soacra, soacra.......dar mama?
Raspunsuri - Pagina 2
ruxij spune:
Nici nu zice nimeni altceva, Julie si nici nu ne suparam pe tine.
ruxij
Andrada spune:
quote:
Initial creeata de mirelam
Ieri am avut o discutie mai aprinsa cu mama mea dintr-un motiv aparent fara sens.
In final s-a ajuns, chiar daca mai subtil, la unele reprosuri cum ca nu am prea multa recunostinta si nu prea stiu sa apreciez faptul ca-mi creste copilul. Si ca nu o ajutam cand are nevoie de noi, desi Dumnezeu mi-e martor ca de cate ori putem o servim, cu masina unde are nevoie sau mai stiu eu ce.
Si asta nu numai din partea ei ci si a fratelui meu care, impreuna cu sotia lui, sta impreuna cu parintii mei si are impresia ca mama ma ajuta mult mai mult pe mine decat pe el, desi i-a promis ca atunci cand va fi cazul ii va creste si lui copilul.
E adevarat ca s-a pensionat pe caz de boala acum 5 ani ca sa-l poata creste pe Andrei. Si e la fel de adevarat ca mi-a fost tare bine si usor sa-l stiu pe Andrei cu ea decat cu o persoana straina. Ma consider foarte norocoasa ca am avut aceasta posibilitate dar totusi ....chiar credeti ca este cazul sa-mi reproseze acest lucru.
Voi ce faceti pentru parintii vostrii (si ma refer la cele carora mamele le cresc copiii) ca sa se considere multumiti?
Mirela, mamica lui Andrei (5 ani si 5 luni)
Intreab-o Mirela care sint cauzele nemultumirilor ei. Poate n-are nevoie de masina ci numai de aprecieri. Poate a obosit si are nevoie de un respiro (de multe ori reactioneaza asa frustrat pentru ca le e jena sa recunoasca). Discutati deschis si nu uita ca si pentru ea casatoria ta, aparitia copilului a insemnat departarea de tine, tu nu-i mai poti arata atita afectiune si atentie ca acum 10 ani de pilda. Cere-i sfatul (chiar daca nu-l urmezi), intreab-o cum s-a descurcat cu tine, si adu-ti aminte impreuna cu ea. Eu la mama am observat cite placere ii face sa-si aduca aminte cum m-a nascut, cum poceam cuvintele. Imbatrinesc Mirela parintii nostri si daca sint fericiti sa aiba nepoti mari si sanatosi, asta le aduce aminte cit de batrini sint ei Intr-un cuvint vor sa stie ca nu sint numai baby-sitteri, ci ca participa si ei afectiv si relational la evolutia unei alte generatii.
Imi cer scuze daca parerea mea pare patetica acum,
pupici,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
mirelam spune:
Fetelor va multumesc tare mult pentru sfaturile si parerile voastre.
Vad ca nu sunt singura care trece prin momente mai putin bune cu mamele.
Sunt inca trista pentru ca mama, in urma discutiei avute, este foarte suparata, zice ea, pentru nerecunostinta mea.
Poate si eu sunt de vina, nu zic nu. De fapt discutia a inceput atunci cand eu, fara vreun gand ascuns, fiind un pic suparata pe Andrei i-am spus, la nervi: "Esti un obraznic, un rasfatat si un needucat. Bine ca mai este o saptamana doar si incepi gradinita, ca poate te mai cumintesti". La care replica mamei nu a intarziat: "Adica vrei sa spui ca l-am educat eu prost, nu? Deci nu esti nemultumita de felul in care l-am crescut."
Credeti-ma fetelor ca nici prin cap nu mi-a trecut sa-i reprosez ei asa ceva. Daca nu mi-ar fi placut modul in care il creste nu l-as fi lasat cu ea. Motivul pentru care l-am certat pe Andrei a fost tocmai ca s-a purtat urat cu mama in timpul zilei, adica a vorbit urat si a tipat, in parc, de fata cu persoane straine.
Nedumerirea mea este de ce oare devin parintii nostrii atat de sensibili si interpreteaza lucrurile in cu totul alt fel decat sunt.
(5 ani si 5 luni)
cori spune:
mirelush,
eu cred ca e un pic normal sa se poarte asa...parintii mei..care nu stau DELOC cu Bia, se supara foc cand le spun ca nu as vrea sa manance cutare, sau ca Bia nu are voie aia..etc...
imi spun ca vezi doamne ei m-au crescut pe mine si ..etc..ca de ce sa-i invat eu pe ei...si alte d'alea...
eu ..pe de o parte evit f mult sa- i implic...dar pe de alta parte imi doresc sa o iubeasca bunicii...pe mine bunica mea m-a rasfatat si m-a ascultat foarte mult...am avut o relatie excelenta cu ea...cand parintii mei erau mai tot timpul la serviciu...
eu sper ca atunci cand Bia va fi mai mare...sa fie altfel...alor mei..si parinti si socrii le e frica...imi e foarte clar asta...
le e frica de Bia...dar si de mine..
