sfaturi de impacare

ioana_p spune:

Julysday, am sa incerc si varianta asta, desi in trecut in mici certuri in care am dat emailuri de impacare si explicatie, nu prea au avut un rezultat asa maret. Poate stilul meu de scris e de vina (prea multe oferte facute la birou ).

Doris, ca stam impreuna nu este relevant, el nu vrea sa paraseasca apartamentul care ii place foarte mult si plus are anumite avantaje tehnice legate de munca lui.

Cuvinte grele nu ne-am spus, macar daca ar fi fost asa, cu tacerea asta ma ucide :)

De renuntat nu renunt eu asa usor, mai ales la persoana iubita. am tendinta de a merge pana in panzele albe cand este ceva care imi doresc cu adevarat. Singura problema este sa nu devin obositoare si patetica cu incercarile astea ale mele de reconciliere cand omu nu mai vrea si pace. Poate chiar am depasit masura si nu mai poate sa ia mai mult...nu stiu.

Am sa incerc varianta cu scrisul si am sa va tin la curent,
tineti-mi pumnii
Ioana

isabela spune:

Si eu am folosit varianta cu mail-ul de cateva ori. Atunci cand simteam ca nu sunt in stare sa ii spun ce simt, ii scriam ce simteam. Si acum mai folosesc aceasta metoda. Mai rar ce-i drept. Medicul la care am mers mi-a recomandat sa-i spun partenerului meu tot ceea ce simt.

bibi spune:

eu zic sa dai mai multe sanse scrisului.
daca esti o fire asa rece precum spui cu siguranta prin scris ai sa-ti descoperi latura ta umana,(vezi calda).

ioana_p spune:

poate m-am exprimat gresit..nu sunt rece ca fire, am dificultati in a exprima sentimentele numai. Ca personalitate sunt (prea) vesela si razacioasa, luind totul in gluma.
Poate si asta e o parte e problemei, nu par serioasa niciodata
Ma duc sa compun niste scrisori romantioase acuma :)

conchita spune:

Ioana,
stai putin si reflecteaza de ce vrei neaparat aprobarea lui ca sa te schimbi? suna ca si cum tu te-ai schimba, dar numai pentru el, altfel, ai ramane asa cum esti, adica stangace in a-ti exprima sentimentele. fa-o pentru tine in primul rand si lasa-l pe el in postura de martor la schimbarea ta, nu de judecator de al carui consimtamant ai nevoie.
pur si simplu schimba pas cu pas ceea ce te defavorizeaza in comportament. pe el lasa-l in pace. are nevoie de o perioada de liniste. nu-l mai sacai nici cu scrisori, nici cu gesturi grandioase cu care nu este obisnuit. esti intr-un moment al vietii (se cheama maturizare:)) ) cand nu te poate ajuta nimeni, esti singura cu putere asupra ta. crezi ca daca primesti consimtamantul sau se va produce o minune peste noapte si te vei trezi a doua zi ca o noua persoana? imposibil. schimba-te acum. fa-o si gata. el va fi acolo oricum sa vada progresele, nu trebuie sa il tragi de maneca. poate nu vei avea feed-backul dorit din prima zi, luna etc. nu zice nimeni ca e usor sau ca il poti recastiga intr-o zi dupa ce ai falimentat in relatie atata vreme. dar daca nu incepi inca, pentru ca nu ai aprobarea lui, peste o luna va fi la fel, poate chiar mai rau (va despartiti etc), si nu vei putea sa spui "am incercat o luna sa imi schimb atitudinea" de pilda. boala lunga, moarte sigura.treci la treaba acum. cat despre prietenul tau, poate iti serveste in replica aceeasi atitudine pe care i-ai servit-o tu de-a lungul timpului, cine stie de ce? ia partea buna a lucrurilor, uita-te la el ca in oglinda si invata cum ai fost tu si vezi ce ar trebui sa schimbi in comportament. cum sa faci asta? exista tehnici de autocontrol, cauta pe net comunitati ale timizilor (eu nu cred ca esti o dura sau o persoana rece, cred ca esti defensiva din timiditate excesiva), fa sport sa te simti bine, rasfata-te si bucura-te zgomotos de placerea oferita, fii tu insuti, fara frica!! ai de dat jos o carapace, nimic mai mult! pana la urma, chiar daca nu il recastigi pe iubitul tau, macar te-ai recastigat pe tine :) hai, la munca si succes, totul e posibil !

