Blestem de soacra
Raspunsuri - Pagina 2
dyana spune:
Dragele mele prietene,
Am de toate, dragoste si familie si sanatate. Dar nu stiu de ce pun si eu atat la inima daca apare asa o fiinta in viata mea, a noastra, sa fie asa rea si asa cu ganduri rele.
Mai am multe de facut in viata, multe bucurii si nu stiu de ce ma gandesc mereu la aceasta soacra care ne uraste pe toti, pe sotul meu in primul rand... Sunt o proasta si o idealista si nu stiu ce sa mai zic decat ca as vrea sa uit de aceasta persoana care nu a facut decat sa imi arate mie ca rautatea exista si nu sta degeaba...
Nu imi vine sa cred ce spun: blestem, si alte lucruri rele pe care le-as fi vazut in filme, nu in viata mea, a noastra de zi cu zi.
Trebuie sa iau exemplu de la sotul meu care a reusit sa se adune si sa ramana om intreg cat a stat cu mama lui.
Adica , atunci cand nu aveam bani , imi spunea ca suntem doi amarati si in orice moment e sigura ca nu vom ramane impreuna, ca cel pe care l-a nascut , va veni acasa la ea si ii va da ei salariul, ca de obicei. Si acum au loc vizite de genul ministru la ministru, si ne zambeste si ne injura in gandul ei, ai naibii amaratii astia, uite ca i-a ajutat Dumnezeu, fir-ar sa fie, sa o duca bine si sa ramana impreuna...
Apropo de ce iti ramane in memorie? Multe...
De exemplu, eu am parul un pic cam rar de la atatea examene care le-am avut si poate pentru ca pun la inima tot ce vad ca e rau..., SI SOACRA MEA MI-A SPUS DE FATA CU SOTUL MEU:" Nu vezi ca e cheala??? Sunteti doi nenorociti !!!..." Asa a spus.
Si eu pot spune ca multe fete pe acest forum, ca mi-am dat seama ca sunt o fata frumoasa, desi am parul mai rar, si in plus , sotul meu ma iubeste mult, dar nu pot uita cuvintele ei...
Dumnezeule, asa e lumea in realitate????
Va multumesc ca ma ascultati, nu stiu de ce , in seara asta sunt foarte trista...
Va pup,
simonav_2000 spune:
Diana,
Considera-te un pic mai norocoasa decat mine. E bine ca sotul tau te intelege, te iubeste si mergeti amandoi pe acelasi drum. La inceput n-am bagat in seama acest blestem, gandeam exact ca si Ioana (multam de incurajari Ioana!), dar cu vremea, cand vad ca nimic nu ne mai poate aduce inapoi ce am avut, tind sa cred si in blestem. I-am placut sotului meu la vremea cand ne-am casatorit, m-a iubit in felul lui, un pic mai rece si mai sobru, dar la vremea aia atat imi era de-ajuns. Se pare ca imbatranind imi dau seama ca am nevoie de sprijin, de comunicare, nu de frica sa nu fac vreun pas gresit si sa fiu perfecta asa cum ma vrea el. Oare de ce am fost multumita odinioara si acum nu mai sunt? Oare de ce alta data faceam ce imi spunea fara sa comentez, iar acum tin si la parerile mele? Nu prea ma vad imbatranind si lasand de la mine intotdeauna. Asta e problema. Imi fac curaj sa divortez, dar simt ca innebunesc la gandul ca voi ramane singura si tot curajul piere. Cam asta-i... Dupa cum v-am spus locul dragostei e luat de ura :'(
Scuffy spune:
si mama mea mereu spunea: sa dea D-zeu sa ai o putoare de fata asa ca tine, care sa iti scoata perii albii... sper sa nu fie asa, nu ca as fi fost eu copil problema, dar eu cu ea nu ne-am inteles niciodata una pe alta, cu toate ca ne iubim si acum mi-e un dor nebun de ea, ca o stiu bolnava, in spital, proaspat operata si eu sunt aici fara sa pot face nimic. si daca eram acolo, parca suntem amandoua incapabile sa ne exprimam dragostea si sprijinul.
dar n-as vrea sa ajung ca ea si ea a suferit ca nu se intelegea cu mine, si eu ca nu ma intelegeam cu mama mea, dar eu intotdeuna am fost convinsa ca o sa fiu o mama apropiata de copii mei, ca nu o sa fac aceleasi greseli ca ea, dar acum ca mai citesc aici pe site cate ceva, ma apuca si pe mine frica....
ah, si inca ceva, simt cum devin din ce in ce mai mult ca ea, sub aspectele rele... critica si plangacioasa si nemultumita tot timpul. pt. ca orice femeie poate ajunge asa cand e nefericita. iar eu abia acum incep sa o inteleg si sa o apreciez pt. sacrificiile ei care i-au adus frustrarea. deja cred ca deviez de la subiect... nici nu vreau sa ma gandesc ca ce imi spunea ea era un blestem...
scuffy
ochinegri spune:
quote:
Initial creeata de simonav_2000
Astazi suntem in pragul divortului, locul dragostei a fost luat de ura si de chin. Sa ne urmareasca oare acel blestem? Imi puteti da un sfat?
