sfaturi de impacare

bine v-am gasit
vizitez de mult forumul DC, il citesc, dar cum inca nu sunt in postura sa devin mamica si nu am ce sa impartasesc nu mi-am facut cont pana acum.
Insa intre timp au intervenit alte probleme si as avea nevoie de sfatul vostru...pe scurt:
AM ZBARCIT-O !!
sunt intr-o relatie de 5 ani cu un tip pe care il iubesc mult dar exista o mica problema: am fire de reptila, nu sunt mamoasa, am tendinta sa resping pe cel de langa mine. asta nu a fost o problema (cel putin mi s-a parut ca nu e) dar se pare ca s-au mai acumulat si altele pe langa comportamentu meu rece, de genu o depresie pe fond nervos care mi-a cauzat o indiferenta fata de tot ce e in jur.
Iubitul meu a suportat cat a suportat, a discutat cu mine de cateva ori dar se pare ca eram cam surda la momentul respectiv la atentionarile lui.
Pana la urma mi-a zis clar ca nu mai suporta si vrea sa ne despartim. Chestia asta a fost ca un dus rece pentru mine si am realizat cat de infiorator am putut sa ma port. Dar se pare ca e cam tarziu totusi, nu mai vrea sa auda de argumentele si promisunile mele ca ma voi schimba. Inca mai stam impreuna dar nu stiu cat va mai dura...
As avea nevoie de la voi de un sfat, de o idee cum sa incerc sa dreg busuiocul, tinand cont ca d-abia mai vorbim.

Sper ca veti avea voi o idee geniala care sa imi dea ocazia sa ii arat ca m-am 'trezit'
Ioana

Andrada spune:

S-ar putea sa nu fie depresie ci doar o frica de atasare de cineva. Inconstient alegi sa ramii rece de frica unei eventuale dezamagiri. Daca e adevarat, atunci acum si el ar putea fii motivul pentru care sa "face your fear" .
Andrada


L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

isabela spune:

De ce nu mergeti impreuna la un psiholog?
Am fost intr-o situatie oarecum asemanatoare cu a ta pana de curand. Tot din cauza unei depresii serioase am devenit indiferenta la tot ce se intampla in jurul meu. Sotul meu m-a suportat, a incercat sa ma ajute, dar nu a reusit. Relatia noastra era pe punctul de a lua sfarsit.Iar eu, desi ma consider o femeie puternica, o femeie ce poate trece peste greutatile si mizeriile care au aparut in viata mea, de aceasta data am cedat psihic. M-am decis sa merg la psiholog. Sotul meu a fost alaturi de mine. Nu pot spune ca situatia s-a schimbat peste noapte, dar incet, incet lucrurile revin la normal.

julysday spune:

Ideea Izabelei cu mersul la psigholog nu e rea deloc. Stiu ca pare neplacut, ca ne e frica sa recunoastem nevoia de a o face, dar e ok. Si daca il convingi sa mearga cu tine, va fi si mai bine, pentru ca va intelege ca ai nevoie de ajutor si va fi langa tine.

Pe de alta parte, incearca sa vezi ce nu e bine cu tine si sa te schimbi. Incearca sa fii mai dulce si sa realizezi ca el e barbatul langa care vrei sa traiesti in continuare. Si, cel mai important, incearca sa te porti cu el asa cum vrei sa se poarte el cu tine.

Multa sanatate si bafta :)

ioana_p spune:

multumesc pentru sugestii, dar ideea cu psihologul, pe cat este de buna, pe atat nu este aplicabila in momentul de fata, datorita imposibilitatii de comunicare a acestei propuneri

Poate dupa ce putem sa discutam am putea trece la pasul asta, deocamdata sunt blocata in faza in care nu pot sa am o discutie efectiva, ma lovesc de "nu vreau sa aud nimic". Orice incercare de deschidere a unei conversatii pana acum s-a lovit de un zid....

daca ati avea niste sugestii cum sa il fac sa accepte sa avem o discutie sau sa ii arat ca sunt pe cale sa schimb lucrurile, asta m-ar ajuta foarte mult.

