Blestem de soacra
Raspunsuri - Pagina 3
Vivi spune:
Dragele mele, si eu cred in blesteme si farmece.
Chiar daca stiu asa cum a mai spus cineva pe aici ca daca crezi "se prind" si daca nu crezi nu se prind, sau nu au putere asupra ta, ce sa fac? eu cred in asa ceva. Dar, hai sa va povestesc: chiar inainte de a ma casatori sotzul mi-a spus ca mama lui "are gura rea" si sa ma feresc sa o supar. si de ce? pt ca mi-a povestit el, dar i-am auzit si pe socrii laudandu-se cu asa ceva (halal lauda), cum a blestemat ea pe cineva si acel cineva in mai putzin de 1 an a murit. Problema mea este acum ca eu cred ca ea a spus ceva pt ca daca noi am avut o casnicie reusita si nu am stiut ce este aceea o cearta ani de zile, acum suntem aproape de divortz. Nici nu stiu macar de ce se intampla toate astea. Sotzul meu mi-a spus ca nu-mi reproseaza nimic, deci nu stie nici el de ce vrea sa divortzeze, in schim soacra mea nu m-a vrut niciodata. Cumnata mea nu se mai marita, si cand a anuntat ea nunta noi am inceput sa nu ne mai intelegem. De asemenea sotzul sta si doarme mai mult pe la maica-sa si-mi spuen ca acolo se poate odihni si acasa nu se mai poate odihni deloc, ca-l apasa peretzii si mai stiu eu ce. Cum sa nu ma gandesc ca ar fi ceva necurat la mijloc? Poate ne-a blestemat, poate ne-a facut ceva necurat pt ca nu m-a vrut pe mine niciodata, dar ceva se intampla: casnicia minunata care a fost, nu mai este. Si sotul meu era cel care imi spunea mereu si spunea tuturor ce sotzie minunata are el si ce bine ne intzelegem. Acum eu nu mai intzeleg nimic si singura explicatie ar fi doar asta.
Sigur, incerc sa combat si eu asa cum pot situatia, adica ma rog, merg la biserica, am vorbit si cu un preot, care ne cunoaste pe amandoi (si care nici el nu intzelege de ce toate astea).
kiss you all
Vivi
dyana spune:
Draga Vivi,
Eu m-as duce la Biserica. Daca stai in Bucuresti, pot sa spun ca Biserica Sf. Mina de langa Unirii, e deosebita, pentru sanatate si pentru necazurile care le ai.
M-am certat intr-o zi fara motiv cu sotul meu, venise de la mama lui si l-a apucat brusc o indiferenta fata de mine , de zile mari, nu-l mai recunosteam.
M-am dus la Biserica unde am fost botezata, eram in Giurgiu , in vizita la bunici. Am stat la slujba si plangeam intr-una, din tot sufletul. Am aprins lumanare, m-am rugat pentru liniste si armonie in familie si pentru dragostea sotului meu.
Cand am iesit din Biserica deja ma simteam mai bine. Iar cand am dat cu ochii de sotul meu, tocmai venea dupa mine sa ma intrebe ce mai fac, cum ma simt.
Diana
MabeL spune:
Pai.. Simona ,de ce atatia ani, ti-a placut felul lui?probabil ca ti-a placut sa te lasi condusa de el, te-ai simtit in siguranta cand el te-a "controlat" si cand ti-a fost "frica" sa nu faci ceva gresit, ai simtit BARBATUL langa tine...nu???si acuma??? dintr-odata numai ai nevoie de EL??? asa de tarziu ai ajuns la concluzia ca te poti descurca singura, ca ai pareri, ca ai personalitate, crezi ca-ti vrea raul?? atunci divorteaza daca a devenit "periculos" daca nu, atunci STAI DE VORBA CU EL!
si incet, incet poti sa-l "moi"...
simonav_2000 spune:
Mersi MabeL, m-ai ghicit 
Vivi spune:
Dyana, stii ca desi trec pe langa biserica Sf Mina aproape in fiecare zi de 2 ori pe zi, nu reusesc sa intru acolo? De cate ori mi-am propus ori era biserica inchisa, ori nu era preotul, ori, ori ... parca au fost de fiecare data piedici. Sigur, am ajuns la alte biserici, dar uite ca la Mina nu am reusit. Dar, sa stii acum, pt ca mi-ai spus si tu imi voi propune sa ajung cat de curand.
mcy mult pt raspuns.
kiss you all
Vivi
dyana spune:
Da, mi s-a intamplat si mie, pe caldura mare sa ajung pe acolo cu greu si sa fie inchisa si sa nu fii stiut dinainte. Dar sa stii ca insusi faptul ca ai facut efortul de a ajunge pana acolo, Dumnezeu e sus si vede si stie de ce L-ai cautat.
Nu m-am lasat batuta si nici nu m-am suparat.
Nu trebuie sa te lasi.
Diana
mihaelas spune:
Adresa bisericii Sf Mina este Strada C F Robescu nr 18,pe Bulevardul Corneliu Coposu. Amfost si eu, si a auzit preotul strigand: Rugaciuni de casatorie de prima data sau Rugaciuni de casatorie de mai apoi. Dar nu am intrebat ce inseamna asta.
Sa va ajute Dumnezeu.
Mitzi spune:
Simona, de cat timp sunteti in Canada? Cum va merge...?
Pentru ca pe mine nu cred (nu vreau sa cred) ca m-a blestemat nimeni si totusi, mai des ca inainte (acasa) am discutii aprinse cu sotul meu. Dar se sting repede inca, la noi. Pentru cat timp? Mult, sper eu!
Cred ca este vorba de stres, dor de acasa, lupta cu o societate straina si colorata. Miraj si Mizerie!
Opriti-va in loc, trageti aer in piept si porniti din nou la drum alaturi. Poate ca, rutinati de acum, va chinuiti cu buna stiinta unul pe celalalt.
Nu lasa sa te supere cineva care e la mai bine de 12000 Km distanta. Soacra. Ea e acolo si acolo sa stea.
trisha spune:
Simona, daca ai credinta in Dumnezeu, si te rogi mereu pentru iertarea pacatelor si pentru iertarea pacatelor dusmanilor tai, nu prea cred ca blestemul sa-ti faca un asa mare rau. Eu am fost blestemata de nenumarate ori de mama mea (ba chiar se lauda ca a fost prin babe mestere la astfel de trebusoare), cu formulari de genul "te blestem sa...", "sa dea Dumnezeu sa..." urandu-mi sa n-am parte de un sot cumsecade (pe vremea cand am rupt total relatiile cu ea nu eram casatorita), sa am copii care sa ma chinuie, etc, etc. Ce pot sa-ti spun este ca am o familie grozava, cu sotul ma inteleg minunat, am o fetita de 1 an si 3 luni nemaipomenita care doarme cate 12 ore pe noapte fara intrerupere si e tare cumintica. Deci blestemele ei elaborate nu s-au prins. Este foarte adevarat ca inainte de a naste mergeam aproape in fiecare duminica la biserica la slujba (eu nu sunt cine stie ce religioasa, dar ma linistea mersul la slujba de duminica), mai tineam cate un post, iar in rugaciunea de seara ma rog intotdeauna la Dumnezeu pentru sanatatea mamei mele (in primul rand pentru sanatatea mentala). Am crezut intotdeauna ca Dumnezeu ma va ocroti, si asa a fost. Deci eu cred ca daca te duci la o biserica si discuti cu un preot s-ar putea sa ti se lumineze problema.
In ceea ce priveste relatia cu sotul tau, tind sa fiu de acord cu Osolita. S-ar putea ca el sa se fi obisnuit atat de tare ca tu sa fii cea care face mereu compromisuri, incat sa-i vina greu sa accepte acum faptul ca lucrurile nu mai pot continua asa. Inainte era o situatie care-i convenea de minune, iar o schimbare ar insemna destul efort din partea lui, ori nimeni nu face eforturi cu draga inima. Ceea ce mi-a atras mie atentia in mesajele tale este formularea "ma iubea in felul lui cam rece, dar mie mi-era deajuns". Citatul e aproximativ, dar asta era ideea. Esti convinsa ca-ti era deajuns, sau ai fi preferat sa fie mai deschis in manifestarile de dragoste, dar ti-ai zis ca asta se indreapta cu timpul? Nu cumva acesta a fost primul mare compromis pe care l-ai facut? Dupa indiferent cati ani de casnicie, cred ca fiecare om (iar femeile tind eu sa cred cu atat mai mult) are nevoie din cand in cand de manifestari explicite de afectiune din partea partenerului, ca o reasigurare ca toate sunt bune si la locul lor, ca nu a intervenit nimeni si nimic strain in relatia lor. Eu imi inchipui ca e un lucru de inteles si ca nu i se trage sotului sau sotiei daca pret de cateva zile sau o saptamana se poarta mai atent cu celalalt atunci cand se afla intr-o astfel de faza. Nu cred ca e ura intre voi, ci doar instrainare. Vezi daca poti indrepta lucrul acesta.
Bafta,
Trisha
trisha spune:
quote:
Originally posted by camelia-daniela
Pe mine m-a blestemat mama cind eram destul de mare...ea träia mereu cu impresia cä il iubesc numai pe tata si pe ea, nu!!!
Mi-a zis: "sä am parte si eu de copii, care sä nu mä iubeascä!!!"...cuvintele ästea nu-mi ies din cap!!!
Chiar din momentul acela, cind s-a exprimat, am rämas blocatä, neputind sä-mi inchipui, cum poate o mamä sä spunä asa ceva??? I-am räspuns intr-un final, cu dezamägire in ton, cä se insalä...cä eu o iubesc!!
Dar era si fff greu sä-i arät iubirea, deoarece imi era o fricä de groazä in fata ei!!!...era f. severä!!
Citiva ani mai tirziu, am revenit la subiect si i-am reprosat cä m-a
blestemat si asta n-am s-o uit in viata mea!!!....la care ea, mi-a
spus, aproape plingind cä-i pare räu si cä ar fi depus acatiste la
bisericä, s-o ierte Dumnezeu!!!
Eu nu prea stiam ce inseamnä asta, dar am rämas totusi cu ideea in cap, pinä in zilele noastre!!!!
Mama a murit in 95 si nu am mai apucat sä o väd...cä eram deja departe de ea!!!
Dar am 2 copii, care-mi spun cä mä iubesc si eu parcä nu pot sä cred, totusi...imi vin mereu vorbele lui mama in cap!!!
Chiar le-am spus odatä, cä or sä mä uite cind o sä fiu bätrinä...poate cine stie, mai vin din cind in cind sä mä steargä de praf!!!...la care ei m-au asigurat cä vor veni de 3 ori pe säptäminä ( fetita ), iar bäiatul numai odatä!!
Ehhh....vom träi, si vom vedea!!!
Pupici de la Cami.
Cami fetita, cred ca-ti faci probleme singura. Ce tu nu stii ce copii ai crescut? Sigur ca te iubesc, mai fato, nu-i mai banui degeaba si bucura-te de ei si fii linistita!
Trisha