Fobie de tot ce inseamna moarte

Mi-e groaza de cadavre, de cimitire, de fantome...
Nici nu stiu cum se numaste fobia asta. O am de cand ma stiu, cum vine noaptea, cum nu imi mai pot lua gandul. Ce e mai greu acum e ca locuiesc langa un cimitir. Nu se vede de la balcon pt ca e plin de brazi, dar cand vad brazii, parca vad mormintele din care au crescut. Cand ma intorc seara acasa de undeva, sotzul meu trebuie sa foloseasca un drum foarte ocolit ca sa nu trecem pe langa cimitir. Chiar si din viteza masinii, simt ca mi se urca sangele in cap si nu mai vad bine de groaza. Si noaptea, cand ma trezesc pt bebe e un chin, nu am in minte decat cimitirul si fantomele ce bantuie prin el.
Am incercat sa inving spaima asta, am coborat intr-o zi in cimitir sa il vad, sa ma obisnuiesc. Parca nu a fost asa de rau atunci, dar nu am putut dormi toata noaptea respectiva. Nu stiu ce sa mai fac.
Exista psihologi specializati in asa ceva, ati auzit de asemea cazuri? Ce au facut sarmanii oameni? Asa nu se mai poate.

http://community.webshots.com/user/yasmintarakci
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro/

OtiliaLia spune:

Nu e o gluma, dar aproape o tara intreaga (Japonia) are cam aceeasi spaima ca tine. Stai linistita, nu te mai agita. Japonezii cu toata fobia lor de fantome, au speranta de viata cea mai ridicata.

crinuta spune:

Si eu am o problema asemanatoare cu a ta, insa nu de aceeasi amploare. Eu nu pot vedea sicrie, cadavre, care mortuare. Si cand trec pe langa un magazin cu asemenea produse mi se face rau.
Asta e tot. In rest, cand nu le vad, nu am nimic.

Yasmine, atunci cand te apuca groaza, incearca sa schimbi actiunea. Uita-te la o comedie, asculta muzica ritmata, vesela, spune bancuri, ceva de genul asta, intelegi?
Nu te gandi tot timpul ca ai fobia asta, pt ca altfel nu mai scapi de ea. Controleaz-o tu, nu lasa frica sa te domine.

pupici
Crinuta

Babee spune:

Yasmin, felicitari pentru un asa bebe..e o scumpa..
Eu stiamc a cei ce traiesc langa cimitir traiesc mult(strabunica a trait, crescut, tot si a avut o viata lunga..97 de ani..):Nu v-ati gandit c-ar fi mai bine sa va mutati in alta parte??Mie mi-e mila sa vad..dar nu groaza...
Numai bine

'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.'
Iubi, mamica cu burtica:)

ralucami spune:

Fetelor pe langa alte fobii (de intumeric, de apa, de spatiu inchis) o mai am si pe asta. Detest organic tot ce provine, sau imi aduce aminte de morti, cadavre, morga si alte de-astea. Si acum cand va scriu mi se ridica parul din cap. De felul meu sunt o persoana cerebrala(zic eu) dar cu lucruri de genul asta nu imi vine sa ma joc! Yasmin eu te intzeleg, iar sfatul meu ar fi sa incerci sa te relexezi. Adevarul e ca e destul de nasoala si locatia casei tale!

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

crinuta spune:

Aaaaaaaaaa, fetelor, eu mai am o problema: inaltimea. Mi-e frica sa ma aplec daca sunt pe balcon, la fel si de la geam. Cateodata am cosmaruri ca sunt pe acoperis sau undeva sus, si am senzatia ca voi cadea..... groaznic


Crinuta

m34 spune:

Muta-te rapid in alta parte, daca ai aceasta posibilitate !
Psihologi trebuie sa exite pentru orice problema, in principiu...

korinna spune:

off..nici eu nu pot suporta nici macar o discutie referitoare la boala,moarte si altele asemnea care ar duce aici.
detest spitalele si prefer sa nu discut cand cineva imi povesteste ca vreo cunostinta a murit sau e bolnava de ceva incurabil.
Atunci imi pun muzica la moda,dansanta o dau la maxim..prefersa ies in oras in locuri publice si intesate de lu7me..sasimt viata..
Oare sunt tacanita detot???


KORINNA mamika x 2

crinuta spune:

Nu esti deloc tacanita Korinna, esti cat se poate de normala. Stai linistita.

pupici
Crinuta

alexxia spune:

Si eu am avut problema asta ,frica de tot ce tine de moarte. La mine a fost destul de greu mai ales ca am facut 3 ani de Medicina in care saptamanal aveam de a face cu cadavre si moarte. Totusi in perioada asta m-am intarit si am invatat sa accept moartea ca un lucru inevitabil. Am vazut ca mortii ( cadavrele ) n-au cum sa-mi faca rau, ca nu aveam motive sa-mi fie frica.
M-am intrebat insa, mereu ,de unde frica asta de moarte. De ce eu sunt altfel decat alti oameni.
La o analiza atenta am descoperit si cauza: cand aveam 4 ani, prietena mea ( care avea 5 ani ) a murit in lift. Priveghiul, si apoi mormantarea m-au afectat profund si de aici aceasta fobie.
Sfatul meu este sa mergi la un psiholog ( daca aceasta frica iti afecteaza asa de mult viata ) sa vezi care e problema ce a declansat-o si cum o poti controla.
Cu drag
Alexxia

Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste

http://community.webshots.com/user/aalexxia

Yasmin spune:

cam stiu eu de unde provine frica asta, cand eram micutza de tot am fos de Craciun in vizita la o prietena de a mamei undeva intr-un satuc prin Valea Mare. Acolo am plecat la colindat impreuna cu copii mai mari si in drumul nostru am trecut printr-un cimitir, noapte fiind. La mijlocului drumului mi s-a facut frica dintr-odata si am vrut sa ne intoarcem dar ceilaltti nu au vrut si am luat-o la fuga singura inapoi. Mi-am amintit de asta destul de recent, tot spargandu-mi capul de unde vine fobia. e imposibil sa o controlez singura, am incercat in toate felurile, e mai puternica decat logica.
Cu mutatul greu, pt stam intr-o ditamai 'vilutza' cu vedere la Bosfor, proprietatea sotzului meu. El, care nu are nici o fobie (eu mai am si arahnofobie pe deasupra, sa vedeti din gradinutza, vara, ce paienjenei vin in casa, am vazut vara trecuta si un scorpion) nu prea intelege si ma tot consoleaza ca nu se poate intampla nimic. Asta stiu si eu, dar cand vine seara, s-a dus linistea. S-ar putea sa fie singurul si marele regret ca m-am maritat
Sa vedeti ce haios, in timp ce scriam, a intrat pe yahoo chat un prieten si de incordata ce eram de ce povesteam, m-am speriat de semnalul sonor de m-am pierdut...

http://community.webshots.com/user/yasmintarakci
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro/