trandafirii, adica. Gândurile lor parsive pluteau acum la suprafata taind usor valurile inspumate. Cleap. Cleap. Cleap.



Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

ovidiu bufnila spune:

MEDUZA

Capitolul 16

Netinând seama de toate acestea, cocotata intr-una din barcile proaspat calafatuite, matusa focii isi baga degetele descarnate-n gura si fluiera de mama focului de se cutremura intregul circ de ape.
Era una mare si grasa, pestoaica pestoaicelor. Cine oare n-o stia?! Batea si ea din antenele de sidef de nebuna. Ii facuse al dracului de bine ploaia venita de dincolo de orizontul vizibil. O trezise de-a binelea din somnul cel fara de sfârsit.
Guresa nevoie mare, pestoaica pestoaicelor. Uite-asa se tot infoia! Isi rotea privirile ca un rechin in cautarea prazii. Se credea pe baricade. Gata de lupta. Sa ia cu asalt intreg universul digital si moartea si minciuna si marele interes.
Si-acum, pestoaica pestoaicelor o incuraja pe nepoata-sa, du-te, scoate untul din infatisarile astea demonice ale apelor! Asa. Sa le treaca cheful malagambistilor sau care or fi fost ei sa le mai tortureze pe bietele fiinte fabuloase. Sa nu care cumva sa le mai canoneasca in circul acela de ape. Sa nu le mai omoare de inca sapte ori asa cum se zvonea ca aveau de gând!
Pestoaica pestoaicelor privea de jur imprejur furioasa, gata sa-si scoata ghearele si sa zgârie pe careva. Sigur c-avea emotii. Era si ea o fabuloasa care se pregatea sa reinvie. Statea ca pe ghimpi. Ii era teama sa nu cumva sa-i vina cuiva vreo idee parsiva. Sa scorneasca, asa, pe nepusa masa, vreo porcarie despre nepoata-sa.
Oricând se gaseste câte unul invidios. Câte un ticalos gata sa-ti fabrice o biografie asa si pe dincolo. In toate timpurile si-au facut de cap asemenea bonjuristi!
Unii sunt ahtiati. Sunt cazuti in gât dupa putere. Dupa averi nestiute. Dupa câte-un locsor caldut. Ce, nu s-ar fi gasit vreo lepadatura sa zica despre foca de sticla din largul nordicelor tot felul de mascarii?! Ca ar fi stirba si proasta, de exemplu. Ca ar avea un copil din flori. Ca ar fi fost amanta vreunui contraamiral. Sau, mai stii?! Ca e nebuna de legat. Ca a participat la un atac armat impotriva unei garnizoane militare de la marginea orasului. Ca ar fi membra in secta piratilor de dincolo de orizontul vizibil. Ca e unul din capii conspiratiei orientalelor. Si câte si mai câte.
E usor sa confectionezi o viata. S-o impanezi cu amanunte suculente. Cu detalii cutremuratoare. Sa o legi de marile afaceri. E simplu sa-l burdusesti pe câte unul in gropile marine ale istoriei. Sa nu mai iasa-n veci de-acolo!
Nu-ti trebuie prea mult, nu-i asa?
Visa cu ochii deschisi pestoaica pestoaicelor. I se prelingea sângele pe barbie in timp ce rasufla intretaiat. Statea asa, cocotata pe banca proaspat calafatuita si privea, undeva, in gol. Dincolo de cupola circului de ape. Isi imagina viitorul.
Ce viata! Undeva, pe-un tarm insorit. Pe-o terasa discreta. Tolanita la soare.
Gata in orice clipa sa strige dupa valetul ei. Sa-i aduca o cafea. Un tigaret. O inghetata de fructe de mare. Gata sa-l puna sa-si dea pantalonii jos si s-o rastoarne-ntre fotoliile de rachita si sa-i faca felul. Ca in vremurile bune de altadata. Si ea sa se hârjoneasca de nebuna cu barbatia lui, ha, ha, ha!
Asta viata! Iaht nichelat ancorat la debarcader. Paiete! Smaralde! Chilotei roz!
Pestoaica pestoaicelor batu cu aripioarele-i descarnate peste copastie si trase un chiot asurzitoooor. Dar ce credeau fiintele alea fabuloase ?! Ca ea glumea cumva?!
Poate ca-si inchipuiau ca or sa-si bage labele insângerate pâna la cot in gramada ei de bani! Nici un sfant n-avea de gând sa le dea! Iar daca-i mai ramânea vreo paraluta in finalul intregii tevaturi, avea sa-i cumpere focii un inel de tinichea!


Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

ovidiu bufnila spune:

MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila

Capitolul 17

Ce altceva am putea fi decât nori de puncte, punctul fiind intruchiparea nimicului, miracol al celui care lipseste? Conspiratorii plini de tenacitate cauta in profunzimile registrului de navigatie formula magica prin care ar putea stapâni miracolul si miscarile digitale si vorbesc incifrat despre lipsirea de secret, taina si mister. Iminenta desecretizare arde fluidele si produce evenimente in cascada punând profetiile in mare dificultate si bagatelizând actiunile secretosilor din inima nordicelor. Evaporarea secretului nu este insa si decaderea secretului. Razboaiele semantice ne dezvaluie ca evolutia este a limitei iar organizarea superioara a oceanului virtual se exprima prin catastrofe si misterioase vecinatati.
- Domnilor, doamnelor, fabuloaseloooor, lasati naibii filozoficile si utopicile si gramaticile! Mai bine spuneti ce facem când o sa ne intoarcem in crunta realitate?! racni contele buretilor de mare privind pofticios dupa foca de sticla din largul nordicelor, derbedeul.
- Ce intrebare e asta? striga delfinul cicalitor. Bineinteles c-o sa tragem o betie strasnica de sa ni se duca buhul! Asa sa stiti! O sa se cutremure crunta realitate, saraca, din temelii! Nici nu mai incape indoialaaaa!
- Ah, ce-mi place! Tare imi placeeee! se prosti melcul cu cochilie de lumina veche plescaind din buzele-i vinetii. O ne betivanim. Da, domnule, asta zic si eu viata, iuhuuuu! E viata viataaaaa!
- S-o credeti voi! tipa pisica de mare din inima sudicelor cuprinsa de inversunare. Eu ma gândesc cu groaza la clipa in care o sa ne intoarcem. Cine suntem noi?! Puteti sa-mi spuneti? Suntem noi navigatorii secretului? Suntem piratii veniti de dincolo de orizontul vizibil? Suntem gândurile parsive ale universului digital care conspira in dauna noastra? Suntem cele sapte infatisari ale demonului apelor sau suntem cumva chiar norii trandafirii sau chiar fictiunea generalizata si generalizanta in toata splendoarea ei, in toata perversitatea ei?
- Vai, vai, ce chestie! se fandosi melcul cu cochilie de lumina veche.
- Lasa, lasa ca te cotonogesc eu, nesimtituleeee! il ameninta pisica de mare din inima sudicelor. Credeti c-o sa ne astepte careva cu bratele deschise, ca mor sa ne vada?! O sa le cada greu când or sa ne facem aparitia plini de bube, de puroi si de sânge iesind din valurile inspumate!
- Fata asta s-ar putea sa aiba dreptate! Chiar foarte mare dreptate, draga de ea, dragutaaa! spuse sepia orientalelor. Gânditi-va numai ca nu vom mai avea locatiile geografice primordiale! Meduza Norilorde orizontul vizibil a schimbat locul nordicelor cu cel al orientalelor iar sudicele s-au scufundat pentru o mie de ani in adâncul oceanului virtual!
- Mostenitorii, hraparetii, ne-au vândut locatiile digitale, nu incape nici o indoiala! spuse delfinul cicalitor. Doamne! Aveam un acvariu urias lânga gradina publica din Bankusai. Ce gradinaaaa! Toata era plina de trandafiri de sticla adusi din inima orientalelor, de la curtea printului stâncilor inspumate. Vai! Sa stiti ca ticalosii au scos-o la licitatie, sa mor daca mint eu cumvaaaa! Au vândut-o la bucataaaaa!
- Chestiunea pare destul de serioasa! zise guvernatorul aricilor de mare scarpinându-se dupa ceafa-i sângerie.
- Nu stiu de ce va faceti atâtea probleme, se baga in vorba comis-voiajorul casalotilor. O sa ne adresam digitalei oficiale. Ne va rezolva cererile intr-un timp record, fara indoiala!
- Aiurea, ce naiv esti! striga piatra de mare din largul occidentalelor. Ne-au ingropat in memoria colectiva, ne-au scufundat in imaginar? Adio! Adio! Ne-au sters din catastif. Credeti cumva ca cineva dintre cei vii s-a gândit vreodata ca s-ar putea trezi acasa, intr-o duminica, cu o fabuloasa tâsnita pe nepusa masa din vârtejurile virtuale supraexcitate de norii cei trandafirii?!
- Hei! striga speriat melcul cu cochilie de lumina veche. Eu ce ma fac? N-am pe nimeni! Sunt un accident genetic! Sunt o picatura trandafirie ratacita! Sunt asa ca un bin bang naufragiat de la inceputul lumilor in oceanul virtual!
- Taca-ti gura, derbedeuleeee! se burzului la el dragonul marilor liliachii, rasturnându-si barca proaspat calafatuita. Dezbatem chestiuni arzatoare aici! Iti arde de glume?! Esti unicat? Te-ai dus pe copca! Cum ajungi in crunta realitate or sa te puna frumusel in formol si-ar sa te studieze la microscop! Or sa te taie felii, felii, o sa vezi! Te preseaza, te ard intr-un creuzet, mama, mamaaaa!
- Lasa-l, domnule! zise scoica de aur.
Tacura cu totii incurcati. Se adunau nori negri la orizont. Nici nu le trecuse prin cap c-o sa le fie mult mai greu sa se reintoarca in crunta realitate decât sa stea asa prinsi in vârtejurile virtuale care dadeau piept in piept cu valurile digitale.
In primul rând o mie de jurnalisti aveau sa se tina de capul lor. Sa le intrebe ce si cum. Sa le ia câte-un interviu de pomina. Poate chiar sa le zoreasca sa-si scrie fiecare memoriile. Sa le traga bine de limba.
Si-apoi, cu totii la politie. La interogatoriu. Cum de-au facut de-au reinviat. In ce scop. Cine le-a ajutat. Daca nu sunt implicate forte ostile digitalei oficiale.
