Cum repar?
Raspunsuri - Pagina 2
Ana spune:
Cand esti trista, suparata, nervoasa sau ti-e dor de familie, incearca sa te gandesti la lucrurile pozitive din viata ta: sunteti toti sanatosi, ai un bebe scump, ai un sot intelegator, care te iubeste si pe care il iubesti, o situatie financiara stabila, perspectiva unui job bun in viitor, familie care se gandeste la tine in Ro, etc. Dupa cum vezi sunt destul de multe. Si incearca asa cum ai fost sfatuita sa impartasesti gandurile tale cu sotul tau. Chiar daca nu-ti poate rezolva problemele 100%, o sa-ti fie de mare ajutor. Comunicarea e fundamentala in reusita unei casnicii.
Depresia postnatala e din fericire trecatoare, asa ca daca ai rabdare vei scapa de ea fara a-ti distruge total relatia cu sotul.
Ana
aquariusrpro spune:
Ancuta,
Pune o "frana" rationala la furtuna hormonilor. Scrie-ti pe o hartie si afiseaz-o undeva: eu nu sunt asa! noi nu suntem asa! Noi ne iubim.
Cand te apuca nervii.. bodogane hormonii. Plangi, injura hormonii dar nu-i lasa sa te impinga spre o viziune deformata!
Seara spune-i sotului ca ii multumesti pentru rabdarea pe care o are cu tine. Stabiliti un cod, de comun acord.. cand te vede ca o iei razna ( si tu nu realizezi ) sa faca ceva, nu stiu.. sa te gadile , .. ceva pana-ti trece. Este ca un soi de reper pentru tine. Alfel nu vei mai sti sa faci diferenta intre realitate si ceatza hormonala!
Cand te mai linistesti, discutati despre o strategie de adaptare si pentru tine. Intai te linistesti, te documentezi si apoi propui ce ai vrea sa faci asa incat sa nu te mai simti "prizoniera". Cred ca vei gasi mai mult sprijin decat intrevezi acum!
Capul sus! Pai bebe se "antreneaza" sa tina capul sus si tu ce exemplu ii dai?!
Sanatosi iubiti si fericiti sa fiti!
Roxana&Ruxandra
ttik spune:
draga ancuta ,dupa cum vezi suntem alaturi de tine...eu nu am experienta si nu prea m-am priceput sa iti spun dar se pare ca fetele stiu mai bine ,si hormonii pot fi de vina,si sunt convinsa ca asta e o explicatie plauzibila.deci nu dispera,totul e trecator,ai grija de tine ,de bebe si de sotul tau..
astept vesti cat ma bune de la tine...
cu mult drag..
tutus spune:
Ancuta ... hai nu fii naca si suparice. Ai grija ce faci ca diseara vine mosul si daca nu ai fost cuminte Zwarte Piet iti aduce o nuielusa... dar eu cred ca mosul te iarta, ca doar te iubeste
, nu-i asa? De ce te simti neputincioasa? Tu chiar nu-ti dai seama ce 
esti? Pai ai un bebsi TU pt el esti zana cea buna, doar tu esti cea care poate sa faca si a facut (aproape) totul pt el. Ei vezi ca esti puternica? Zici ca depinzi de sotul tau, dar crezi ca eu nu depind de el (sotul meu e roman), ca doar el lucreaza? M-am plans si eu odata sotului ca eu nu fac nimic (adica nu muncesc, ca doar pt treburile in casa ... cine e in linia intai?) si el a venit cu propunerea sa-mi dea bani cand facem dragoste 
-evident ca nu facem asa, ca l-as lasa lefter si cu datorii -. Hai nu mai fii suparice, acum tu esti axa in jurul careia se invarte viata sufletelului mic. El are nevoie de o mamica linistita nu de una suparice si cu nervi (ei hormonii astia ...). Gandeste-te cum ar fii daca ar trebui sa mergi la servici cand copilasul ar avea 2 luni. Gandeste-te profund si sa vezi ca atunci o sa-ti tremure izmenele si o sa apreciezi faptul ca acum esti acasa si stai cu el. Daca poti, iesi azi unpic din casa, cumpara un cadouas ceva (in caz ca nu ai cumparat deja) si fa-i sotului o surpriza 
. Probail sti ca la ei e obiceiul ca pe langa cadou sa fie o mica poezioara, ceva ce sa spuna cam cum a fost persoana respectiva in timpul anului, sau cam asa ceva. Ei bine, gandeste-te la ceva frumos si pune pe hartie, sunt sigura ca va aprecia. Hai zambeste unpic ... daca ti-e dor de ai tai, suna-i (daca vrei companii prin intermediul carora poti sa suni mai ieftin in Ro, o sa-ti trimit email), vorbeste cu ei, spune-le tot ce vrei, nu tine in tine. Nu stiu ce sa-ti mai spun. Uita-te in patutul piticului, uita-te la fotografii de-ale voastre si o sa-ti dai seama ca nu e prea tarziu sa incepi sa ai mai multa grija de tine si de familia ta.