.::::::))))))))
bb Bia si mami Cori
bia spune:
Am citit si eu raspunsurile pe care le-ai primit la acest subiect;ce as vrea sa adaug,este ca nu inteleg de ce este mai sanatos pentru un copil sa-si petreaca timpul cu o straina,respectiv bona,decat sa stea cu o bunica.Si cand spun asta nu ma refer la acei copii care stau cu adevarat departe de parintii lor,in alte localitati.Eu nu as putea sa nu-mi vad copilul zilnic,dar nici nu condamn pe cei care aleg aceasta solutie,caci nu este usor nici pentru ei;la mine situatia sta cam asa:acum in vacanta,mama vine dimineata sa o ia pe Bianca,apoi merg la mama acasa,unde sta ziua,iar seara noi mergem si o luam acasa.Din septembrie o vom duce noi dimineata la gradi,iar mama o va lua de acolo si seara mergem si o aducem acasa.Nu prea vad solutii pentru a acoperi timpul ramas dupa ce copii ies de la gradi,gradinitele care au asa zisul program prelungit sunt putine,sunt in zone care nu-ti sunt poate la indemana si oricum costa enorm.Sistemul de invatamant pentru prescolari nu este atat de bine pus la punct,sau mai bine zis nu s-a adaptat la noile conditii de munca din Romania,unde parintii ajung acasa tarziu si problema "cu cine las copilul" este destul de spinoasa.Asa ca eu nu vad nimic rau,ba dimpotriva,in a-ti implica parintii in cresterea copilului tau.Daca nu ai incotro trebuie sa te descurci singur,dar daca ai alternative nu vad de ce sa nu apelam la ele.Si sunt parinti care chiar sufera daca nu-i implici;si mai este un aspect deloc de neglijat,de ce sa platesc o bona care pentru cateva ore iti ia o gramada de bani,mai bine cu acei bani faci ceva pentru parintii tai,ajuti atunci cand este nevoie.Sunt de acord ca sunt situatii cand parintii pretind ajutor,cand cer pur si simplu,nu ca au neaparat nevoie ci pentru ca ei considera ca li se cuvine,nu stiu ce sa spun,este greu,mama nu mi-ar cere ceva niciodata si mi-aduc aminte cand am inceput sa-i dau bani sa-si cumpere un medicament sau ce avea nevoie,doamne,n-am sa uit niciodata ce privire avea,i-era rusine ca este nevoita sa ia bani de la mine,spunea ca ar trebui ea sa ne ajute pe noi si nu invers.Eu sunt multumita ca pot si sper ca voi putea cat mai mult sa o ajut,sa-i fac batranetile cat mai usoare,daca se poate.
sorana spune:
Julie si Francesca - sper sa nu va suparati pe mine dar eu nu vad lucrurile asa. Cred ca un copil are nevoie (teoretic) si de parinti, si de bunici, si de prieteni. Daca ceva lipseste, asta e, nu cred ca ceilalti nu pot suplini, nu neaparat va ramane cu sechele. In cazul meu e un pic invers, desi soacra mea mi-a promis ca "imi creste copilul" acum practici nici nu vrea sa o vada (o vede o data la 2 spatamani, cca. 2 ore). Mi-ar fi placut ca Monica sa aiba o bunica, asa cum am avut eu, care sa-i spuna povesti, etc. Vad bunicile cu copiii in parc si parca imi pare rau ca soacra-mea nu vrea si nu e in stare (adica daca i-o lasi 10 min. face 5 prostii) sa stea cu Monica. Mama a murit, deci Monica nu va sti niciodata ce inseamna sa ai o bunica. Oare nu-i pacat? E adevarat ca bona tine loc de bunica (are 67 de ani, e matusa mea, o iubeste pe Monica, etc) dar nu stiu daca chiar inlocuieste o bunica.
Fetele care aveti mame - aveti grija de ele ca eu imi reprosez inca ca nu stiu ce prostie i-am zis o data mamei la nervi.
bb Monica si Sorana
Sabina spune:
sa va zic si eu.Am fost crescuta de bunici si a fost una din cele mai frumoase perioade ale vietii, ii iubesc enorm. Dar mama mea e plecata din tara....si nu ma inteleg deloc cu ea cand vine, in privinta Sofiei.Cand era micuta ma blama ca o tin flamanda dandu-i doar san pana la 6 luni, ca doctorita e nebuna, ca e pusa de soacra sotului ( fosta sotie a murit) sa imi nenoroceasca copilu...doar aberatii! Pentru ca de fapt ea nu e de acord cu mariajul meu.
Asa ca ma bucur ca nu e permanent aici, dar sunt trista ca Sofia nu are bunici cum am avut eu...prezenta bunicilor e un dar extrem de pretios, daca mama ar fi in tara as face totul sa amortizez conflictele.