Ioana

val77 spune:

cand vine acasa pregatesteimbracata cat mai sexi, "gudurate" pe langa el, fi cat mai dragalasa , dovedeste/i ca te/ai schimbat si pana la urma o sa vrea sa el sa discute cu tine
SUCCES!!!

ioana_p spune:

m-am gandit sa il astept cu o cina romantica si tot tacamul dar am deja o imagine apocaliptica in minte cu el zicand "nu mi-e foame"si ducandu-se sa doarma cum face de cateva zile cand vine acasa

daca as pati asta nu mai imi ramane decat sa imi fac singura vant pe scari la cat de tare m-ar amari situatia. mi-e prea frica ca e posibil sa se intample versiunea mea sumbra la cat de incapatanat este musiu :)

si un asemenea refuz ar fi deja un semn clar de final pe care nu vreau sa il accept inca.

julysday spune:

S-ar putea sa sune idiot ce o sa spun, dar sa stii ca, in pofida impresiei de infantilitate, solutia pe care ti-o propun chiar merge.

Scrie-i! Pe mail (daca obisnuiti sa comunicati pe net) sau pe hartie. Scrie-i ca mai vrei o sansa, ca vrei sa te schimbi, sa te vindeci, sa fii buna, sa fii blanda si toate astea numai pentru el. Spune-i ca iti pare rau, foarte rau, dar ca ai nevoie de el. Incepe scrisoarea spunandu-i ca il rogi frumos sa citeasca pana la capat. Aminteste-i momente frumoase, dar si momente urate de care iti pare foarte rau si pentru care vrei sa te ierte. Nu e nevoie sa scrii un roman, dar ar trebui sa mearga.

Bafta multa de tot.

Si nu uita sa zambesti

sirod spune:

Ca inca stati impreuna ... nu-ti spune nimic?
Poate numai simplul fapt ca nu s-a mutat este un semn ca vrea sa-ti mai dea o sansa, ce zici?

Ideea cu scrisul nu mi se pare nici o infantilitate, uneori este mai usor sa scrii si este mai usor de perceput.

bafta !

DORIS

mitub spune:

OOOOFFFFF!

Ia-o si tu mai usurel. Cat de rau sunteti certati? Chiar nu puteti sta de vorba? V-ati spus cuvinte grele unul altuia?
Nu renuntati! Asta ar fi sfatul meu!
Daca tii la el, ia-o incetisor si dovedeste-i ca nimic nu e pierdut, ca in ciuda firii tale mai reci care poate i-a dat impresia ca esti indiferenta, tu il pretuiesti si vrei sa faci ca relatia sa mearga.
Nu varsa lacrimi, nu te enerva, nu-i reprosa nimic!
Discuta ca intre doi oameni maturi, nu neaparat la o cina romantica, dar macar la o masa buna pregatita de tine.

Iti doresc zile linistite,
Boga

camelia-daniela spune:

Dragä Ioana,

si eu m-am gindit sä-i scrii, datoritä faptului cä pe hirtie ai rägazul sä te exprimi mai clar si sä insiri tot ce ai pe suflet, färä a fi intreruptä...dar, m-am räzgindit totusi, datoritä faptului cä intr-o discutie pesonalä, ai marele avantaj sä folosesti mimica, limbajul corpului, care de multe ori nu prea mai au nevoie de multe cuvinte!!
Ai spus cä nu vrea sä audä nimic si cä se incäpätineazä sä mai vorbeascä cu tine!!....eu zic sä nu cedezi in nici un caz...fii insistentä, si bombardeazä-l mereu cu aceeasi rugäminte, de a te asculta si de a avea in sfirsit o discutie sincerä cu tine...spune-i cä ti-ai dat seama cä ai gresit si cä nu vei reusi singurä sä treci de impasul ästa, färä ajutorul lui...la o astfel de rugäminte, ar trebui sä i se aprindä "lampa" dacä te iubeste si te mai vrea in continuare!!
Si cel mai puternic copac, incepe sä se aplece, la intemperii repetate!!
Se mai spune cä niciodatä nu e prea tirziu...asa cä nu porni la drumul ästa cu o premisä gresitä!!

Mult succes din partea mea.
Cami.