Multumesc,
Simona
Nu credeam in blesteme, nu sunt superstitioasa pana sa mi se intample si mie exact ca tie .
Acum sunt mai circumspecta .... dar nu mai zic nimic despre "blesteme". S-ar putea sa functioneze, s-ar putea sa nu ... cica daca nu crezi in ele nu se prind. Habar n-am.
Du-te la biserica, incearca !
Poate e grea viata si in Canada, poate sunteti stresati, incercati sa discutati impreuna toate aspectele .....
Iti tin pumnii ! Poate nu e de la "soacra-ta" poate e doar o faza, mai incercati !
osolita spune:
quote:
Originally posted by simonav_2000
I-am placut sotului meu la vremea cand ne-am casatorit, m-a iubit in felul lui, un pic mai rece si mai sobru, dar la vremea aia atat imi era de-ajuns. Se pare ca imbatranind imi dau seama ca am nevoie de sprijin, de comunicare, nu de frica sa nu fac vreun pas gresit si sa fiu perfecta asa cum ma vrea el. Oare de ce am fost multumita odinioara si acum nu mai sunt? Oare de ce alta data faceam ce imi spunea fara sa comentez, iar acum tin si la parerile mele? Nu prea ma vad imbatranind si lasand de la mine intotdeauna. Asta e problema. Imi fac curaj sa divortez, dar simt ca innebunesc la gandul ca voi ramane singura si tot curajul piere. Cam asta-i... Dupa cum v-am spus locul dragostei e luat de ura :'(
Simona, nu vreau sa par insensibila(ca numai de asta nu mai ai acum nevoie) dar din ce ai scris mai sus eu tind sa pun problema ta pe seama altor neintelegeri si nu neaparat pe seama blestemului. Din cate am inteles eu tu ai fost tot timpul cea care a facut compromisuri in casnicia voastra, sotul te-a vrut mereu perfecta dar acum ai obosit sa fii doar tu cea care face compromisuri(si e normal asa). Iar pe deasupra ati luat-o de la capat si intr-o tara straina unde nu e usor si cu siguranta ati avut multe probleme.
Daca mai vrei sa-ti salvezi casnicia, ar fi bine sa-i explici sotului tau ce ai scris mai sus, nimeni nu e perfect iar o casnicie nu poate functiona la nesfarsit cand doar unul din cei 2 face compromisuri.
Sper sa iasa totul asa cum iti doresti.
Osolita
angiVa spune:
Nu cred ca asta-i blestem, dar tot o avertizare urata este , din partea soacrei; dar sa va povestesc despre ce-i vorba: in ziua in care eu + sotul ne-am luat examenul de licenta, ne-am gandit sa le facem o bucurie socrilor mei, sa mergem la ei acasa (in alta localitate, la 100km distanta) si sa le comunicam personal, sa sarbatorim impreuna cu ei...
Din pacate, numai de asta n-am avut parte; pentru ca am indraznit sa le explicam ca noi vom locui in continuare in aceeasi localitate in care am studiat si ne vom cauta acolo de lucru, soacra as fi zis ca o luase razna: a inceput sa planga si sa-mi explice ca deja de la casatoria noastra s-a gandit ca am sa-l iau pe fiul ei de langa ea... Printre plansete ne-a "explicat" ca sa nu ajunga sa ne doreasca (la fel cum si soacra ei ii dorise in tinerete): sa n-avem parte de copii nostri langa noi, ca nu stim ce ne rezerva viitorul si sa ne gandim la batranetea lor, sa stam langa ei sa-i ajutam...... In acele momente m-am speriat, pt. ca niciodata n-am vazut-o intr-o astfel de stare. Apoi cu timpul am uitat "discutia" aceea.
Din pacate, nu stiu daca au contat sau nu vorbele ei, dar noi momentan n-avem parte de copii nostri langa noi, pentru ca avem 2 ingerasi in ceruri... care vegheaza asupra noastra.