lily spune:

Mie mi s-a parut un mare pas ca ai reusit sa te analizezi , sa te vezi din "afara", cind tendinta e sa ne vedem pe noi insine in lumini dulci, suave...
E bine ca ai depasit depresia si poti discuta despre ea, care e cauza unor mari si grave probleme in familii si cupluri.
Daca iubitul tau vede ca esti lucida, calma si deschisa dialogului singur cred ca va alege sa ramineti impreuna.
Succes si sanatate !

"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

alison7 spune:

quote:

---

Originally posted by ioana_p
Doris, ca stam impreuna nu este relevant, el nu vrea sa paraseasca apartamentul care ii place foarte mult si plus are anumite avantaje tehnice legate de munca lui.

Ioana

---

Ioana, dar apartamentul pe numele cui este? Daca e al lui, ar trebui sa fii tu cea care pleaca, daca e al tau atunci el va pleca. (Asta pt. ca ai zis ca sunteti necasatoriti deci nu e pe numele amindorura) si asta desigur doar in cazul in care nu va mai exista decit solutia despartirii, ceea ce desigur nu iti doresc daca tu nu vrei asa ceva.

In primul post spuneai ca esti sau ai fost foarte deprimata si cu asta l-ai obosit pe prietenul tau, iar in ultimul ai spus ca esti prea vesela si razacioasa. Sa intelegem deci ca ai iesit din starea de depresie si esti mai optimista acum?

Anamaria-Livia spune:

Eu sunt de parere ca o discutie serioasa poate sa duce la ceva bun.
Am inteles insa ca nu vrea sa discute. Poate inca mai rumega ce a facut...
Cred ca nu cina romantica sau imbracamintea sexy poate sa-l convinga ci poate o inacapatinare in a dori sa-i vorbesti cu orice pret.
Daca luati discutia la modul serios si analizati toate punctele bune si rele ale relatiei, s-ar putea sa ajungeti la concluzii surprinzatoare. Acum, ti se pare ca ai toata vina,poate ca si el poarta o parte din ea si numai discutind puteti ajunge la adevar. Fiecare ar trebui sa-si asume greselile si sa incerce sa indrepte ce este de indreptat. Nu trebuie neaparat sa-ti schimbi felul de a fi, (pentru ca, de fapt, de temperamentul tau a fost atras inintial, nu-i asa?) ci poate ca ar mai trebui indulcit un pic....
Parerea mea...

Anamaria si bb Andutzu

ioana_p spune:

va multumesc pentru sfaturile voastre pline de bun-simt si intelepciune. am ales pana la urma sa merg pe partea cu schimbatul meu si aratarea dorintei de discutie, precum ziceau conchita si anamaria-livia si deocamdata a dat rezultate :)
dar sunt constienta ca mai am de muncit ca totu sa revina la normal si chiar mai bine, dar acum macar sunt constienta ca am de lucru.
va multumesc inca o data ca ati fost alaturi de mine

aida_o spune:

eu as apela la niste trucuri haioase, la modul ca as face rost de niste catuse si m-as lega de mina lui, sa vedem unde si cum mai fuge, cind vreti sa vorbiti? (exista acolo in bucuresti, la sex shop, mi-au facut mie pretenele cadou de ziua mea, pe motiv ca-s prea salbatica si trebuie sa ma mai imblinzesc"). l-as face sa si rida, si poate ca ar lasa garda jos si te-ar asculta. sau pune-te in fata televizorului, cind priveste, si trage-ti un zimbet timp pe fatza. poarta o foaie pe care ai scris "hai sa vorbim, pleeeeease". trebuie sa vada ca esti disperata sa ii vorbesti. eu asa as face. sotul meu recurge la tot felul de mutre cind sunt incruntata, si mereu sfirsesc pufnind in ris .

abordeaza-l cu umor, mereu. genul asta de abordari nu numai ca binedispune, dar are si mai multe sanse, comparativ cu un ton grav.