i'm pan! peter pan...
Raspunsuri - Pagina 2
ariel_7000 spune:
Noroc ca exista copiii si in inocenta lor ne pot da multe lectii despre ce este viata, bunatatea, seninatatea si...credinta!
eu le multumesc copiilor mei, ca pe langa faptul ca mi-au aratat ce inseamna sa fiu mama, mi-au adus aminte si ce inseamna sa fiu copil...luata de valurile vietii, bruiata de "lucrurile importante" uitasem pt moment sa ma bucur de razele de soare, de fluturii colorati, de cantecul pasarilor. noroc cu fetita mea care ma mai "trage de maneca" si-mi zice:"uite mami, e divin aici!!!", iar eu, serioasa, o intreb:"mami, da' tu stii ce inseamna divin?" si ea imi raspunde:"da!!! e ca in Rai! e de vis!!! atata frumusete! atat de mult verde si fluturi si pasari! asa de liniste!"....asta e doar una din "lectiile" despre puritate pe care mi le-a "predat" fetita mea, la ora despre "viata si suflet" ...
sa-i lasam sa ne "reinventeze", sa-i lasam sa ne lipeasca aripile la loc, sa putem zbura impreuna, sa putem vedea frumusetea chiar si in lucrurile simple!!! nu trebuie ca lumea sa fie poleita in aur ca sa fie frumoasa! lumea este frumoasa, noi, "cei mari" o uratim insa!! exact ca in acel "peisaj divin", in care apare gigi cu buldozerul si vrea sa-l transforme in mall sau cartier de locuinte...ca-i mai rentabil! DE CE??? pt ce ne trebuie atatea "mall-uri"...unde le vom lua cu noi? ce vom face cu ele? 
mami de alexutza (10.04.2003)
si 
Teodor Mihai (10.04.2008)
Save the Earth /Is the only planet with chocolate!
danitin spune:
Am ajuns la concluzia ca mi s-au cam parfuit aripile... de, problemele de zi cu zi, angoasele, automatismele, mania de a gandi prea mult.
Mamica de spiridus
"Nu inteleg cum o femeie poate iesi din casa nearanjata - e o lipsa de politete. Si nu poti sti niciodata, poate chiar aceea este ziua in care-ti intilnesti destinul. Iar in fata destinului trebuie sa apari cit poti tu de frumoasa."
Coco Chanel
NOI 
Spiridusul meu drag 
dana d spune:
Ce bun e cate un subiect din asta sa ne mai aminteasca de lucrurile cu adevarat importante tocmai atunci cand ne-am afundat prea mult in noroi.
Multumim Ariel si felicitari pentru ca nu ai uitat ...aripile mele sunt grele de noroi si praf, incerc sa mi le scutur si sa-mi ridic ochii din glod.
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
ariel_7000 spune:
cateodata si eu ma simt trasa in jos de greutatea prafului demn de "copsa mica"...dar cand ma simt din ce in ce mai aproape de glod, ma scutur repede, ca un catel ud si arunc cenusa si o inlocuiesc cu praf de zane...cum? ma uit la puii mei, la puiutii din parc si-mi dau seama ca noi, oamenii, de fapt asa am fost "fabricati"...senini, doar ca anumiti factori perturbatori, apar, precum niste muste agasante, sa ne strice echilibrul...si ce faci in cazul asta? le gonesti cu mana ... nu merge? incerci cu ceva mai mare! 
niste versuri, care ma ajuta cand simt ca dogoarea asfaltului puturos vrea sa ma arda...:
Fie sa renasca numai cel ce har
Are de-a renaste, curatit prin jar,
Din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum,
Astazi ca si maine, pururi sï acum!
ps: cele 2 dane, ia incercati-le! functioneaza?
mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
Save the Earth /Is the only planet with chocolate!
b.nica spune:
Ariel !Cata dreptate ai!
puisorul spune:
Mai frumos spus de atat nu se poate...
Ani de 
Stefana (23.01.2008)
Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop. - Antoine de Saint-Exupery
Anina_n spune:
Noi nu ne lasam aripile inglodate cu noroi. Dulceata noastra de fetita ne da bucuria de care avem nevoie si praful zanelor pentru a zbura deasupra a tot ceea ce e urat in viata. Si zburam....si zburam....si impreuna descoperim micile bucurii ale vietii, fara de care n-am putea zbura, pana la urma. 
ariel, !