In urma cu trei ani, cand am pierdut prima sarcina, iar anul trecut a 2-a....
angi
mariana_flo spune:
Eu am fost blestemata de propria mama, pe motiv ca nu l-am agreat niciodata pe tatal meu vitreg (era violent cu mine dar cu mama se purta exemplar). Am fost blestemata ca atunci cand voi creste sa-mi pierd sotul si sa am parte de copii rai asa cum sunt eu. Primul sot l-am pierdut. Dupa aproape 4 ani l-am cunoscut pe actualul sot. Ghinion insa. Soacra nu ma place si in consecinta m-a blestemat cum ca i-am luat sprijinul de batranete. La inceputul anului am pierdut si o sarcina mult asteptata ptr care facusem tratament din greu. M-am intrebat si eu daca blestemele au vre-un efect, dar m-am gandit ca Dumnezeu e sus si vede, si judeca drept. Si daca intr-adevar m-au atins blestemele, poate ca le meritam, sau daca nu, sunt convinsa ca tot raul pricinuit mie se va intoarce inzecit asupra dusmanilor. Eu nu ma duc la biserica, mereu imi gasesc scuze, dar cred in puterea divina, si mai cred ca toate au un inteles. Ma gandesc ca toate intamplarile fie bune fie rele au rolul de a ma pregati ptr ceva. Ramane de vazut ptr ce. Poate ma credeti paranoica dar va spun sincer, ca cei care mi-au facut mult rau in copilarie acum au probleme foarte mari. Sunt nedreptatiti asa cum ma nedreptateau ei candva.
Banti spune:
Draga Simona, eu cred ca sursa problemelor voastre este mai adinca, cerceteaza-ti sufletul si vei descoperi ce este. Sint de acord cu ce spunea Osolita. Nu cred ca ati ajuns asa de departe, la ura. Trebuie sa discuti cu sotul tau sa analizati impreuna situatia, oamenii se schimba si voi poate v-ati mai schimbat si trebuie sa regasiti calea acea comuna. Si dragostea trebuie intretinuta pentru ca altfel se stinge. Insa, e adevarat, uneori simtim ca nu mai avem energia sa o reaprindem. Si cind ni se pare ca nimic nu mai functioneaza putem sa apelam chiar la Dumnezeu, cel care a creat casnicia si sigur are si solutiile pentru rezolvarea problemelor. Dincolo de toate, trebuie sa existe dragoste si adevarul trebuie spus in dragoste, chiar daca uneori doare. Asta este doar parerea mea, care nu stiu daca iti va fi de mare folos, dar vroiam sa o spun. Iti doresc succes si putere sa treceti peste toate impreuna!
Ioana
simonav_2000 spune:
quote:
Originally posted by osolita
Daca mai vrei sa-ti salvezi casnicia, ar fi bine sa-i explici sotului tau ce ai scris mai sus, nimeni nu e perfect iar o casnicie nu poate functiona la nesfarsit cand doar unul din cei 2 face compromisuri.
Sper sa iasa totul asa cum iti doresti.
Osolita
Asta-i durerea mare, Osolita.. stie! I-am spus de nenumarate ori. Nu-i pasa si ii e imposibil sa intelega de ce odinioara eram asa de bine, iar acum nu mai e. De ce odinioara puteam sa nu ma vaiet de compromisuri si acum o fac. Complicat..
camelia-daniela spune:
Pe mine m-a blestemat mama cind eram destul de mare...ea träia mereu cu impresia cä il iubesc numai pe tata si pe ea, nu!!!
Mi-a zis: "sä am parte si eu de copii, care sä nu mä iubeascä!!!"...cuvintele ästea nu-mi ies din cap!!!
Chiar din momentul acela, cind s-a exprimat, am rämas blocatä, neputind sä-mi inchipui, cum poate o mamä sä spunä asa ceva??? I-am räspuns intr-un final, cu dezamägire in ton, cä se insalä...cä eu o iubesc!!
Dar era si fff greu sä-i arät iubirea, deoarece imi era o fricä de groazä in fata ei!!!...era f. severä!!
Citiva ani mai tirziu, am revenit la subiect si i-am reprosat cä m-a blestemat si asta n-am s-o uit in viata mea!!!....la care ea, mi-a spus, aproape plingind cä-i pare räu si cä ar fi depus acatiste la bisericä, s-o ierte Dumnezeu!!!
Eu nu prea stiam ce inseamnä asta, dar am rämas totusi cu ideea in cap, pinä in zilele noastre!!!!
Mama a murit in 95 si nu am mai apucat sä o väd...cä eram deja departe de ea!!!
Dar am 2 copii, care-mi spun cä mä iubesc si eu parcä nu pot sä cred, totusi...imi vin mereu vorbele lui mama in cap!!!
Chiar le-am spus odatä, cä or sä mä uite cind o sä fiu bätrinä...poate cine stie, mai vin din cind in cind sä mä steargä de praf!!!
...la care ei m-au asigurat cä vor veni de 3 ori pe säptäminä ( fetita ), iar bäiatul numai odatä!!
Ehhh....vom träi, si vom vedea!!!
Pupici de la Cami.