Cum repar?
Raspunsuri - Pagina 4
aquariusrpro spune:
Ancuta, Sabina, Simona
Sa va povestesc cum am iesit eu din depresie. La trei luni dupa ce am nascut s-a declansat o problema urata cu coloana. Ce eram cu pase proaste si nervi si viziuni apocaliptice 
.. cu durerile de coloana a fost si mai si.
Tratamente peste tratamente dar.. nervii la pamant. Am fost si la psihiatru.. sa fiu sigura ca nu am luat-o razna de tot
Apoi a aparut si menstruatia si starile de depresie si nervozitate s-au amplificat ( acum am priceput ca perturbarea hormonala anterioara sarcinii s-a amplificat dupa sarcina ).
A venit o zi in care am tras linie: ori "rup" familia si-mi iau lumea in cap .. ori incerc sa ma impac cu mine, sa ma repar si mai apoi sa-ncerc sa cuget si sa emit pareri! Din pacate , ziua asta a venit dupa 24 luni de la nastere ! Noroc cu sotul.. o minune de rabdare.. sau nu aude decat ce-i convine?!
Primul lucru pe care am incercat sa-l corectez a fost somnul. Am luat melatonina ( atentie - nu stiu cum este la cele care alapteaza , eu am inceput cu melatonina cand nu alaptam ). Am luat 2 pastile seara, cand ma bagam in scutece. Faza asta a tinut 5 seri. Apoi am luat cate una timp de 3 saptamani. Rezulatul: de la insomnie cronica am ajuns sa dorm si sa ma odihnesc bine. S-a diminuat si starea de nervi si depresie.
Am facut injectii cu B-uri. Prima tura. Apoi am gasit pastilute bune ( cel putin eu am fost foarte multumita de ele - cele de la amway, singurele produse care-mi plac de la ei). dupa analize, am vazut ca eram cu ca, mg, fe etc in pom asa ca m-am "mineralizat".
Reducerea starilor de depresie a fost ....super. Sunt eu din nou! Ba-l si iubesc pe nenea si nu-i mai zic "co-autor" in loc de tatic!
Au ramas o serie de stari de nervozitate dar periodicitatea lor arata o legatura cu tulburarea hormonala pe care o am. 'Om gasi o rezolvare si pentru asta dar.. nu se compara starea de acum cu ce era in 2000 si 2001.
Roxana&Ruxandra
mag_d2002 spune:
Ancuta te inteleg asa bine prin ce treci..eu nu am nici copil macar ca sa pot da vina pe depresie post natala dar mutarea in Olanda mi-a distrus linistea...astept sa ma acomodez si pana atunci incerc sa fac cat mai putin zgomot
Sabina spune:
Ancuta, de ce nu mai scrii?
Am vazut ieri o emisiune la TV, despre o doamna de 88 de ani, care a trecut prin toate mizeriile vietii.Era atat de senina si calma, si imbaranise atat de frumos...spunea ca stapanirea de sine e o chestiune de educatie, mai ales de autoeducatie.Cred ca ar trebui sa nu ne mai punem atat de mult in centrul Univesului, ci pe cei de alaturi.Eu asta imi propun, imi dau seama ca fiecare criza e de fapt expresia neputintei de ma inhama la viata adevarata, care e grea pentru toata lumea.Nu vreau sa cad nici in extrema cealalta, sa ma blamez mai mult decat e cazul.De fapt asta e depresia...Dar noi cele care ne confruntam cu starile de nervi exagerati,avem tendinta de a ne subaprecia.
Hai sa ne uitam cate am realizat.
Sunt intr-o faza mai buna...sper sa ma tina....
Sabina & Sofia Galagia
Fleur spune:
La multi ani! Multa fericire si pupici lui Martijn si fie ca toate problemele sa dispara!
Ancuta,olandezii sunt foarte diferiti ca mentalitate de noi,e greu sa te adaptezi stilului lor mai ales ca noi avem sange latin,vedem viata altfel.Cand intrii in pase proaste gandeste-te ca ai un copil minunat,un sot minunat,ca esti iubita si iubesti si nu stiu daca cineva isi poate dori mai mult.
