Ce este mai important?
Raspunsuri - Pagina 7
Cristina spune:
Reiki, am citit cu atentie raspunsurile la intrebarea pusa de tine. De la bun inceput ma gandisem ca raspunsul potrivit ar fi sa poti sa iubesti. Sa doresti sa fi iubit...este pana la urma o chestiune de orgoliu, o confirmare a propriei valori. Sa iubesti fara sa astepti nimic in schimb...este atat de dificil . Chiar dragostea pentru propriul copil...este foarte posibil ca intr-o zi, macar pentru o clipa, sa gandim: l-am iubit, l-am crescut si uite...nu-mi deschide usa cu lunile (poate nu este un exemplu potrivit, mai sunt si altele).
Deci, raspunsul meu ar fi SA POTI IUBI
lena spune:
N-as vrea sa supar pe nimeni decat poate sa ajung sa par ridicola in ochii celorlalti care au postat la acest subiect sau l-au citit doar, eu credeam ca intrebarea ta Reiki se referea la iubirea dintre parteneri?!
Caci in litera celor scrise de Floare de colt atunci e vorba de iubirea pe care o resimtim in fatza tuturor creatiilor lui Dumnezeu, fie flori, fie fiintze, fie pur si simplu un rasarit sau apus de soare...atunci da, intr-adevar raspunsul si cheia armoniei universale este : A IUBI!!!
Dar toate bune si frumoase am o alta intrebare pentru voi atunci cine cu adevarat a ajuns la asa armonie incat totul sa fie frumos, nepatat in ochii nostri si sa nu avem resentimente pusi in fatza unei fapte care ne raneste?? Eu una iubesc viatza nespus , dar recunosc nu sunt atat de puternica incat sa consider ca fac parte din aceea categorie de oameni descrisi de Floare de colt, ii admir si incerc pe cat posibil evident sa devin mai buna, dar unde sunt acestia?? Traiesc printre noi si noi suntem atat de orbi incat sa nu-i vedem?!...Omul e supus greselii si eu cred ca asta e de fapt cheia progresului si evolutiei noastre ca oameni, pe de alta parte eu una am auzit in urechi o copilarie intreaga "tema sacrificiului"...nu stiu daca stiti ce inseamna, inseamna ca cineva care te creste iti spune: eu m-am sacrificat pentru tine, etc, etc...nimeni nu are dreptul sa zica asta si mai ales sa se sacrifice daca nu vrea...poate de aceea sper sa nu supar pe nimeni cu remarca mea, dar cred in IUBIREA NECONDITIONATA...un copil il iubesti neconditionat, nu? atunci asa ar trebui sa fie si cu adultii? dar, ma repet, cine face lucrul asta cu adevarat?
Tineti minte in Biblie cum Iisus i-a iertat pe vames, prostituata si adulterina? Cati dintre cei care va inconjoara fac lucrul asta cu adevarat?
Un exemplu: o prietena de-a mea, olandeza este lesbianca...ce credeti ca mi s-a raspuns de catre persoane apropiate mie din Romania mai ales, care se dau drept credincioase si mai ales "bune"-adica "iubitoare"de oameni, de viatza, de tot...Vai nu se poate asa ceva, sa nu mai lasi sa vina in casa la voi ca o invatza pe aia mica lucruri rusinoase, fata mea are doar 2 luni precizez, iar persoana in cauza este o fiinta umana deosebita, foarte inteligenta, lucrand ca doctor in sectiile de nascuti prematur cu probleme!!
Din cate stiu iarasi in Biblie Iisus a spus ca numai Dumnezeu are dreptul sa ne judece, din pacate insa in viatza foarte multi uita lucrul acesta...
Numai bine, 
Lena
m34 spune:
Ce este mai important: sa iubesti sau sa fi iubit ?...
Sa iubesti
Cand iubesti esti alt om, tot universul este mai frumos, vezi lucruri pe care altadata nu le vedeai si, in plus, le vezi intr-o lumina calda, frumoasa, parfumata. Ceilalti semeni sunt mai buni, iar pentru cei care sunt mai putin buni ai o rabdare si o intelegere mult mai mare.
Canti, razi, dansezi, viata este o mare bucurie, incredibil de mare...
Sa fi iubit
Cand esti iubit este primavara permanent, iar de fiecare data cand te intalnesti sau stai cu persoana iubita anotimpul este intregit de parfumul florilor proaspat aparute si nu te mai saturi de ele.
Toate acestea se petrec daca cele doua intrebari au raspunsuri care se completeaza reciproc, sunt impreuna.Daca nu...