Daca nu-i vorba de vreo cacealma sau poate de vreo conspiratie internationala sau chiar universalaaaaa. Si ce au de gând in continuare. Ce pretentii au. Daca nu cumva sunt contaminate cu un virus spatial, daca nu cumva sunt capul de pod al unei invazii extraterestre.
Si apoi le vor pune sa semneze si-un angajament de buna purtare!
- Sigur or sa ne bage in niste laboratoare secrete sa faca experiente cu noi! striga stiuca electrica sau mai bine zis vampa acvatica. Or sa ne iradieze! Ce calvar!
- Vor infiinta asociatii civice care vor lupta impotriva noastra si ne vor arunca in cârca intreaga societate civilaaaaa! racni comis-voiajorul casalotilor.
- Da, da, or sa ne taie felii, felii si-or sa ne studieze la microscop! se vaicari paianjenul oceanului.
- Si guvernanta digitala o sa le tina hangul! Asa s-a intâmplat intotdeauna, in toate timpurile, in toate lumile digitale, digitale! racni sepia orientalelor.
- Huoooo! strigara cu totii, de-a valma.
Cum s-ar spune, se dadeau de ceasul naufragiatii, fiintele fabuloase. Parca nu le mai placea ca inviasera asa, dintr-odata. Cum sa cada pe capul digitalei oficiale asa din senin?! Cum sa tulbure bunul mers al lumii?! Cum sa-i puna pe cei vii fata in fata cu marea revelatie?!
- Formele fluide pornite spre sensul ultim al lucrurilor isi pierd astfel, de cele mai multe ori, supletea genetica si simtul interpretarii prin interogatie desarta, zise mârâind un rechin zburator zburatacind peste circul de ape.
- Tocmai de aceea luptam cu fervoare in razboaiele semantice urmarind transformarile neasteptate ale fluidelor. Probabilitatea existentei unei bifurcatii in proximitatea noastra ne-a facut sa initiem procedurile de secretizare a universului digital si sa luam aminte la sfârsitul natiunilor, la sfârsitul imperiilor si la vulgarizarea istoriei. Amenintarea meduzei venita de dincolo de orizontul nostru vizibil si nasterea imperiului digital ar putea fi schimbarea si pieirea lui Pitoskin. Iar pirateria ar putea ascunde profunzimile formelor aduse de dincolo de orizontul vizibil de piratii registrelor de navigatie pe care nu le-am supus interpretarii, i-am soptit.
Construita cu perversitate, pirateria e refuzul celuilalt. E haul de apa in care se pierde identitatea. In aparenta, pirateria asigura prezenta diriguitoare. E prezenta dusmanului. Prezenta malefica. Ea nu anunta noile razboaie ci epoca imperiala.
Care va fi imperiul digital? Nu care va fi ci cum va functiona imperiul digital e important de stiut. Aflându-ne in zona predictiei sau a profetiei, ne putem insela asupra termenilor, cum ne mai putem insela!.
- Dar nu o fac oare inspiratii atunci când duc spre esafod femeile slute? Si apoi, nedesavârsirea nu e tocmai superbia gândirii? striga comis-voiajorul casalotilor.
Cum cobora spre arena, foca de sticla din largul nordicelor se scufunda in valuri, cât pe-aici sa cada-ntre banci, semn ca nedesavârsirea dadea târcoale circului de ape. Sarira insa niste golani digitali sa o sprijine. Sa o ajute, dragii de ei. Sa o mângâie pe tâte. Sa-i pipaie pitulicea cea pufoasa si zemoasa, nerusinatii!!
Golani digitali, ce sa le faci?!
Plini de zdranganele, lanturi, cercei de argint, cizme cu pinteni de otel.
Fusesera ucisi intr-o ambuscada organizata de politia secreta. Fusesera cu totii harponati. Stiau ei multe despre norii trandafirii. Nu-i mai ducea nimeni cu zaharelul, nu-i mai pacalea nimeni. Incercara s-o convinga pe foca de sticla din largul nordicelor sa vina cu ei. S-o stearga-n lumea mare.
- Gagico, unde te duci?! Ia seama!
- Chiar ai de gând sa crezi toate balivernele astea despre vampiri…
- …demon al apelor…
- ...pirati...
- gramatici perverse...
- structuri narative nebuneee...
- …si câmpuri informationale?!
- Trebuie sa fie o treaba murdara la mijloc! Si-au bagat nasul amiralii!
- Si serviciile secrete ale nordicelor!
- E-o operatiune de mare anvergura! Hai s-o tulim pâna nu se nasoleste chestia! Pâna nu pun infatisarile astea demonice al apelor laba pe noi sa ne faca de petrecanie, sa ne schimbe dintr-o fictiune intr-alta!
- Nu te mai codi! Crede-ne pe cuvânt!
- Ne uschim in doi timpi si trei miscari! E usor de tot! Hai, ce mai astepti?
- Vrei sa te digitalizeze, sa te inregistreze, sa te marcheze cu carbon radioactiv?!
- Avem experienta! Si inca ce experientaaaa!
- Pe vremuri ne-au pacalit ca o sa fim liberi!
- Ca o sa avem parte de nemurire!
- Ca o sa avem un loc in planul ascuns al lumii!
- Ne-am ales c-un glont…
- …drept in cap!
- Habar n-ai, gagico! Sunt adevarati profesionisti! Nici nu stii ca trec pe lânga tine in fiecare zi prin docuri. Nici nu-ti inchipui! Ii vezi cetateni respectabili! Doamne, gagico, pe ce lume ai trait?!
- Când profesionistii primesc mesajul…
- …coboara-n adâncuri si-si scot arsenalul!
- Sunt lunetisti de mâna-ntâia!
- Pe alese! Iti impusca un presedinte sau o gasca de golani! Ca exemplu!
- Am patit-o si noi, gagico! Hai s-o stergem cât mai avem vreme. Lasa-i pe tâmpitii astia! Ce-si imagineaza ei?! Ca cei vii or sa-i primeasca cu bratele deschise?!
- Se-nsealaaa!
- Hai! O sa ne pilim ca lumea cu multa sampanie adusa din Bankusai!
- Tragem un tabacioc!
- Prizam nitica heroina!
- Ce rost are sa te prinzi in jocul asta prostesc?!