Asa ca...fiti fericiti ca au copii bunici.
Sabina & Sofia Galagia
adadia spune:
Eu vreu sa va scriu despre intelepciune si iertare . Eu mi-am crescut fetele singura cu cresa si gradinita . Mama lucra si nici mare chef n-avea - ca fetele erau nebunatice si obositoare , iar soacra-mea n-a vrut sa ma ajute pt ca crescuse copiii cumnatei mele si a spus ce e obligatia mamelor de fete sa le ajute .Am luat-o ca atare si n-am mai apelat la nimeni . Numai cele care isi cresc copii singure ( ma rog si cu un tatic mai mult plecat la servici ) stiu ce inseamna asta . Ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea putere sa le duc pe toate .In viata asta n-am invidiat nici femeile frumoase , nici pe cele cu bani ci doar pe cele care aveu un ajutor de la cineva ,oricat de mic . Cand au mers la scoala au suferit pentru faptul ca : bunica nu stiu cui vine in fiecare zi si o aduce la scoala , vorbeste cu doamna , o ajuta la desen , ii face planse colorate , o duce la dansuri . Eu n-avem timp de toate astea pt ca mai aveam si servici si ma durea sufletul cand le auzeam . Atunci am apelet la intelegerea lor . Le-am explicat ca eu ma bazez pe ele , ca suntem singure si trebuie sa ne ajutam , ca am incredere in ele . Plecam dimineta la servici si o lasam pe Alexandra cu ghiozdanelul in brate , imbracata si incaltata sa mai stea o jumatate de ora si sa plece la scoala . Si ea se plictisea si pleca si statea cu portarul de vorba pana incepeau copii sa se adune . Si a trecut timpul . S-au facut mari . Acum se duc in vacanta la bunici dar eu sunt cea mai buna prietena a lor . Am luptat umar la umar cu greutatile si ele isi amintesc asta . Cea mai mare m-a ajutat s-o cresc pe cea mica . Se ducea s-o ia de la gradi cand eu intarziam si avea grija de ea ca o mama . Eu sunt pentru a-ti creste copii cat mai aproape de tine. Sa inveti sa-i cunosti si ei sa te cunoasca , sa stie ca viata nu este usoara , sa fie pregatiti sa lupte . Acum despre parinti : am uitat , sau n-am uitat dar am iertat . Si stiti de ce ? Pentru ca sunt batrani si au inceput sa se inbolnaveasca . Atata timp cat ei exista , in mintea fiecarui om exista si sentimentul de stabilitate : nu esti singur pe lume , ai parinti . Cand ei nu mai sunt parca nu mai esti un om intreg . Iertati-le toate micile rautati . Fiti fericiti ca exista si ca va pot ajuta . E mare lucru sa pleci la servici linistit pt ca puiul tau este in siguranta . Aveti intelegere pentru varsta lor si problemele lor . Lasati-i sa bombane , dati-le dreptate si faceti ca voi , ajutatii daca puteti . Fiti intelegatoare si fiti fericite ca exista inca . Si noi vom fi ca ei intr-o zi .
francesca spune:
Sorana nu ma supar si sant de accord si cu implicarea bunicilor in cresterea nepotilor asa cum spunea si Bia dar numai daca bunicii doresc asta din toate inima si sa nu o faca din obligatie, sa fie pur si simplu optiunea lor.
alma spune:
Mi-as fi dorit ca Diana sa aiba niste bunici de treaba, care sa-i citeasca povesti, s-o plimbe in parc sau macar sa-i vorbeasca frumos. Pana la 5 ani, mama venea la noi de 2-3 ori pe saptamana sa stea cu ea pana veneam de la serviciu. E adevarat ca mai spala o rufa, facea curat sau ceva de mancare, dar o facea pentru ca asta e firea ei, nu poate sta degeaba. De cand am divortat si locuim impreuna, viata noastra a devenit un infern. Vrea sa controleze totul, ca noi s-o ascultam (eu si fiica mea) si sa nu facem nimic fara sa stie ea. E foarte nervoasa (la fel si tata) si tipa toata ziua, nimic nu-i convine. Pentru ea, Diana e o needucata, o obraznica si o nebuna ("semeni cu taica-tu!"), desi copilul face atatea lucruri bune cand ii vorbesti calm. Cand pleaca la tara si sunt nevoita sa las si copilul cu ei, mi se rupe sufletul, plange in hohote, spune ca "mamaia e un monstru", nu vrea sa mearga cu ea.
Oare ce bunica isi uraste nepotii? Ca eu asa am ajuns sa cred cand mama mea imi spune ca abia asteapta sa scape de noi sa stea linistita? Ce compromisuri sa mai fac?
De fosta soacra nu mai spun, n-a stat decat de doua ori cu ea in 7 ani si de 2 ani nici macar un telefon de ziua ei n-a dat.
Offff, mi-am descarcat si eu sufletul, ca greu imi mai e!
http://community.webshots.com/user/freediaro