Sa iubesti fara sa fi iubit
Inima si sufletul sunt un izvor de lacrimi amare, de suferinta infinit de grea. Viata pare sa nu aiba sens. Cu cat iubesti mai mult, cu atat mai gol, singur si disperat te simti. Daca poti, o ajuti pe cea care o iubesti si o sustii sa isi gaseasca drumul si fericirea in viata.
Sa fi iubit fara sa iubesti
Un sentiment ciudat te inconjoara, de tristete, mila si ceva nedefinit. Te doare, dar treci peste. Poate nu chiar atat de usor, dar incomparabil mai lesne fata de situatia anterioara.
Am lasat la urma cea mai trista situatie, dupa parerea mea:
Sa iubesti, sa fi iubit...
...dar sa fie impiedicati in drumul lor 
De ce, de cine ? are vreo importanta ?...
Oricine are nevoie sa iubeasca si sa fie iubit ! Masurile nu stiu daca isi au rostul, pentru ca fiecare poate iubi in felul sau, mai mult sau mai putin. Si cum am putea masura cantitatea de iubire ? Kg ?! Km ?!
Poate exista si oameni care nu au iubit, nu iubesc si nici nu vor sau nu stiu sa iubeasca. Imi pare rau de tot pentru ei, pentru viata lor searbada si trista...
Daca iubire nu e, nimic nu e...
alba spune:
Nu iubim cu adevarat decit atunci, cind iubim fara motive.
Corina & Darian
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=alba
Floare de Colt spune:
Dragilor,
Eu nu am putut sa vorbesc despre iubirea intre doi oameni care sunt intr-o relatie, fara sa vorbesc despre iubirea fata de tot ceea ce ne inconjoara, pentru ca dupa parerea mea si din experienta, eu cred ca nu putem sa fim buni, calzi si iubitori doar cu cei dragi, iar fata de tot si toti cei care ne inconjoara sa fim cel putin indiferenti sau chiar ostili. Pana nu reusim o oarecare armonizare pe toate planurile, tot ceea ce v-am scris eu pare doar simpla literatura, doar sfaturi date prin carti.
Eu mi-am deschis inima catre voi, cu riscul de a parea tare rupta de realitate, pentru ca sunteti prietenii mei de suflet si imi doresc sa va fie bine. Daca as putea sa vorbesc intregii omeniri, as face-o asumandu-mi orice risc, chiar de a fi ridiculizata.
Nu ca as fi ajuns eu la cine stie ce grad de intelepciune, dar va spun din experienta mea, ca se poate.
Am trecut si eu prin mari suferinte si parca de fiecare data faceam aceleasi greseli, parca toate imi mergeau rau, pana cand am inceput sa inteleg ca la mine se aflau si cauzele si solutiile. Am ajuns sa inteleg ca aveam un mental foarte puternic, dar din pacate prost orientat. Aproape tot ceea ce gandeam sau mai bine spus tot ceea ce imi crea mari temeri, se implinea in viata mea, uneori intr-un interval de timp foarte scurt. Vreti sa va spun cate accidente am avut? Sau ca in cativa ani am trecut prin 5 operatii, la una dintre ele survenind chiar moartea clinica?
Prin gandurile mele atrageam toate relele posibile, inclusiv necazuri in iubire, pentru ca eu in loc sa am o atitudine constructiva, o distrugeam prin temerile mele si prin felul predominant in care gandeam.
Toate pana intr-o zi cand am inteles ca in mine sta puterea sa imi schimb viata. Imi doream cu disperare sa fiu sanatoasa si fericita. Asa ca din acea zi am ales sa fiu sanatoasa si fericita. Nu spun ca totul s-a schimbat ca prin farmec, chiar am fost supusa la multe teste, multe dintre ele chiar mai urate decat inainte, dar acum parca ma trezisem dintr-un somn mult prea lung si urmaream sa nu mai las nimic sa imi schimbe starea pozitiva pe care hotarasem s-o manifest permanent, sau cel putin daca mai reveneam la vechile tendinte, reuseam sa imi amintesc ca am ales sa fiu fericita, ca eu sunt buna, calda, draguta si plina de dragoste.
A fost tare greu la inceput. O adevarata batalie intre intunericul si lumina din mine, dar incetul cu incetul lumina a inceput sa puna tot mai mult stapanire pe mine si nu va spun cat de mult s-a schimbat viata mea si da, afirm cu toata convingerea ca schimbarea trebuie sa se produca pe toate planurile, nu numai in relatiile cu cei dragi.
Asta nu inseamna ca am ajuns la acea perfectiune de a iubi in fiecare clipa totul neconditionat, dar cel putin acum sunt constienta cand gresesc sau cand am tendinta sa calc in strachini si de cele mai multe ori reusesc sa imi schimb starea, sau macar refuz sa ma mai las coplesita si incerc sa ma ridic din nou.