- Nu vezi ca totu-i o strasnica abureala?! Dac-ar fi fost sa fie demonul apelor era misto! Era ca lumeaaaaa!
- Ne-am fi distrat un pic! Miroase a altceva, gagico!
N-au apucat golanii digitali sa mai scoata o vorba. S-a luat de ei un matroz rasarit ca din pamânt. Avea un nas borcanat, matrozul.
Obrajii ii erau trandafirii, trandafirii. Purta salvari portocalii. Avea bereta de matase galbena. Putea cumplit a catran. Fata-i era parca de sidef.
Matrozul facu o tumba prin aer. Desena un galion prin vazduh. Galionul prinse viata sub presiunea norilor trandafirii. Tunurile de la babord bubuira asurzitor.
Matrozul cazu intre golani. Isi scoase bereta cu panglici tricolore. Le striga golanilor digitali pe-un ton amenintator:
- Parsivilor! Mars la locul vostru! O sa va inrolez in fortele navaleeeeeee imperialeeee! O sa va arunc in inclestari sângeroase si pline de tragic! O sa va rup gâtul! Si nu mai mestecati guma! Si nu mai scuipati pe jos tabacioc! Natarailor! De-abia au maturat arena valurile inspumateeeee!
In barcile proaspat calafatuite, fiintele fabuloase, si ele, inmarmurira. Nu era de joaca. O bagasera pe mâneca. Cine era oare misteriosul celalalt?!
Din vazduhul trandafiriu se nascura sapte monstrii marini care carau in cârca câte o unitate computerizata. Se apropiara de etrava distrugatorului si insurubara câte-o fisa metalica in locasuri parca pregatite dinainte pentru asta. Foca de sticla din largul nordicelor salta de pe un picior pe altul nerabdatoare. Cei sapte se departara de barcile proaspat calafatuite si incepura sa lucreze pe tastaturile pe care le aveau fixate pe platosa solzoasa. Circul de ape se zgudui. Fu invaluit de mii de cercuri luminoase. Se-auzi zumzetul unor fire de telegraf. Apoi zgomotul unui tren. Apoi bâzâitul unui fax si suieratul unor proiectile imaginare. Si vuietul unor rachete.
Urma o explozie de lumina, jerbe de foc, o ploaie de petale de staniol, trandafirii, trandafirii. Si totul disparu ca prin farmec. De parca nici n-ar fi fost.
- Huoooo! striga contele buretilor de mare pierzându-si rabdarea.
- Hai, domnule nu ne mai aburiti! Ne-am prins! racni comis-voiajorul casalotilor smulgându-si din nas un vierme trandafiriu. Adica e vorba de câmpul informational remanent al unui vârtej virtual! Unul din alea din care au iesit norii trandafirii si ploaia asta nebuna sosita chiar acum de dincolo de orizontul vizibil si care o sa ne faca de petrecanie in cele din urmaaaaa! Ce sa mai vorbim!
- Cred si eu! se strâmba guvernatorul aricilor de mare. Adica nu stiu care forta digitala extrem de periculoasa din universul digital lucreaza cu matricele noastre informationaleeeee!
- Chiar si când crapam! Ha, ha, ha! râse pisica de mare din inima sudicelor.
- Când suntem morti-copti! se prosti piatra de mare din largul occidentalelor.
- Astea-s baliverne, domnule! zise otarât dragonul marilor liliachii frecându-si fruntea insângerata. Numai bune de adormit copii! Noi sa ne ducem acasa c-am cam pierdut vremea! Hai, hai, ce mai stai!
- Totusi care oare se joaca asa, de nebun?! intreba pisica de mare din inima sudicelor. N-ar trebui sa aflam?!
- Oricine-ar fi, e un nesimtit, un magar si-un nepoliticos! zise paianjenul oceanului. Putea macar sa se prezinte. Putea sa vina frumos in arena si sa zica, mai, oameni buni, baa, fiinte fabuloaselor, doamnelor si domnilor, eu sunt cutare si-am de gând sa fac cutare chestie!
- O sa vina pâna la urma, nu va pierdeti rabdarea! tipa stiuca electrica sau mai bine zis vampa acvatica râcâindu-si rana de la gât. Dupa toata tevatura asta o sa vina el, nu va faceti griji! Simt prin toti porii! Are ceva de gând!
- Sa se grabeasca, pramatia de demon al apelor! se burzului melcul cu cochilie de lumina veche. N-am un sfant in buzunar! Si azi era sarbatoare! In astfel de ocazii lumea-i miloasa! Se câstiga bine din cersit! As fi putut sa ma imbogatesc! Iesisem la soare intr-un canal din apropierea catedralei sudicelooooor!
- Taca-ti fleanca, golanule! il lua la rost pisica de mare din inima sudicelor. Nu ti-e rusine?! Suntem intr-o asa situatie dificila si ti-e gândul la prostii?!
- Situatia nu e chiar atât de dificila daca stam si ne gândim ca-i totusi vorba de un caz de traire paradoxala! zise contele buretilor de mare masându-si gâtul in locul in care-si infipse coltii vampirul lacurilor care se roteau in inima nordicelor la trecerea dintre ani, indata dupa noaptea de craciun.
- Aiurea! Totul e o tâmpenie! O bazaconie! urla scoica de aur. Zi si tu, draga meduzo, daca n-am dreptate!
- Sigur ca ai, draga! ii raspunse murena indigo, malitioasa si tâfnoasa. Stam ca niste prosti in barcile astea proaspat calafatuite si cascam gura la tot felul de baliverne! Si ne lasam dusi de nas!
- Linisteeee! Linisteeeee! Linisteee! tipa delfinul cicalitor.
Dar cum sa taca asa, dintr-o data, atâta amar de multime? Atâtea si atâtea sute de fiinte fabuloase proaspat iesite din adâncurile oceanului virtual.
Cum sa le faci sa stea linistite?! Sa nu se mai foiasca? Sa nu mai bârfeasca? Sa nu-si mai improaste vecinii cu sânge! Cum sa faci sa taca atâtea fabuloase gata, gata sa se-ntoarca in inima cruntei realitati?! Cum sa le ceri sa-si tina gura dupa ce-au stat ca mutele atâta vreme intr-o corabie naufragiata?