Sa ai grija de tine si de voi si sa fii cuminte da deseara ... aaa si sa ne zici maine ce ai primit . Pa pa!
ancuta06 spune:
va multumesc mult inca o data, si vreau sa va spun ce am hotarat.
Maine este ziua mea, si implinesc 22 ani. Si o sa-mi daruiesc un cadou: o atitudine complet diferita, o noua viziune, noi sperante.
Voi incerca sa privesc numai partea buna a lucrurilor, si imi voi respecta sotul, ii voi arata mai des cat de mult il iubesc. Ii voi multumi mai des pentru ingerasul pe care mi l-a daruit, si il voi sprijini atunci cand are nevoie de mine. Am citit mesajele voastre, am vorbit cu sora mea, si voi toti m-ati facut sa vad ca nu este nimic pierdut, si ca este cazul sa-mi schimb atitudinea. Eu nu lupt pentru nimic, atunci cand mi se pare ca ceva este prea greu, renunt foarte repede, de frica sa nu incerc prea mult si sa pierd in final. Dar acum, nu am cum sa pierd. Si asta pentru ca micuta mea familie inseamna prea mult pentru mine. Pentru ca am nevoie de ei doi la fel de mult cum am nevoie de parintii si surorile mele. Iar ingerasul nostru e o minune, si ma calmeaza imediat.
Iar sotul meu, el ma intelege, dupa fiecare cearta stam de vorba, imi cer scuze, si ii explic ce cred eu ca m-a determinat sa fac ceea ce am facut. Si inca ceva, nu-l mai lovesc, e cel mai scarbos lucru, si cred ca de-aia l-am facut, ca in crizele mele incerc sa-i fac cat mai mult rau.
Viata e frumoasa, si am pierdut destul timp facand prostii. Este cazul sa incerc sa salvez ce mai poate fi salvat, si sa indrept raul facut. Indiferent daca a fost vina hormonilor sau nu, EU singura am facut tot ce am facut. Nu am scuze, si nici nu caut.
In momentul asta sunt fericita, si asa sper sa raman.
Va pup dulce pe toate,
Ancuta
Eryka spune:
Felicitari Anucutza si sa dea Domnul sa reusiesti ce ti-ai propus ,nu uita ca nu esti singura
Eryka 
& sufletzelul din burtica---> (16 saptamani)
tinatache spune:
La multi ani, Ancuta! ce varsta frumoasa, ma bucur ca ai revenit la sentimente mai bune, din ce spui tu ai o familie cum multi si-ar dori si te felicit pt asta! Sa-ti dea Domnul multa fericire! fetele au dreptate, dupa nastere e o perioada cand totul ti se pare mult mai greu decat in realitate, daca nu era sa fie motivele pe care le spui tu acum, erau altele si tot era ceva. O sa treaca si asta, ai sa vezi, mai ales la cat te vad de hotarata stiu sigur ca va trece.
Sa-ti spun ce am facut eu cand am venit aici, cand sotul era toata ziua la serv, eu singura intr-un loc complet necunoscut cu un bb de 4 luni si fara sa stiu limba. M-am interesat peste tot de cursuri de mers cu bebeii, nu de limba ca nu puteam merge cu bb dupa mine. Am fost la cursuri de inot, apoi la grupe de joaca cu mamici. Balbaiam un pic de germana dar am zis ca mai rau decat sa stau acasa... ce poate fi? Fiind vara am cutreierat orasul pe jos, km intregi, cu ocazia asta l-am si vazut mai bine si am avut si ocupatie. Culege de peste tot pe unde mergi pliante cu toate prostiile pt bebei: cursuri peste cursuri, sunt sigura ca si la voi se fac. Nu ai sa ai bani sau timp sau dispozitie pt toate, insa pana te hotarasti mai creste si el putin, mai ai mintea ocupata...
Unde stai, poate poti lua legatura si cu alte mamici, aici (pe forum) sunt multe din Olanda.
Stiu: orneaza casa, vine Craciunul!!!! Ai un baiat, fa totul in bleu, eu asa fac ca vine si la noi un fecioras!!!
Sarbatori fericite!
Cristina, mamica cu burtoaie
OtiliaLia spune:
La multi ani Ancuta, si sa dea domnul sa fie toate bune si frumoase de acum inainte, asa cum doresti !
Daca vrei, POTI !
Trebuie doar sa vrei cu tot sufletul,si tu vrei asta !
Alyssa spune:
Draga Ancuta,
Imi pare bine sa vad ca te-ai hotarit sa iti schimbi atitudinea. Dupa parerea mea nu este nimic pierdut intre voi atita timp cit tu iti dai seama unde se greseste. Nu arunci vina pe el si asta este bine. Iti dai seama ca porneste de la tine si asta este un inceput bun sa incerci sa aduci lucrurile la normal.
Violenta nu este buna, nu a rezolvat niciodata nimic... Cind esti nervoasa incearca sa faci ceva sa te calmezi fara a fi destructiva... Du-te in baie si fa o baie cu spuma, lasa-l pe sotul tau cu fetita si du-te la plimbare singura si asta iti va ajuta sa iti aerisesti nervii...
Eu am nascut de doua ori si de amindoua datile am avut depresie. Starile pe care le descrii le-am avut si eu de credeam ca sint ultimul om de pe pamint, ca nu na intelege nimeni, ca sint neputincioasa. Ne dorisem foarte mult primul copil care a venit dupa sase ani de incercari, aveam casa noua, financiar ne mergea foarte bine... Nu aveam motive sa ma simt asa si totusi parca o luasem razna... Mi s-a intimplat si a doua oara sa stii... Incearca sa-i vorbesti doctorului de starile tale. Pe aici pe la noi sint intilniri intre moi mamici care trec prin aceleasi stari. Si asta ajuta sa stii...
Si mai este ceva. Citind ceea ce ai scris m-am gindit ca tu acum te lupti cu mai multe situatii noi pentru tine. Adaptarea intr-o tara straina (care dupa proprie experienta stiu ca nu e usoara), dorul de ai tai, un bebe mic... Nu este usor dar sint sigura ca in curind toate vor fi ok. Concentreaza-te asupra binecuvintarilor din viata ta : ai un sot intelegator care te iubeste, aveti un ingeras care va aduce bucurii, esti tinara, ai toata viata inaine.
Daca iti pot oferi un sfat ar fi sa fii intelegatoare si rabdatoare cu tine si cu sotul tau.
Va urez numai bine si sa auzim vesti bune!!!
Alice
JuliaGrace spune:
Draga Ancuta,
ma intreb daca sotul tau cunoaste limba romana... in cazul in care raspunsul este da, ar fii extraordinar sa-l lasi sa citeasca mesajele tale. Ai un suflet bun, esti tinara si stii ca ei sint totul pentru tine. Ai putere si rabdare sa treci peste perioada asta de acomodare cu noua ta familie si cu o noua tara, iar dupa astea o sa vezi ca o sa fie mult mai bine. Bucura-te de minunea mica de linga tine si incearca de fiecare data sa-ti spui ca pentru el faci totul si ca pentru el o sa incerci sa fii cea mai buna mamica... si totul o sa se repare.
Iti doresc multa fericire!