Imi pare rau ca v-am vorbit atat de mult despre mine, dar vreau sa va spun ca se poate ca iubirea si fericirea sa faca parte cat mai mult din viata noastra. SE POATE!
Eu am devenit pur si simplu alt om si nu ma refer la cum sunt privita de cei din jur ci la cum simt eu ca m-am metamorfozat. Din fiinta mica, exagerat de timida si de trista, am devenit exuberanta, chiar clocotitoare uneori, zambesc mai tot timpul tuturor, imi inchipui ca nu exista bariere pe care nu pot sa le dobor, iar daca sunt, sunt doar in mintea mea si intre timp mi-a crescut foarte mult inima si am atata dragoste de daruit……
Floare de Colt
Cristina spune:
Floricio, eu stiu ca ai dreptate. Tot ce pot sa spun este ca...este greu..dar nu imposibil, si stii prea bine ca am incercat si incerc pe propria-mi piele. 
lily spune:
Masura dragostei este sa iubesti fara masura - Sf. Augustin 
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
leda spune:
Masura dragostei este cit daruiesti!
DUMNEZEU ESTE IUBIRE!
Luna spune:
Fetelor ce frumos vorbiti
Pai da atitea idei frumoase...
trebuie sa incep lupta
Multumesc
Reliana spune:
Dragostea nu lupta, dragostea e in suflet, dragostea e in noi...fara dragoste nu putem exista... si fiecare o simte mai mult sau mai putin, unii sunt constienti ca suntem creati din iubire si pentru a inflori, si a creste avem nevoie de iubire....altii pierd notiunea de iubire...si folosesc iubirea surogat, care urateste omul, fiinta.
Nu stii ce inseamna iubirea cu adevarat decat atunci cand ai pierdut persoana iubita, intr-un fel sau altul...nu realizezi ca iubirea e frumoasa chiar daca nu-ti mai e impartasita...si cere timp pentru a-si reveni...cere timp pentru a te face sa intelegi ca a iubi e sinonim cu a trai.Multi dintre noi luam iubirea ca ceva normal, il iubesc...e ok, ma casatoresc. Plang cand mi se destrama casnicia...si stau si ma intreb: cum e posibil asa ceva...ca doar l-am iubit ca pe ochii din cap? Va intreb eu acum, oare l-ati iubit cu adevarat? Poate ca da...dar daca da...va doare sufletul de iubire? va copleseste sentimentul golului in suflet, stomac si inima? e durere acolo in locul ala, unde e gol? Si ce simtiti in legatura cu acest sentiment? Durere, neputinta sau totusi e sublim ca iubesti? Ei bine, hai sa va spun eu o poveste...
Am iubit odata in viata cum n-am sa mai pot iubi vreodata (?). A trebuit sa trec prin nefericirea unei casnicii - care in final am inteles ca marea parte de vina a fost a mea (n-am iubit cum trebuia/si n-am deschis ochii mai bine la ceea ce trebuia sa-i deschid)- ca sa inteleg ca iubirea este unicul sentiment care da viata, unicul sentiment incomparabil cu bunastarea sau cu comfortul... Si am pierdut, dar am inteles ca iubirea nu e o tortura, ci e o binefacere, iti da putere, iti da aripi. Si chiar daca nu e impartasita, e totusi un dar de pret. Sa fii iubit...e ca si cum te-ai duce inapoi la parinti, sa fii din nou copil, sa nu ai grija zilei de maine. Oare asta e sensul vietii? Cine se lasa iubit, e egoist. Nu poti trai o viata intreaga doar din a fii iubit, nu are sens. Respectul pentru persoana care te iubeste se va transforma intr-o corvoada si vei ajunge la un moment dat sa te intrebi, oare ce am rezolvat eu in viata? Iubirea doare, te macina, te face sa te tarasti si sa urli, dar nu te omoara. Imi spunea cineva, mai demult ca poti iubi pe cineva si de la distanta...si-a avut dreptate! Nu te opreste nimic sa iubesti...doar sa nu te inchizi in tine si sa nu mai poti vedea restul lumii sau sa lasi trenul vietii sa-ti treaca prin fata fara sa-l opresti si sa te urci in el...si totusi si atunci poti iubi aceeasi persoana, si de fiecare data iubierea poate fii diferita, poate capata alt sens, sau poti primi o a doua sansa, totul e sa fii in stare sa iubesti...
Va intreb acum, cati/cate dintre voi puteti ierta greselile persoanei iubite si sa va rugati pentru sufletul lui/ei? Cati/cate dintre cei care au iubit si au suferit mai au curajul sa urce panta unei noi relatii, si sa iubeasca cu toata fiinta?
Tot ce-ti doresti se poate realiza, atunci când vrei cu adevarat!http://www.yamafoto.com/?ref=12560