(va urma)

Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

ovidiu bufnila spune:

MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila


Capitolul 18


Au ascultat rabdatoare an de an cum cadeau picuri de ploaie peste valurile inspumate. Au auzit de-atâtea ori cum zburataceau albatrosii trandafirii peste haurile de apa, peste vârtejurile virtuale. Voiau sa spuna si ele despre miracol. Sa povesteasca cum s-au canonit in iernile cumplite sub stratul gros de zapada si gheata. Sa spuna câte-un gând infiorat care le trecuse prin câmpul informational remanent si ramasese agatat de inimioara lor putreda. Doamne, frumos ti-e gândul!
- Linisteeee! Uite ca apare fanfara navalaaaa! urla din nou delfinul cicalitor dând ca un bezmetic din cioturile insângerate.
Rânjeau periculos fanfaragii. Se itisera de dupa cortina inspumata adusi de ropotul ploii venita de dincolo de orizontul vizibil. Trageau cu ochiul lor sticlos la fabuloasele infierbântate. Mustaceau. Parca s-ar fi codit sa apara asa, deodata, in conurile de lumina ale reflectoarelor, hahalerele! Aruncau nori de spuma pe gura. Si ce colti aveau! Si ce buze, trandafirii, trandafirii!
Se incolonara in fata cortinei, facura o plecaciune, dadura un ocol arenei, se oprira-n mijloc si strigara la unison:
- Ura! Ura! Uraaaaa!
Fiintele fabuloase taceau chitic. Ce sa mai zica?! Foca de sticla din largul nordicelor ofta. Scoase limba la fanfaragii, sa vada ei, ticalosii, ca nu se sperie cu una cu doua. Nici ca aveau colti taiosi. Nici ca in privirile lor se oglindeau maceluri ingrozitoare. Si nici ca ascundeau sub mantiile negre, lucitoare, unduitoare, puternice aripi de vampir, periculosii!
Noi, navigatorii secretului, meduzele norilor, ascunsi in mantiile noastre negre, lucitoare, capatam forma si patrundem in miezul evenimentelor fiind chiar esenta lor.
Nu stim sigur daca fiintam sau ne aflam doar in functiune dupa un plan ascuns ale carui instructiuni nu le detinem. Plutim intr-un ocean de ambiguitate. Suntem meduze fictionale, fie un unu, fie un multiplu de unu. Eu sunt de fapt fiintarea a sute si mii de meduzali in corporalitatea misterioasa a unei meduze. Sau sunt toti atâtia meduzali aflati in functiune intr-un singur fictional. Eu sunt Meduza Norilor.
Marele orgasm al universului digital va pustii registrele de navigatie si va exploda asurzitor stabilind tendinta in mai toate lumile digitale.
- Bunaaa searaaaa! Buna seara, fabuloaselor, dragelor! striga tambur-majorul fanfarei navale tâsnind dintr-un fulger globular pornit din inima norilor trandafirii, semn ca marele orgasm era pe cale sa se producaaaaaaaaa!
- Huoooo! urla nestapânita sepia orientalelor.
- Huoooo! ii tinu hangul comis-voiajorul casalotilor scuipând un vierme marin trandafiriu, mare si gras.
- Doamnelor si domnilor, sunt sigur ca doriti sa incepem cu marsul digital vechi de o mie de ani! racni tambur-majorul fanfarei fara sa ia in seama urletele.
- Marsul digital! Marsul digital! Marsul digital! strigara fiintele fabuloase cu toatele, cucerite parca, pe data, de noul personaj.
- Marsul digital ala feroce?!
- Ala! Ala! Ala! urlara fiintele fabuloase in delir.
- Marsul digital cel bubuitor? racni tambur-majorul ridicând bastonul cu maciulie de argint prin vazduhul trandafiriu.
- Da, domnule! ii striga guvernatorul aricilor de mare. Sa ni se increteasca pielicica asta putreda, ha, ha, ha!
Tambur-majorul se indrepta catre fanfara. Dum. Dum. Dum. Cel mai tare din parcare, se vedea de la o posta. Fanfaragiii il primira cu totii in pozitie de drepti.
Nici nu clipeau, hahalerele! Tocmai isi lustruisera bine, bine, de tot instrumentele. Nu suflau. N-aruncau pe gura nori de spuma trandafirie. Nu-si dadeau coate. Nu rânjeau. Nu hahaleau.
Unul nu mai misca!
- Baieti! Baietiiiiiii! striga tambur-majorul. Ascultati comanda la mineee!
Bum. Bum. Blap. Blap. Trom. Trom. Fing. Fing. Marsul digital vechi de o mie de ani bubui maiestuos sub cupola circului de ape facând sa trozneasca barcile proaspat calafatuite. Ce grozavie!
Fiintele fabuloase bateau tactul. Ce le mai placea! Pocneau din aripioare, fluierau ca niste apucate. Una dintre ele, nestapânita, striga ducându-si aripioarele descarnate pâlnie la gura:
- Curaj, curaj, foca de sticla din largul nordiceloooor! Da-le la moaca, fa-i praf! Toaca-i, bine de tot, pâna la atom! Nu te lasa! Ia-i in unghii, fata draga! Inhata pasaportul nostru pentru crunta realitate! Sunt gata sa-ti vin in ajutor! Hei, hei, foca de sticla din largul nordicelooor, ma vezi?! Aici, sus, la galerie! Pe rândul cincisprezece, aici, aici! Eu sunt, poetul marii din inima occidentaleloooor!
Boaf!


Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

ovidiu bufnila spune:

MEDUZA
roman de
Ovidiu Bufnila


Capitolul 19

Poetul marii se dezechilibra si se prabusi printre barci. Fabuloasele se repezira sa vada intreaga comedie.
- Sa crape bonjuristul! strigara pline de incrâncenare fabuloasele de jos, de lânga arena maturata de valuri inspumate.
- Asta-i tipul care mâzgaleste tot felul de porcarele pe hârtie!
- Si le mai si publica!
- Domnule, eu stiam ca e o fabuloasa respectabila!
- Las-o moarta! Sa-l tragem in teapa!
- Sa-l bumbacim!
- Asta-i ala care face scenarii! E in cârdasie cu guvernanta digitalaaaa!
- La care guvernanta te referi?
- Ma gândesc la toate guvernantele din toate timpurile si din toate lumile digitale! Si din toate universurile pline de universuri!
- E un barosan, atunci!
- Aiurea! Un ticalos!
- Scriitoras!
- Lasa ca stim noi ce stim!
- Asa e! Ne-a sucit mintile cu povestile lui fara cap si coada!
- Incriptat!
- Misterios!
- Mincinos!
- Un neinteles!
- Cica trage semnalul de alarma! Ne avertizeaza!
- Cum asa, domnule?! Pai nu s-au luat dupa scrierile lui si ne-au tras-o la moaca atâta amar de vreme?!
- Nu vorbi, draga!
- Dar ce credeai?! Pe astia de la guvernanta digitala nu-i prea duce capul!
- Fac si ei pe nebunii! Dar sa-i vezi cum rasfoiesc o mie de carti sa gaseasca vreo chestie care sa le convina! Sa vezi cum mai vânzolesc fisiereleeeee!
- Zau?!
- Dar ce credeai, draga, ca ei conduc asa, dupa ureche?!
- Si zici ca scriitorasul acesta e cu ei?!
- Vezi bine! Lucreaza mâna in mâna!
- Sa-l dam la groapa cu insecte!
- Sa-l improscam cu vitriol!
- Sa-i taiem ousoarele!
- Sa-l facem taitei!
- Sa-i bem sângele, mama lui de scribalau!
Si tot asa pâna curva aia de pisica de mare din inima sudicelor incepu sa-i pocneasca pe toti cu poseta dupa scafârlie si sa-i impunga cu umbreluta-i rozalie, cam ferfenita, ce-i drept.
- Magarilor! Ageamiilor! Malagambistilor! Va legati de unul de-ai nostri tocmai acum când Demonul apelor sau ce-o fi aratarea aia vrea sa ne faca felul?! Lasa ca v-am insemnat eu pe vreo câtiva! Habar n-aveti ca domnul scriitor aici de fata a fost primul care a avut curajul sa zica, nu-i asa, ca totul e o fictiune exemplara!
- Nu vorbi, draga! striga contele buretilor de mare frecându-si un cucui rasarit in crestetul insângerat.
- Sa va spun eu, porcovanilor! Poetul marii din inima sudicelor a spus ca iar au inceput sa fabuleze guvernantele digitaleeeee! Ca in fiecare zi ne afundam fara doar si poate in imaginarul colectiv! Ca imaginarul asta e alimentat de maestrii fictiunii generalizate si generalizante!
- Care-or fi aia? intreba plin de curiozitate guvernatorul aricilor de mare.
- Pai cine sa fie?! Activistii naimiti ai tuturor ismelor care controleaza inteligenta lumilor digitale si care umbla si cu lumânarea dupa copii supradotati! Si care smulg matricea informationala tuturor celor care nu sunt pe linieeeeeee!
- Si ce-i rau in asta?!
- Activistii astia ai tuturor ismelor le pregatesc tuturor un viitor sumbru! Ii vor inrobi! Or sa-i puna sa lucreze in contul unor forte oculte!
- Ne pui pe jeratic !
- Stati ca nu-i totul! Printre maestrii fictiunii generalizate si generalizante se numara mai-marii televiziunii, presei si radioului si ai tuturor digitalelooooor!
- Aia pe care-i vedem toata ziua leorpaind pe micul ecran!? intreba dragonul marilor liliachii tremurând tot de furie.
- Nicidecum! Sunt unii pe care nu-i vede nimeni! Si-apoi vin la rând cei care trag sforile politicii si unii de prin serviciile secrete.