Eu cred ca problema e de adaptare,o sa vina si asta cu timpul.Eu deja nu mai stiu unde e "acasa" ,aici sau in Romania.
Multa sanatate si bucurii,
Fleur
ancuta06 spune:
fetelor, va multumesc mult.
Nu am mai scris pt ca pur si simplu nu imi venea sa scriu. M-am uitat si v-am citit mesajele in fiecare zi, dar nu-mi venea sa scriu nimic. Am avut cateva zile frumoase, desi ne-am certat de 2 ori de ziua mea, dar nu din vina mea, si ne-am impacat repede. Stiu ca trebuie sa ma adaptez. Fleur, eu inca nu simt ca aici e "acasa", desi nu cred ca va mai dura mult. Sebas se supara cand ii zic ca vreau acasa, ca zice ca aici e casa mea, cu el si cu bebe. Da, asa ar trebui sa fie, dar as prefera sa mergem toti in Romania, uneori, desi stiu ca e mai bine aici.
Oricum, simt ca suntem pe drumul cel bun. Petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna, si suntem mai relaxati. Si eu nu prea ma mai simt controlata. Stiu ca e doar impresia mea, ca ma controleaza, dar uneori nu fac diferente intre obsesiile mele si realitate.
Da, iubesc si sunt iubita, si mai mult de atat nu-mi doresc, doar alti bebelusi.........dar nu inca.
Va pup pe toate, si va multumesc pt sprijin. Va voi tine la curent cu ce se mai intampla.
Sambata e ziua lui Sebas, si imi bat capul, nu am nici o idee ce cadou sa-i fac, sa fie ceva special. Anul trecut i-am oferit cea mai frumoasa zi de nastere pe care a avut-o. Imi vine sa plang cand imi amintesc ce fericit a fost, si ce surprins. Il iubesc mult.
O sa-mi vina mie o idee pt sambata, sunt sigura.
Ancuta
karol spune:
Buna Ancuta,
Ma bucur tare mult ca esti pe drumul cel bun.Nu lasa depresiile astea sa-ti strice dragostea.Fii fericita, ai motive.Ai un sot care te iubeste, un copil frumos si sanatos,ce mai vrei de la viata?Promite-mi ca o sa fii cuminte.
Sabina spune:
Ancuta, Bravo tie!
Eu zic sa-i oferi sotului o nevasta calma si zambitoare( pe langa altele...
), e cel mai frumos cadou!
Va pup!
Sabina & Sofia Galagia
anapharm spune:
Buna Ancuta, LA MULTI ANI pentru sotul tau!
Ce cadou poate exista pe lumea asta mai frumos decat dragostea? eu cred ca nimic, dragostea si doar dragostea.
Ti-am citit povestea inmarmurita si acum hai sa-ti spun si ce am gandit cand am ajuns la jumatate: " fiinta asta nu e sanatoasa" cand am terminat de citit nu-mi venea sa cred si am mai citit inca o data si chiar si a treia oara, desi la prima am avut intentia de a inchide pur si simplu calculatorul. Te-am bombanit, recunosc, dar citind a treia oara povestirea ta mi-am dat seama cat suferi. Era ceva ce-mi scapa, de aceea am insistat citind. Relatia voastra a luat directia declinului imediat ce ai ajuns acolo la sotul tau, cu ceva timp inainte de nasterea copilului, fac referire la certuri. Poate ca adevaratul motiv cu privire la starea ta sufleteasca este acela ca nu erai pregatita sa mergi pt a te stabili atat de departe de lumea care pana ieri era a ta. Multe femei printre care si eu ne aflam intr-o situatie similara,dar acesta nu este un motiv de disperare. Cine nu poate nu trebuie sa suporte aceste chinuri, renunta si reaia viata din romania de unde ai lasat-o. Doar ca nu mai poate fi ca inainte. Eu am facut acelasi pas ca si tine si am reflectat mult inainte de a lua aceasta decizie importanta. Plecand mi-am asumat toate riscurile. Alegerea mi-a apartinut mie in totalitate si n-as putea vreodata sa-l condamn ca mi-a rapit ce iubeam, adica familia, viata de pana acum. Imi iubesc familia ca si viata insasi, sunt capabila de orice sacrificiu pt. cei dragi. Dar tot la fel de constienta sunt ca vine o zi pt fiecare din noi cand trebuie sa ne desprindem, sa ne cladim un drum, separat. El este omul pe care-l iubesc cu toata fiinta mea si n-a putea sa-i fac vre-un rau. Ai avut noroc de un sot iubitor si peste masura de intelegator. Te-ai intrebat ce te faceai daca era invers, ca el sa te bata? Bine ca nu este asa.
