Fobie de tot ce inseamna moarte
Raspunsuri - Pagina 2
mihaela_s spune:
Mie imi era frica de morti in copilarie. Nu mi-am cunoscut bunica si strabunicul din partea mamei, apoi au murit bunicii ceilalti in adolescenta si frica a persistat. imi imaginam ca mortii ii viziteaza numai pe rudele lor, nu pe straini. Anul acesta in ianuarie a murit tatal meu si de atunci nu imi mai e asa frica, mai ales ca am fost langa el in ultimele clipe si am vazut ce inseamna sa moara un om, iar acest lucru m-a maturizat oarecum. cateodata mi-as dori sa mai pot povesti cu el, sa-i spun ce s-a intamplat de cand el nu mai e si imi pare rau ca nu se poate. Totusi, serile cand sunt fara sotul meu acasa, desi sunt cei doi copii cu mine, becul de pe hol ramane aprins.
De locuit langa un cimitir nici eu nu mi-as dori, desi sunt sigura ca nu s-ar intampla nimic.
Si eu zic sa te muti daca ai posibilitatea si asa vei scapa de fobia pe care o ai.
Mihaela, Diana si 
Silvia
http://community.webshots.com/user/mihaela_s20
www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
Mirunda spune:
Dragele mele,
nu cred ca mutarea poate fi o solutie...nu poate fi fuga o solutie, caci noi nu putem fugi de noi insine...cred ca, din contra, confruntarea cu aceasta problema va ajuta la asta...cred ca aceasta frica este, pana la un punct, normala...este frica de necunoscutul imens ce ne asteapta si pe noi, odata, mai devreme sau mai tarziu...
Eu ma confrunt destul de des cu moartea, prin meseria mea..asta pentru ca lucrez in spital si deseori la terapie intensiva. Eu cred ca aceasta frica se poate invinge numai atunci cand incepem sa ne confruntam cu ideea de moarte...sa ne gandim, sa citim mai multe despre acest lucru...moartea a ajuns in lumea noastra un tabu, de care parca ne este frica, parca nu am vrea sa ne contaminam cu ea...dar ea poate fi atat de fireasca, asa ar trebui sa fie...incercati sa fiti odata alaturi de un om ce se afla in apropierea mortii, un bunic , o ruda, un prieten...vorbiti cu batranii ce au invatat sa accepte acest lucru...nu fugiti de moarte, invatati sa o acceptati ca pe singura certitudine a acestei vieti trecatoare...nu va fie frica!
Venim dintr-un popor care a fost atat de puternic si inteligent incat a stiut sa dea nastere unui cimitir ca cel de la Sapanta! este un lucru extraordinar, ati fost vreodata acolo? Ati vorbit vreodata cu acei maramureseni, ati vazut ce senini isi accepta ei moartea? Doamne, ce bine ar fi ca seninatea lor sa o avem si noi, toti, multe lucruri ar fi mult mai usor de inteles...Eu cred ca dupa moarte ne asteapta o minunata aventura, viata merge mai departe, dar in alt fel...de ce sa ne fie frica de asta?
Va sarut pe toate, cu drag, Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
MirelaV spune:
si eu am probleme din astea..mi-e groaza de munte (asta de cand am ramas pe munte k s-a stricat telecabina si a trebuit sa cobor pe cablu) si mai am io o fobie (ca poate asta cu muntele nu e) la apa multa..cand simt apa pe fata..daca ma stropeste cineva..nu mai pot respira..mi se face rau...dar stati linistite k ma spal..asa suport apa..
si cu liftul mi-e teama putin..simt k nu mai ajung..dar ehhh...ignor si eu cat pot..
MirelaV
anis spune:
Fetele, orice fobie sau frica trebuie infruntata, si bineinteles sa vrei sa scapi de ea, si sa ai ajutorul unui dr psiholog.
Eu dupa un accident de masina, nu m-am m-ai urcat in masina vreo 2 ani,,si am refuzat pana la varsta de 26 de ani sa imi i-au permis. Acum totul e in regula , e ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Am infruntat frica si acum iubesc sa sofez (daca mi-ar fi zis cineva acum cativa ani....nu l-as fi crezut nici in ruptul capului)!
AniS
m34 spune:
Chiar daca nu ai nici o problema cu frica fata de tema mortii, majoritatea oamenilor nu cred ca s-ar simti prea in largul lor sa locuiasca langa un cimitir.
Pierderea unei persoane apropiate te poate face sa vezi cu alti ochi moartea, dar nu neaparat sa rezolve complet fobia.
Dar fiecare om are sentimentele, sensibilitatile si modalitati proprii de a vedea si de a intelege lucrurile... Daca recomandarile celor de aici te pot ajuta sa rezolvi problema, cu atat mai bine.
Eu iti spun sincer ca as insista foarte mult sa ma mut.
Sper din tot sufletul sa gasesti modalitatea optima sa treci peste aceasta problema si sa te poti bucura de familie linistita, fara nici un norisor.
bagoiu spune:
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI CU MOARTEA PE MOARTE CALCAND
SI CELOR DIN MORMINTURI VIATA DARUINDU-LE!
adelais spune:
Yasmine, te inteleg. Am trait si eu cu spaima asta mult timp pana cand, de curand, mi-a murit cineva foarte apropiat. Am stat acolo pana in ultima clipa. Acum cred ca m-am lecuit de frica. Asadar ceea ce-au scris Mihaela S si Mirunda imi par perfect corecte. Moartea face parte din viata si trebuie inteleasa ca atare. A evita gandurile reprezinta o solutie temporara. Sfatul meu este sa incerci sa constientizezi aceasta realitate. Este dureros, dar in final, o sa simti ca o povara dispare.
lorelei_19 spune:
Si eu am avut fobia asta si mi-am invins-o in mare parte. Acum cel putzin pot dormi singura cu lumina stinsa si nu mai tremur cand merg noaptea pe strada. M-a ajutat o discutie cu o persoana calificata. Incearca si tu, se merita. Te eliberezi, pur si simplu! Si savureaza imaginile de vis de la balconul vilei voastre ... Sa fii fericita!
Lorelei
Yasmin spune:
Tare va multumesc pt sfaturi si pt ca sunteti alaturi de mine. Cu siguranta o sa merg la un psiholog de indata ce gasesc pe cineva sa imi recomande unul anume.
Intre timp, dorm cu tv-ul in functiune
http://community.webshots.com/user/yasmintarakci
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro/
nadina spune:
Buna Yasmin,
Sper sa nu ma consideri ciudata rau de tot, dar nu ma tem de moarte, morti si tot tacamul.
Bunicul meu pe care il iubeam la nebunie a murit cand aveam 7 ani. Pentru un timp lumea mea s-a prabusit. La inmormantarea lui a trebuit sa ii sarutam mana conform obiceiului. Nu m-am temut deloc. Stiam ca e un invelis de carne inerta si ca spiritul lui e undeva acolo, deasupra noastra si ne vegheaza cu iubire.
De atunci nu ma mai tem.
Pupici,
nadina
PS am aruncat un oki in pozele tale,daca tot e linkul acolo. Sunteti toti niste frumosi, mai ales puiutul mic. Sa aveti viata lunga si frumoasa
"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(Marquez)