mama sau sotul ?

monica spune:

parerea mea: cu sau fara aconto de la unii sau de la ceilalti, cu sau fara bune relatii cu unii sau cu ceilalti...RAMAI cu sotzul tau!!
Fara suparare, parintii tai mi se par cel putin egoishti daca īti sugereaza sa divortezi doar pentru ca EI nu-l plac si LOR nu le e bine...
Pfff....cāt de bine cunosc problema asta!!
Un sfat prietenesc si de om patzit: vedeti-va de viatza voastra si FUGITI cāt va tzin picioarele!! Cu toate riscurile si sacrificiile pe care le presupune cumpararea unui apart., faceti efortul asta si mutatzi-va singuri!

Multa bafta!

Monica

mmihaela spune:

Total de acord cu Radu Tudorica.
Am avut cam aceleasi discutii, inca de la inceput, vreo 9 ani.
Ai mei mi-au spus o data, insa: "mama, noi ne mai suparam, mai nu putem suferi, mai fugim o lecuta, dar tu ai grija, ca daca-l iubesti, tot cu el ramai, noi ne ducem si macar stim ca ai pe cineva langa tine, iar pt. cel mic e mare lucru sa fie taica'su pe-aproape".
Cata vreme voi doi va iubiti si cautati sa va intelegeti, o sa gasiti si cale sa stati cumva. Din cate inteleg nu va da nimeni afara, iar mama ta nu a spus clar sa te desparti, doar ...sugereaza...
Restul depinde de voi, se pot cladi multe, indiferent unde petreceti primii ani.
Bafta multa, si aveti grija de cea mica.

scarmanus spune:

Mi se pare inevitabile asemena situatii delicate in orice familie, pentru simplul motiv ca rudele sotului nu ni le alegem, precum prietenii, ca sa fie dupa placul nostru. Viceversa e intotdeauna valabila. Cand ne casatorim fiecare aduce in nou o familie o experienta deja bine conturata din familia din care provenim, cu privire la cum manipulam conflictele, cum le rezolvam, cum ne certam, cum ne impacam. Unii sunt obisnuiti cu diplomatia, altii cu cearta. Ati ghicit ca nici eu nu am fost scutita de neplaceri, desi sunt casatorita numai de un an. Din mica mea exeperienta de viata familiala, am sa va impartasesc cateva concluzii la care am ajuns dupa multa cugetare, si care, crissandrada, poate iti vor fi de folos. Nu poate fi vorba de nici o alegere. Parintii tai au locul lor in viata ta, la fel cum si sotul are un loc bine determinat in viata ta. Nu se poate sa alegi, oricine ar fi gresit, si pare-mi-se mie ca au gresit ambelelparti, din orgoliu si mandrei. Nu te indeparta de parinti sub nici o forma, dar explica-le frumos ca esti perfect constienta ca s-ar putea ca voi sa nu traiti dupa standardele lor de viata. Explica-le ca e foarte firesc sa fie asa, fiindca de acum nu mai traiesti cu ei, ci cu un om pe care-l iubesti si cu care, chiar daca nu e perfect, incerci sa cladesti o casnicie durabila. Explica-le ca sfatul or este oricand binevenit, insa sa faca efortul sa si-l exprime in termeni decenti, fara injurii, cearta si fara o atitudine de superioritate, toate parerile, oricat de contradictorii, se pot exprima p eun ton normal. Militez pentru a mentine relatii cat mai bune cu parintii din motivul ca nu se stie niciodata cand vei avea mare nevoie de ei, si crede-ma, vei avea. De ce sa creezi un climat plin de tensiune cu ei, cand de fapt ei sunt staplul tau daca, Doamne fereste, bat in lemn, ceva nu merge bine in casnicia ta. Ca eu, una, nu as avea unde sa fug, decat la parinti.
Este regretabil ca s-au spus cuvinte grele la manie si ca s-a ajuns la tipete si cearta serioasa. Vorbele grele sunt cele mai greu de uitat. Incearca de aceea sa-i explici sotului ca realizezi ca mama ta nu e perfecta, ca a gresit, ca nu trebuia sa infinga in viata voastra, dar incearca sa-l convingi ca a totusi, mama, asa cum si tu esti, si poate ea se gandea la ce-i mai bine pentru puiul ei, asa cum si tu, voi, ca parinti, veti judeca de multe ori de acum inainte. Spune-i sa fie intelegator cu mama ta, sa incerce sa nu riposteze violent cand se mai baga. Depinde de tine sa o temperezi pe mama ta cu diplomatie si nu radical, de fata cu sotul daca e cazul, iar sotului sa-i spui ca in urma discutiei pe care ai avut-o cu ea, mama ta o sa faca efortul sa fie mai neutra, mai transigenta.
Spui ca te-ai certat cu socrii, incearca sa-l intelegi si pe sotul tau ce simte cand stie in ce relatii esti cu proprii lui parinti. Ca sa ilustrezi ca vrei sa indprepti situatia, fa tu primul pas, du-te frumos la socrii, spune-le ca e absurd ce s-a intamplat asta vara, spune-le ca daca ai gresit iti ceri iertare si ca vrei sa aveti o relatie neumbrita de orgolii. O sa vezi ca si sotul tau o sa fie mai receptiv.
Curaj, se poate. O sa vedeti cum incet, incet, o sa vi se ia fiecaruia cate o piatra de pe inima cand o sa reintrati in relatiile armonioase pe care lea-ti avut inainte de incident. Nu uita, ranchiuna, ura si orgoliul sunt otravuri curate pentru suflet, nu poti sa avansezi si sa contruiesti nimic pe ele.