Asuma-ti aceste riscuri in continuare, nu-l invinovati pe el de ce ti se intampla tie. Ai toata dragostea de care s-ar bucura orice femeie. Este al tau, PASTREZA-L! Acum acest copil va va lega pe viata, iar bucuria de a avea un copil este un dar de la Dumnezeu!
Esti o fata minunata, ai un sot deosebit si un inger de copil, atunci ce-ti mai trebuie? Incearca sa fii dura cu tine, sa-ti depasesti problemele prin autocontol, iar lor sa le daruiesti toata dragostea de care esti capabila si de care au atata nevoie.
Si eu am fost la randul meu incercata de prea multe in viata, am fost chiar nevoita ca de la varsta de 9 ani sa privesc viata cu ochi de om matur, sa invat ce inseamna o casa cu problemele ei, sa accept divortul parintilor si din clipa aceea eram un sprijin al mamei. Uite-ma un copilas cum o sfatuiam, caci era daramata si incercam sa o scap macar de grijile casei. Am reusit impreuna si sunt mandra, nu mai conta ca a mea copilarie s-a sfarsit brusc. Cel mai important devenise micul sprijin.
Daca poti sa te simti Tu, tunci ai invins. Si nu iuta ca orice problema e trecatoare, poate ca vin altele ... trebuie sa te simti pregatita pt orice.
Te sarut si-ti doresc tot binele din lume tie si familiei!
La multi ani inca o data! Iar daca am fost putin dura, te rog sa ma ierti.( asa sun eu un pic mai dura si directa ).
Cu drag si poate pe curand!
Ana-Maria 
5 saptamani
Ana Burtch
ancuta06 spune:
Buna fetelor,
ei, haideti sa va spun cum au decurs ultimele zile. Am fost amandoi obositi peste masura, din cauza ingerasului care nu mai vrea sa doarma noaptea. Oricum, partea buna este ca atunci cand avem vreo problema suntem foarte apropiati, si ne consolam unul pe altul.
De ziua lui am fost iar obositi, ne culcasem la 7 dimineata, cand am primit, in sfarsit acordul lui Martijn.
Ana, ai dreptate in ceea ce ai spus. Si inca ceva, mai mult eu am fost cea care am luat hotararea sa venim aici, pentru ca noi nu am vrut. Am vrut sa stam in Romania. Dar nu ne mergea bine acolo, si avand in vedere ca eram si gravida, ne-am hotarat sa plecam, mai mult pt bebe, sa-i oferim o stabilitate. Si a fost prima oara cand am plecat de acasa
Ancuta
Adriana Radu spune:
Draga Ancuta,
Cred ca toate femeile au o perioada dificila dupa nastere, la unele se manifesta mai acut si atunci chiar ar putea avea nevoie de ajutor de specialitate.La tine probabil s-a cumulat si cu dorul de casa de cei de care ai fi avut nevoie in perioada asta mai mult ca oricand.
Eu te-as sfatui sa cauti pe internet comunitatea romanilor care traiec in Olanda, din cate stiu eu sunt o gramada , si sa iei legatura cu ei, poate iti faci cativa prieteni si o sa treci mai usor peste aceasta perioada de adaptare .
Oricum te felicit ca ai luat o hotarare buna si cauti sa treci peste crizele astea, insa in cea mai mare parte nu stiu daca vinovata esti tu sau "hormonii care fac ravagii" asa ca incearca si cu un ajutor din afara...
La multi ani!!!!si Sarbatori Fericite!!
Adriana