Nina, mami de
www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002) Diabet zaharat la copii, Copilasi din 2002, Copii capricorn
danitin spune:
Daaa, imi place la nebunie subiectul .... Din pacate, sunt in categoria celor care-si noroiesc aripile din dorinta unui trai mai bun. Lucrez ca nebuna si incerc sa-i dau fetitzei praf de zane la pachet,cumparandu-i toat ce-si doreste, si stiu ca nu fac bine, dar nu am curajul sa ies dintr-un cerc vicios. Mi-s grele aripile ....As vrea sa miros toamna, nu sa o vad prin termopane fumurii, as vrea sa ma joc cu papusi, nu cu notiuni abstracte, as vrea sa fiu mai putin matura dar cred ca mi-e frica. Am siguranta schemelor exacte, in care dai si primesti.
In alta ordine de idei, mi-as dori sa fiu putin Peter Pan, dar nu as vrea un sotz ca el
Mamica de spiridus
"Nu inteleg cum o femeie poate iesi din casa nearanjata - e o lipsa de politete. Si nu poti sti niciodata, poate chiar aceea este ziua in care-ti intilnesti destinul. Iar in fata destinului trebuie sa apari cit poti tu de frumoasa."
Coco Chanel
NOI
Spiridusul meu drag
ariel_7000 spune:
danitin, in primul rand o mare pt curajul tau! e un curaj sa ai 3 joburi!!! si iti trebuie multa putere si aripi foarte groase ca sa le poti duce pe toate si sa mai ai si zambet pe buze!
candva eram si eu "prafuita" si...nu am mai vrut! m-am tot rugat sa gasesc solutia sa pot sa scutur praful de pe aripi, numai ca doar il agitam si in final se aseza mai mult si mai gros...si mi s-a facut atat de dor de "mirosul" toamnei, primaverii, de fericirea de a vedea primii fulgi de zapada si de a calari o saniuta pritre nameti!
a aparut alexutza mea si am zis ca acum am ocazia...numai ca unul dintre joburi ma apasa greu!!! atat de greu, incat ajungeam acasa la fetitza numai cat sa o vad dormind si apoi plangeam amarnic cand aflam ce "vraji" a facut fata mea...ca a mers singurica, ca a zis mama, ca a cazut de pe biblioteca pe care s-a urcat...:)...pana intr-o seara, in care am ajuns mai devreme acasa (nu la 2-3 noaptea ca in celelalte zile...) si atunci, puiutza mea s-a uitat mirata la mine si a exclamat:"mama?!?!"...atunci, tot "praful de zane" pe care-l suflasem eu asupra-i, sub forma de jucarii si hainute alese, s-a scuturat si am ramas doar EU...si am plans
...mi-am dat seama ca imi vreau VIATA inapoi, ca ma vreau pe MINE inapoi! si mi-am dat demisia, mi-am gasit job "lejer", m-am dedicat zambetelor si mutritzelor ei...si cum 2+1=3, in curand am descoperit ca 3+1=4 si acum suntem 4:))) 2 mari si 2 mici, care radem si ne jucam, care calatorim printre vise si zane, ne aruncam cu praf de zane unul in altul si suntem fericiti...
numai, ca omu' e nemultumit:)))....acum incerc sa recuperez ce am pierdut alaturi de alexutza, incerc ca langa teo, sa descopar magia primului "mama", primului dintzisor descoperit dimineatza si am decis deja ce voi face sa-mi fie "povestea" aproape magica...sper doar ca Doamne Doamne sa ma sprijine si sa-mi dea puterea sa reusesc...!
sotzul meu este un fel de peter pan, dar varianta lui imbunatatita . este adorat de copii, de cei din dotarea proprie, dar si de ceilalti, este iubit de parinti si bunici, ca ii scapa pe ei de "maimutareli" , eu ca un copil mare, dar...isi asuma si responsabilitatile (ce urat suna!!!) de "om mare", chiar de nota 10.
ce sa ma mai laud, dar sunt sigura ca CINEVA acolo sus, ne iubeste tare mult!
mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
Save the Earth /Is the only planet with chocolate!
MadameBovary spune:
Mama mi-a povestit des cat de topita eram dupa povesti cand eram mica. Imi creasem o lume a mea, cu prieteni imaginari, fie ei zmei sau feti-frumosi si tare bine ma mai simteam. Asa vreau sa imi cresc copilul: sa creada in povesti, sa le iubeasca, sa le spuna mai departe. Nu sa creasca in fata calculatorului, cu mouse-ul in mana... mai bine cu cartea de povesti in mana!!
Nu-i gresit, nu-i imoral, nu ingrasa... sa visam! Asa ca, sa o facem din plin!!
I never fake ... sarcasm