Cu drag,

scarmanus

mariana_flo spune:

Radu Tudor are mare dreptate. Eu am facut cum a spus el mai sus, acum 4 ani si nu-mi pare rau. Socrii nu ma vroiau, ptr ca le furam singurul copil, parintii nu-l vroiau pe el ptr ca provenea dintr-o familie saraca si cu multe vicii. Totusi ne-am casatorit, si abea anul trecut am reusit sa alegem calea buna (zicem noi). Cred ca nu era zi in care sa nu ne reprosam cate ceva referitor la socri sau parinti, si timpul nostru care si-asa nu ne ajungea trebuia sa-l impartim intre parinti si socri. Bine-nteles ca nimeni nu era multumit, si tensiunile se acumulau tot mai mult. Ceea ce ne-a determinat sa renuntam definitiv la parinti a fost: la mine, tata nu a venit la nunta; de-atunci nici buna ziua nu-i dau daca il vad pe strada, iar la sot: parintii lui au vandut apartamentul in care locuiau si s-au mutat la tara, fara ca macar sa ne dea un telefon de complezenta. Motivul invocat a fost ca nu cumva sa le cerem bani, mai exact "sa nu-mi fure c...va aia de nevasta-ta banii". Asta a fost exprimarea. Iar sotul meu a spus ca daca nu sunt in stare sa ne respecte, nu au ce sa mai vorbeasca cu noi. Si suntem singuri acum, chiar am trecut prin momente foarte grele, dar ne-am avut unul pe altul, si nu regretam ca am rupt legatura cu parintii.
Nu incerc sa incurajez pe nimeni sa-si rupa radacinile, dar cateodata chiar este nevoie si de astfel de masuri radicale.

adadia spune:

Ce greu este cand oamenii uita ca sunt atatea necazuri mari in lumea asta si se chinuie unii pe altii cu nimicuri . Crissandrada , fa un efort - care va dura multi ani - dar cumparati voi casa . Daca ai putea sa nu iei bani de la nimeni ar fi perfect . Asa nu-ti poate reprosa ca ai lui ti-au dat si ai tai nu. Nu te certa cu mama ta pentru el si nici nu renunta la sot pentru parinti . Cu riscul ca o sa fi intre ei toata viata , ca toate se vor sparge in capul tau. Explica-i sotului tau ca ei te-au crescut si ca le datorezi respect macar , daca nu iubire si ca s-a casatorit cu tine , nu cu ei , sa nu te mai chinuie .Spune-i ca aveti o multime de lucruri de facut impreuna in viata asta si trebuie sa aveti grija unul de altul. Iar mamei tale sa-i spui ca ai un copil care trebuie sa creasca alaturi de ambii parinti ,ca el a gresit dar, daca te iubeste ,sa treaca peste asta fiindca iti strica viata si-ti face mult rau . Nu poti sa alegi , nu trebuie sa alegi . Stiu ca e greu dar poti sa-ti cresti copilul si fara ajutorul bunicilor . Sa nu-i mai povestesti mamei tale ca ai probleme . Parintii reactioneaza altfel . Voi va certati si va impacati ,ei aduna in suflet toate discutiile astea . Iti doresc multa putere . De intelepciune au nevoie cei din jurul tau .

