soacra, soacra.......dar mama?
Raspunsuri - Pagina 3
Cristina spune:
Alma, ai o "primavara" de fetita. Diana este atat de frumoasa si are o fetisoara de copil cuminte si bun. Incearca sa pleci, cauta daca-ti permiti ceva cu chirie. Pacat de voi sa traiti intr-o atmosfera ca cea descrisa de tine. Trebuie sa gasesti o solutie, esti o fata puternica si curajoasa. Stiu ce spun, crede-ma, o atmosfera plina de tensiune o va marca poate pentru toata viata.
Cu drag,
bia spune:
Alma,ai o fetita frumoasa,cand este facuta fotografia?La ce varsta?Poate imi spui cum este fetita ta,am vazut ca este in zodia "pesti",ca si Bianca mea.Intr-adevar stuatia pe care tu o descrii nu este una normala,nici pentru tine,nici pentru copil;din pacate mai sunt si astfel de bunici,aici nu ai ce sa faci,decat sa scapi din locul acela,cat mai repede.Starea copilului este sigur influentata de atmosfera din casa,iar daca ea spune despre bunica ca este un monstru,atunci...
alma spune:
Ei bine, Diana exagereaza cu "monstrul" ala, au si ei momente bune, din pacate sunt prea rare si da, m-am gandit si eu sa plec de-acolo. Din pacate, situatia financiara nu-mi permite, asa incat trebuie sa ne luam inima in dinti , sa inchidem urechile si sa nu-i provocam!
Fotografiile (cele de la Jupiter si cele cu verii) sunt facute in vara asta. Are 7 ani si jumatate si e "Pesti", zodie dificila din cate am citit. Diana e sensibila, nu suporta sa-i impui ceva, e incapatanata si nu-i place sa stranga dupa ce se joaca... dar e foarte sufletista, cand ti-e rau, imediat vine sa-ti aline durerea, asa cum poate, e sociabila, inteligenta.
http://community.webshots.com/user/freediaro
trisha spune:
Fetelor, fetelor, nu stiti ce mame bune aveti (poate doar Alma sa fie intr-adevar in galeata). Haideti sa va spun cum e mama mea. Mama mea defecta, in sensul ca eu o suspectez ca nu are instinct matern. Cat am fost in intretinerea parintilor ne-au lipsit toate cele cate nu ni le puteau da bunicii (noi suntem trei surori si cu toate s-a purtat asa). Luam bataie daca venea acasa si nu gasea toate bucatile de carne in mancare. Luam bataie ca mancam prea mult. Luam bataie daca nu gasea casa bec (eu si sora mea mijlocie eram la scoala, iar cea mica era bebe). Sora mea mijlocie lipsea de la scoala pentru ca nu avea cine sa stea cu cea mica. Nu o data m-am dus la scoala cu spatele vanat pentru ca cine stie ce mai gresisem ori nu facusem. Odata m-a ars cu fierul de calcat pentru ca am rugat-o sa-mi cumpere cizme (era decembrie si eu mergeam la scoala in niste pantofi cumparati de bunicii mei). Primul palton l-am avut la 24 de ani, cumparat din baniii mei (pana atunci purtam doar ce se mai indurau din rude sa ne dea). Am fost intotdeauna premianta. Am facut doua facultati, ambele la zi (spun asta nu ca sa ma laud, ci pentru ca intr-adevar am fost un copil bun. Cand eram studenta la a doua, spunea cui vrea s-o asculte ca sunt o c....., si ca nu fac nici o scoala, doar tai frunze la caini prin oras. Eu dimineata eram la cursuri, seara la serviciu, ca sa pot sa-mi platesc chiria (la prima facultate m-au tinut bunnicii)). Nu m-a ajutat cu nimic, ba mai mult, mi-a facut numai rau. In cinci ani de facultate (la prima), n-a venit nici macar o data la camin. Ba inca ma certa ca vin de doua ori acasa pe semestru. Era prea des! Bani de cheltuiala nu mi-a dat niciodata. Mi-a cumparat o singura pereche de pantofi in 24 de ani. Pe vremea
lui Ceausescu nu de gasea vata. Statea cu pachetele ascunse prin casa
si nu voia sa-mi dea. Puneam carpe de la bunica-mea. Deci mizerii, mizerii... si nu pentru ca nu avea bani. Nu voia sa ne dea nimic. Sa ne dea bunicii, ca doar suntem copiii lu' fii-so! Nu stiu, la modul propriu, daca am fi supravietuit daca nu erau bunicii! Stati, ca m-a busit plansul....