- Auzi, draguta! racni comis-voiajorul casalotilor strivindu-si sub pleoapa un vierme marin trandafiriu. Am mai auzit noi chestii dintr-astea! Nu-i nimic nou. Hai, nu te mai prosti! Zi mai degraba ca ti-a cazut cu tronc scriitorasul si ca ai vrea sa te dragalasti cu el si sa-ti schimbi credinta digitalaaaa! Ha, ha, ha! Ai de gând sa te lepezi de sentimentul tau religios primaaaar!
Dar oare schimbarea sentimentului religios atât prin schimbarea obiectului cât si prin reciclarea subiectului nu da indreptari asupra tendintelor?
Dragonul marilor liliachii zise, ca, dupa parerea lui, pisica de mare din inima sudicelor avea dreptate sa-l apere pe poetul marii de vreme ce axele imaginii sale nu putea fi schimbate una cu doua. Caracatita portocalie striga ca si ea e de partea literatului si ca simtise si ea, din plin, cum fictiunea generalizata si generalizanta otravea bogatia de minuni a lumii. Rechinul melancolic nega orice amestec in chestii fictionale. Pestoaica pestoaicelor marturisi ca amiralul ei bâiguise ceva despre o posibila fictiune atunci când se afla pe patul de moarte.
Stiuca electrica sau mai bine zis vampa acvatica râse in hohote si spuse ca-n singuratate vazuse totul foarte clar.
- Ce-ai vazut, draga? intreba murena indigo, malitioasa si tâfnoasa.
- N-ai auzit? se strâmba stiuca electrica sau mai bine zis vampa acvatica. Am vazut tot ce era de vazut. Intr-o clipa! Stateam intinsa-n pat si ma uitam in tavan. Ma dureau ochii de-atâta alb.
- Si?! intreba delfinul cicalitor tremurând foarte tare de emotie.
- Si cum stateam asa am vazut totul.
- Si? striga nelinistita sepia orientalelor.
- Si m-am dus in bucatarie si-am luat un cutitoi si mi-am taiat gâtul!
- E clar! Oracolul tau ti-a jucat o festaaaaa nasoala de tot!
- Imparatul furtunilor ar plati bani grei oracolului nordicelor ca sa afle care numere ii anunta un destin implacabil. Regele marilor are o numaratoare magica adusa din inima orientalelor iar savantii desueti vorbesc uneori despre numerele tainice care guverneaza corporalitatea in artele navigatiei, am zis eu cu aplomb cautându-l din ochi pe nebunul de Pitoskin.
- Alo! Alo! Când incepe circareala?! striga dintr-odata comis-voiajorul casalotilor, strivind un alt vierme marin trandafiriu ce i se zvârcolea-n urechea stânga enervându-l foarte tare. Hai ca mor de nerabdare! Zau ca-mi dau duhul! Daca o fi demonul apelor in cauza, abia astept sa-l trag de cornite! Daca o fi vreo fiinta venita din spatiu o pun eu cu botul pe labe! Iar daca-i vreun experiment pus la cale de oamenii guvernantei nationale atunci sa ma pupati cu totii in cur!
Cum se mai prostea comis-voiajorul casalotilor! Se cocosea, nevoie mare. Ca e cel mai tare din parcare! Isi umfla pieptul putrezit si batea cu piciorul de lemn in podeaua proaspat calafatuita. Isi inchipuia ca poate sa-i faca praf pe agresori. Asta erau, fara indoiala! Nenumiti. Nevazuti. Necunoscuti.
Si ce chestii ieftine folosisera! Se vedea de la o posta! Holografie, jocuri de oglinzi, hipnoza! Ha, ha, ha! Si când te gândesti ca vreo câtiva fiinte fabuloase chiar crezusera. Hapaisera pe nemestecate haleala aia puturoasa! Uite-asa mai cade câte unu-n lat, gândi comis-voiajorul casalotilor. Cine o pateste? Naivul. Prostul. Cel cu capul in nori. Indragostitul. Da, asemenea oameni sunt foarte vulnerabili. Chiar si impatimitii cad usor in lat. Ca fluturii pe lampa. Le iau foc incaltarile si inimioarele.

(urmeaza Capitolul 20 care inchide acest mic roman valurit si valuritor)



Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

ovidiu bufnila spune:

MEDUZA
roman valurit si valuritor de
Ovidiu Bufnila


Capitolul 20

Le arde sufletelul. Si ce de lacrimi, ce de remuscari, ce de scâncete! Si-o gramada de regrete! Dar n-ai ce face! Marile afaceri nu tin seama de sentimentul fluturelui gingas. Ele se-ncheie in umbra. Dospesc in maruntaiele unor pungasi. N-au ele treaba cu sensibilitatea naivului. Praf il fac. Il scot la mezat. Il liciteaza. Il vând ca pe nimica, pe cuvânt daca mint! Vânzatori? Vai, gasesti cu sutele, gândi intristat comis-voiajorul casalotilor.
Stia el ce stia! Vazuse o gramada din astia. Interesati, mârsavi, fara de scrupule, ticalositi. Ii agatau pe naivi cu una cu doua. Le turnau in urechi si-n suflet tot felul de baliverne. Ii amageau. Ca ce frumosi erau. Ce destepti. Ca erau de viitor, oameni pe care se putea conta. Ii convingeau asa, la minut, ca albul e negru si negrul e alb. Nu, n-aveau scapare naivii, prostii si indragostitii.
Usor de dus cu vorba. Usor de pacalit. De mici o iau astia peste cap si nu se-nvata niciodata minte. Nu se lecuiesc. Ei, unora le place, zau! Sa-i gâdili. Sa le umfli amorul propriu cu pompa. Sa le poleiesti orgoliul! Ce le mai creste inima! Aia care-o sa putrezeasca cât ai zice peste dupa moarte!
Asta-i, gândi comis-voiajorul casalotilor oftând. Nici nu deschizi bine ochii la lume ca mârsavii hop, in cârca ta. Sa-ti inmoaie oasele. Sa-ti fure bruma de liniste. Sa-ti faca praf pojghita de infiorare. Sa-ti infulece averea. Sanatatea.
- Astia-ti sug pâna si maduva oaselor. Te-nghesuie intr-un colt si-ti cara pumni in stomac pâna zici si faci ca ei. Nu se-ncurca, mârsavii! racni un rechin melancolic.
- Niste cacanari, spuse comis-voiajorul casalotilor. Sa le rupi gâtul?! Sa-i treci prin foc?! Sa le smulgi limba?! Sa le tai aripioarele?! Sa-i jupoi de vii?! Sa le scoti ochii?! Ha, ha, ha! O mie vor rasari in loc. Mârsavii sunt ca microbii. Se-nmultesc cu milioanele. Pe tacute. Dintr-odata rasar. Din pamânt din iarba verde. In zdrente sau in frac, tot mârsavi se cheama ca sunt. Vin puhoi! La gramada le merge lor bine, ticalosii. Tropaie prin lume. Doar, doar or gasi ceva de rontait. Vreun locsor unde sa fitileze. Sa traga sfori. Sa omoare cu buna stiinta!
- Ochesc câte un zevzec si se-arunca asupra lui, hulpavii! Pai asa-i trebuie zevzecului daca n-a invatat lectia vietii! striga o tentaculata plângacioasa.
- Alo, baietii! racni comis-voiajorul casalotilor scuipând un alt vierme marin trandafiriu mare si gras si smulgându-se dintre gândurile lui parsive. N-aveti de gând sa ne lamuriti? E circareala?! E concurs? E vis? Sau e Sfârsitul Lumii?!
- De ce te grabesti asa, iubitel? Ce nu-ti place?! Pari nefericit? ii sopti la ureche rechinul melancolic. Nu te mai zbate, iti pierzi fragezimea coapselor, ti se lasa fesele, dragule! N-ai auzit ca de-abia când atotcuprinzatorul va fi principiul unificator se va sfârsi marele joc al universului digital? De-abia atunci va fi rechemat universul digital in marea memorie! De-abia atunci se va schimba programul! Dar zau, avem atâta timp sa ne destrabalam! Ce zici?! Vrei sa te infulec un pic? Doar un pic?
- Ia vezi! Ia vezi! se infurie comis-voiajorul casalotilor. Ia vezi ca-ti frig spinarea! Ce tot sperii lumea de pomana?! O sa trecem de mascarada asta, asa, fluierând! Pe cât punem pariu?!
- Bravoooooo! striga melcul cu cochilie de lumina veche.
- Da-i inainte, domnule! Sa se-nvete minte haimanaua asta de rechin melancolic! racni sepia orientalelor.
- Foarte frumos! striga stiuca electrica sau mai bine zis vampa acvatica. Ce tot sperie fabuloasele cu dintii lui ca niste spangi?!
- Ar trebui sa-i tragem o bataie sora cu moarteaaaaa! propuse dragonul marilor liliachii pus rau de tot pe scatolceala.
- O merita cu prisosinta! Ha, ha, ha! râse piatra de mare din largul occidentalelor.
- Huoooo, rechiniiiiiiii! urla paianjenul oceanului.
- Domnilor, putina decenta! spuse guvernatorul aricilor de mare. Deocamdata, dânsul are aceleasi drepturi cu noi! E o fiinta fabuloasa ca si noi, una gata, gata sa se-ntoarca printre cei vii, in crunta realitate! Atunci o sa vedem. Dar acum?
- De ce s-asteptam atâta? N-ar trebui sa clarificam lucrurile pe loc? intreba scoica de aur holbându-si ochii de jur imprejur. De asta am dat gres de-atâtea ori in intreaga noastra istorie digitalaaaa! Pentru ca am lalait-o!
- Sanchi! ofta sepia orientalelor. De lalait vad ca lalaie fanfaragii astia. Uita-te la ei! Cânta anapoda! Baa, tineti ritmul!
- Huoooo! racni delfinul cicalitor tusind in draci si improscându-i cu sânge pe toti cei din fata lui.
- Domnule, când incepe circareala?! Când schimbam in sfârsit structurile narative si descriptiveeeeee? vru sa stie din nou comis-voiajorul casalotilor. Când o sa descifram mesajului primit de la norii trandafirii?
Dar deslusirea nu vine decât din vârtejul virtual care esti. Un nor esti. Pierdut in inima norilor. Daca ai inteles lucrul acesta vei sti, in cele din urmaa cu tu esti Meduza Norilor. Si ca asa fiind iti poti imagina orice Istorie, orice Personaj.
Pe urma?
Pe urma incepe adevarata circareala.

SFARSIT


PS: Va multumesc tuturor pentru frumoasele mesaje de incurajare si de prietenie si de sprijin!






Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.

alinamoro spune:

Multumim si noi ca ne-ai scris.
Mai asteptam sa ne scrii.

alina