tora97 spune:

alege sotzul. oricit de mult iti iubesti parintii, ei miine poimiine se vor duce si tu ce faci? ramii cu copilul?
este foarte urit din partea mamei tale ca te pune intr o asemenea dilema.. nu are dreptul sa o faca, ea ar trebui sa te inteleaga sa te ajute indiferent...

cind fostul meu sotz m a pus sa aleg, l am ales pe el, dar mergeam in vizite la ai mei ori de cite ori prindeam momentul... dar situatia era alta nu?

succes... si pune domnule niste rguli de comportament si convietuire...

casandra spune:

Ramai alturi de sot. Mama ta e suparata acum, dar va fi intotdeuna mama ta, o sa ii treaca, pe cand sotul daca il lasi, e bun lasat.

lilach spune:

quote:

---

Initial creeata de crissandrada

Casnicia mea este in acest moment zdruncinata rau. Asta vara m-am certat cu socrii mei dar a ramas loc de "buna ziua". Ieri sotul meu s-a certat cu mama mea forte urat. Si-au spus cuvinte grele si jicnitoare peste care nu se v-a mai putea trece.Eu m-am certat cu sotul meu atunci din cauza parintilor lui, acum din cauza alor mei.Mama mea este foarte pornita si nu vrea sa-l mai vada in ochi iar eu sunt la mijloc. Nu pot sa aleg intre ei doi.Chiar daca in ultima vreme am avut mai multe certuri si discutii cu sotul meu pornind de la parinti si de la bani nu pot sa divortez mai ales ca avem un copilde un an. Trebuia sa ne cumparam un apartament in rate si parintii nostri dadeau acoontul dar acum parintii mei nu mai vor. Nu mai vor sa stea nici cu aia mica si aproape ca imi cer sa divortez. Nu direct dar pe ocolite asta imi dau de inteles.
Voi ce parere aveti. E bine cum procedeaza ei? E bine ca aleg sa raman cu sotul meu? Eu acum stau la socrii mei dar ei sunt plecati din tara. Cand s-au certat erau la noi si sotul meu a vrut sa o dea afara din casa si a jicnit-o rau tare. Nu ma asteptam la asa ceva din partea lui. Dar totusi noi ne intelegem bine si nu stiu ce sa fac. Sa-l parasesc pentru faptul cum s-a purtat sau a raman cu el si atunci relatia cu parintii mei se va deteriora?
A patit careva dintre voi asa, cum ati trecut peste ?
Sunt disperata. nu credeam ca se va ajunge vreodata aici.

---

Si eu am trecut prin momente asemanatoare in urma cu citiva ani...parintii mei s-au certat cu socrii ...bineinteles motivul "banii"...de aici au pornit discutii foarte nasoale intre noi toti...
Dupa un timp am ajuns (sotul meu si cu mine)la concluzia ca nu merita ca noi doi sa ne facem viata amara din cauza unor dispute...
Deci daca voi doi va intelegeti bine nu are sens sa va despartiti.
Incercati sa discutati deschis (voi doi) dupa care ar fi bine sa discutati si cu parintii si cu socrii.

"Un sfirsit e un inceput..."

ella& laura,andrei,andra

Denisa_35 spune:

Stii ce cred eu? Parintii nu ni-i alegem...sotul insa da.Iar daca voi sunteti o familie unita, ramaneti in continuare ceea ce sunteti : O FAMILIE! Eternele certuri cu socrii, cu parintii, nu vor lua sfarsit niciodata. Incercati sa gasiti calea de mijloc. De divortat e cel mai usor...sa nu va para rau dupa aia!
Ganditi-va de 1000 de ori inainte...
Numai bine!

Denisa si copilul Alecu

tutus spune:

Buna!
Banuiesc ca iti iubesti atat parintii cat si sotul si ai vazut ca ambele tabere au gresit, iar tu esti acum intre ciocan si nicovala si poate chiar mai mult, va terbui sa fii cea care o sa-i impace. Grea misiune. Poate e mai bine sa va intalniti odata toti si sa le spui parerea ta. Sa le spui ce vrei si sa-ti respecte dorintele, atat parintii cat si sotulsi socrii. Cum spunea cineva, sa dai bir cu fugitii (sa divortezi) poate e usor acum cu mintea confuza. Linisteste-te, du-te cateva zile in alta parte, nu alaturi de sot sau parinti si limpezeste-ti gandurile. Detaseaza-te unpic de problema si apoi o sa o vezi altfel si poate o sa gasesti o solutie, solutia buna. Nu actiona sub impulsul nervilor, eu cred ca ar fi o greseala.
Toate cele bune!