Gata, mi-am revenit. Deci asta e cu maica-mea. Nu mai vorbim de vreo 5 ani (cand au divortat ai mei urla in tot tribunalul ca eu ma culc cu taica-meu, ca din cauza asta o lasa el pe ea). Soacra mea este tot ce nu a fost maica-mea. Cu toate astea, simt ca nu m-am apropiat de ea asa cum merita, pentru ca nu stiu cum.
Soacra mea tine foarte mult la fetita mea si ar vrea sa stea mai mult cu ea, dar nu poate (mai lucreaza sa-si mai rotunjeasca pensia). Atat eu cat si sotul meu (care este un om tare bun si sta acasa sa crasca copilul) suntem de parere ca atunci cand ii va expira lui concediul sa angajam pe cineva (avem si pe cine, e drept) sa aiba grija de copil. Bunica va ramane intotdeauna bunica, o va vizita oricat de des va putea, (v-am spus, o iubeste grozav pe cea mica si din mizeria ei de pensie ii face tot felul de mici cadouri) si oricat de mult va dori, dar la cresterea ei va contribui, pe langa noi, o persoana angajata in acest scop. Si eu, si sotul meu credem ca asa e cel mai bine. Astfel, soacra mea nu se va simti obligata in nici un fel fata de noi, si nici noi fata de ea. Pentru ca un copilas mai face si pozne, mai are perioade de isterie, iar soacra mea s-ar simti obligata sa fie de doua ori mai competenta. Asta e parerea noastra. Scuze pentru kilometricul mesaj
Camelia spune:
Trisha draga, iarta-mi intrebarea, dar e socant ceea ce ai scris: mama ta e om normal ??? Ca din ceea ce-ai citit nu prea pare sa fie..
quote:
Originally posted by trisha
Fetelor, fetelor, nu stiti ce mame bune aveti (poate doar Alma sa fie intr-adevar in galeata). Haideti sa va spun cum e mama mea. Mama mea defecta, in sensul ca eu o suspectez ca nu are instinct matern. Cat am fost in intretinerea parintilor ne-au lipsit toate cele cate nu ni le puteau da bunicii (noi suntem trei surori si cu toate s-a purtat asa). Luam bataie daca venea acasa si nu gasea toate bucatile de carne in mancare. Luam bataie ca mancam prea mult. Luam bataie daca nu gasea casa bec (eu si sora mea mijlocie eram la scoala, iar cea mica era bebe). Sora mea mijlocie lipsea de la scoala pentru ca nu avea cine sa stea cu cea mica. Nu o data m-am dus la scoala cu spatele vanat pentru ca cine stie ce mai gresisem ori nu facusem. Odata m-a ars cu fierul de calcat pentru ca am rugat-o sa-mi cumpere cizme (era decembrie si eu mergeam la scoala in niste pantofi cumparati de bunicii mei). Primul palton l-am avut la 24 de ani, cumparat din baniii mei (pana atunci purtam doar ce se mai indurau din rude sa ne dea). Am fost intotdeauna premianta. Am facut doua facultati, ambele la zi (spun asta nu ca sa ma laud, ci pentru ca intr-adevar am fost un copil bun. Cand eram studenta la a doua, spunea cui vrea s-o asculte ca sunt o c....., si ca nu fac nici o scoala, doar tai frunze la caini prin oras. Eu dimineata eram la cursuri, seara la serviciu, ca sa pot sa-mi platesc chiria (la prima facultate m-au tinut bunnicii)). Nu m-a ajutat cu nimic, ba mai mult, mi-a facut numai rau. In cinci ani de facultate (la prima), n-a venit nici macar o data la camin. Ba inca ma certa ca vin de doua ori acasa pe semestru. Era prea des! Bani de cheltuiala nu mi-a dat niciodata. Mi-a cumparat o singura pereche de pantofi in 24 de ani. Pe vremea
lui Ceausescu nu de gasea vata. Statea cu pachetele ascunse prin casa
si nu voia sa-mi dea. Puneam carpe de la bunica-mea. Deci mizerii, mizerii... si nu pentru ca nu avea bani. Nu voia sa ne dea nimic. Sa ne dea bunicii, ca doar suntem copiii lu' fii-so! Nu stiu, la modul propriu, daca am fi supravietuit daca nu erau bunicii! Stati, ca m-a busit plansul....
Gata, mi-am revenit. Deci asta e cu maica-mea. Nu mai vorbim de vreo 5 ani (cand au divortat ai mei urla in tot tribunalul ca eu ma culc cu taica-meu, ca din cauza asta o lasa el pe ea). Soacra mea este tot ce nu a fost maica-mea. Cu toate astea, simt ca nu m-am apropiat de ea asa cum merita, pentru ca nu stiu cum.
Soacra mea tine foarte mult la fetita mea si ar vrea sa stea mai mult cu ea, dar nu poate (mai lucreaza sa-si mai rotunjeasca pensia). Atat eu cat si sotul meu (care este un om tare bun si sta acasa sa crasca copilul) suntem de parere ca atunci cand ii va expira lui concediul sa angajam pe cineva (avem si pe cine, e drept) sa aiba grija de copil. Bunica va ramane intotdeauna bunica, o va vizita oricat de des va putea, (v-am spus, o iubeste grozav pe cea mica si din mizeria ei de pensie ii face tot felul de mici cadouri) si oricat de mult va dori, dar la cresterea ei va contribui, pe langa noi, o persoana angajata in acest scop. Si eu, si sotul meu credem ca asa e cel mai bine. Astfel, soacra mea nu se va simti obligata in nici un fel fata de noi, si nici noi fata de ea. Pentru ca un copilas mai face si pozne, mai are perioade de isterie, iar soacra mea s-ar simti obligata sa fie de doua ori mai competenta. Asta e parerea noastra. Scuze pentru kilometricul mesaj
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor
tinatache spune:
exact la asta ma gandeam si eu aseara, ca nu puteam adormi dupa ce am citit mesajul Trishei! Oricum, ne-ai lasat fara cuvinte... atata suferinta stransa in 3 sufletele, cele 3 surori ... Cred ca esti o fiinta puternica, ai reusit sa-ti croiesti un drum in viata si pt asta ai tot respectul si admiratia mea. Felicitari!
Cristina, mamica cu burtica
lilach spune:
Trisha,
e trist ca sint astfel de specimene care isi spun"mame".
Esti demna de admirat pentru tot.Succes in viata.
"Un sfirsit e un inceput..."
ella& laura,andrei,andra
Danza spune:
Alma, ai o dulceata de fetita, si nu pare a fi deloc needucata si neastamparata si in nici un caz nebuna!
Trisha - e cumplit prin ce a trebuit sa treci tu si surorile tale ca sa supravietuiti. NU inteleg cum astfel de persoane se pot numi parinti, mame in special, si cum pot privi ei copiii in ochi dupa toate torturile la care i-au expus de-a lungul copilariei si adolescentei.
Cate despre noi, mama mea il adora pe Danut si de la 3.5 luni, cand am revenit la servici, pana la 8 luni a stat cu cea mai mare placere cu puiutzu. Dupa 8 luni am angajat o bona, pt ca maica-mea mai are de intretinut si de crescut un copil (sora-mea are 13 ani) si nu e normal, am crezut, ca o femeie in plina putere sa stea acasa inca de la 45 ani - e un sacrificiu prea mare pe care nu-l puteam primi si accepta. Oricum, nu am fortat-o nici in acele 5 luni cat a stat cu puiu - ea a stat atat timp cat si-a rezolvat problema servciului (isi gasise servici, dar cam s-a taraganat cu actele firmei etc.)
Si cum bona ns. sta de luni pana vineri cu Danut, vineri seara mergem la mama, sambata sta cu mama cat eu sunt la servici, iar duminica mergem acasa la noi. Ei se inteleg de minune, fac piata impreuna, iese in parculet cu el, il duce pe la tobogane, "macile" (masinute), numai ca nu prea vrea sa manance cu mama, in restul totul e ideal!
Cat despre soacra, e mult mai in varsta decat mama mea (aproape 70 ani), dar minte putina de tot. Inteleg ca-i e dor de copil (celelalte doua nepoate avand 22 si 24 ani), dar de aici si pana la a-mi spune sa intarc copilul la 1 luna si sa i-l dau ei sa-l creasca ca "voi sunteti ocupati, tineri, nebuni, vedeti-va de viata vs." si ca "voi gasi eu ceva sa-i dau de mancat, am capra, am si vaca ca asa am crescut noi copiii" e cale lunga, mai e si un pic de neomenie. Cum sa rupi copilul de la sanul mamei ca sa propui asa o aberatie???? Doar nu ma credea nebuna ca-i voi face pe plac. O alta poanta, venita un pic mai tarziu, cand Danut avea deja vreo 6-8 luni - "dati-mi-l si mie macar pe vara, ca-l bag eu in cusca la iepuri si-mi vad de treaba si nu va temeti ca copilul va sta cuminte, se va juca cu animalutzele etc..."
Poate o fi glumit ea, dar prea neagra era gluma asta, ca de-atunci evit sa mai merg la soacra in vizita (noroc ca sta cam la 250-300 km de noi), dar ea vine fff des, mai des decat ar trebui si da toata pensia pe bilet dus-intors, iar cand ajunge, in loc sa se bucure de nepotel si de performantele acestuia, se vaieta si plange in hohote ca a cheltuit toata pensia pe drum, ca va muri si ca nu va vedea nepotul mare si insurat, ca o doare acolo, ca o deranjeaza dincolo etc, ma tot bate la cap de ce-i dau copilului asta sa manance sau de ce nu-i dau apa de fantana/izvor - ca cica e mult mai naturala si sanatoasa (danut bea apa minerala plata), de ce nu-i dau lapte de capra - ca e gras si bun, ca de ce dau eu suma pe care o dau bonei, dar nu-i las copilul in sat in grija ei...
NU am nevoie de cadouri pt copil sau pt mine din partea ei, dar macar cand vine, sa stea cuminte in banca ei si sa se bucure de copil, nu sa ma omoare cu asa-zisele sfaturi gratuite.
Sper ca nu v-am plictisit...
Cu drag,
Dana, mamica lui 
Danutz - 2 ani pe 20 septembrie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599
Danza spune:
Tot eu: inainte de a fi insarcinata imi tot zicea scumpa soacra "tu sa-mi faci kopkilu' ca eu ti-l voi creste"
Altceva ar fi, ca indiferent ce mi-a zis si m-a "sfatuit" sa fac scumpa de ea, eu l-am alaptat normal pe Danut pana la 1 an 7 luni si 10 zile (la cerere, ori de cate ori avea el chef sa pape, chiar daca faceam si servici de la 9.00-19.00)
Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz - 2 ani pe 20 septembrie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599
trisha spune:
Dragelor, multumesc pentru gandurile voastre bune. Sa stiti ca mi-a fost destul de greu sa povestesc cum s-a purtat mama mea cu noi in copilarie (si dupa), nu vreau sa am aerul c-o barfesc, n-am intentionat sa ma vait, ci doar sa-mi descarc un piculet sufletul, insa am vrut sa aduc in discutie si un alt tip de mama, poate astfel fetele care au discutii cu mamele lor le vor privi dintr-o alta perspectiva. Nimeni nu intinereste, rabdarea si capacitatea de daruire neconditionata nu mai este cum era pe vremuri, poate responsabilitatea le copleseste, poate varsta isi spune cuvantul.... Oricum incercati sa va intelegeti mamele. Ale voastre cred ca merita.
Trisha