Infidelitate? Motive, efecte, pareri...
Raspunsuri - Pagina 12
reiki spune:
Mihaela,
te astepti la reacti violente? Nu cred ca isi poate permite cineva sa te judece. Nu cred ca are acest drept, iar daca se intimpla nu cred ca o sa o faca pe forum. Sincer asta este parerea mea.
Ai un buchet de 
de la mine pentru curaj.
Fiecare ajungem sa platim intr-un fel sau altul. Pentru nemiscarea de care dam dovada, pentru ca nu avem curajul sa facem ce simtim.
Tie ti s-au deschis, asa am vazut eu din povestea ta, doua geamuri (asta referitor la ce spunea Leda) dar nu le-ai vazut. Oare de ce suntem atat de orbi si nu vedem usile (geamurile) deschise de Dumnezeu? De ce suntem atat de orgoliosi, sau uneori atat de patrunsi de "problema" si nu vedem ca de fapt primim ceea ce dorim dar nu stim sa pastram?
mignone spune:
De multe ori, teama ne face sa fim orbi la geamurile si usile care se deschid in viata noastra. Teama de a nu rani, de a nu strica ceva sigur si comod, cu care ne-am obisnuit, poate teama ca visul nu va ramane la fel de roz... teama de a fi judecati, de a da ochii cu familia "fostului" sau "fostei", de a trebui sa explicam de ce am luat anumite decizii...
S-a lungit mult subiectul asta si se poate lungi asa la nesfarsit. Nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa poata da un verdict, sa spuna cu mana pe inima "asa e bine" sau "asta nu se face". Fiecare experienta e diferita, oricate asemanari aparente ar exista, fiecare viata e unica. Sa nu uitam totusi sa vedem razele de lumina, sa le simtim caldura si sa ne bucuram de ele - fiindca sunt rare si atat de efemere... e pacat sa spunem nu unor sentimente frumoase, e pacat si sa judecam - mai bine sa ne bucuram de viata si de tot ce ne ofera ea frumos.
mihaela_s spune:
Mihaela,eu te consider o altruista si o curajoasa.Cu cateva pagini inainte spuneai ca povestile noastre seamana pana intr-un punct si aveai dreptate.Doar ca eu m-am gandit la fericirea mea si nu-mi pare rau de asta, am calcat atunci in picioare pe toata lumea care imi statea impotriva pentru a ajunge eu la fericire. Si am ajuns la concluzia ca o relatie poate fi chiar asa ca in filme sau ca in carti, desi toata lumea imi spunea ca nu exista. Iar el primea reprosuri ca nu-ti construiesti fericirea pe nefericirea altora.
Dar asta a fost...acum avem viata noastra si incerc sa uit, desi datorita fetitei mele e foarte greu, tot ce a fost urat pana acum 2 ani.
mihaela
mmihaela spune:
Reiki, Mihaela, ...va multumesc din suflet...
Mie mi se pare curaj ce-ai facut tu, Mihaela.
Si meriti un miliard de flori...
Eu am fost cam singura-n suflet din acel moment, si din pacate consider ca atunci, la mine, asta trebuia facut. Dar visul meu a fost sa fac ce-ai facut tu, si poate s-ar fi adeverit, daca ar fi suportat mai usor, situatia, ceilalti...sau as fi putut sa nu ma uit in urma.
Chiar daca singuratatea este acum si fizica, si s-ar putea sa tot dureze, acum nu ma sperie. Sunt perfect multumita ca exista cupluri care au reusit, ca un barbat si o femeie se pot intelege din priviri, si asta sa dureze.
Daca as fi putut sa ma tai in doua, Reiki, as fi facut'o, si as fi cautat si gasit, cred eu, adevarata fericire...Peste EA insa n-am putut trece...puteam sa fiu in locul ei, imi spuneam. Desi acum sunt convinsa ca ea, in locul meu...Si in locul ei, n-as fi tacut. Sau daca taceam, si eram la inceput de acord cu divortul, n-as mai fi spus absolut nimic, oricata durere m-ar fi umplut apoi...Mi-ar fi fost de-ajuns sa-l stiu fericit.
Cealalta fereastra este deschisa si acum...insa discutiile ne-ar urmari, intre noi chiar erau probleme vechi, care n-ar disparea...
Nu mai am curajul sa o iau de la capat.
Inca o data, nici nu stiti ce mult conteaza pentru mine raspunsurile voastre...Mercic
Mignone, bine ai venit!
Numai bine tuturor, Miha
leda spune:
Mihaela, in primul rind ar trebui sa-mi cer iertare daca raspunsul meu ti s-a parut mai dur, dar nu o fac pt ca uite te-a determinat sa-ti descarci sufletul si astfel pe Reiki si Mihaela sa-ti scrie si sa-ti arate ca singuratatea este numai in mintea noastra. As mai avea de adaugat la ce ti-au spus ei ca nu trebuie sub nici o forma sa regreti ce s-a intimplat si ca poate pe usile care ti s-au deschis nu trebuia sau nu era momentul sa intri. Experienta asta te-a facut sa-ti respecti sotul, care ti-a aratat ca se putea sa fie si altfel. Poate tu nu ai stiut sa ceri, poate el nu a stiut sa ofere, cert este ca ati invatat (sau v-ati amintit) amindoi cite ceva. Ne inaltam din experienta vietii. Sigur sufletul tau este mai bogat acum. As vrea sa ma poti considera si pe mine aproape de tine. Sper ca vei gasi o usa prin care sa intre lumina. 
mmihaela spune:
Leda, srna.
Bogata sau ne, nu stiu... mai usoara, poate, cu un of...
S'auzim de bine!
mmihaela spune:
"Cand nu mai ai nici usa nici drum pe unde sa cobori, Dumnezeu iti va da aripi" -citeam mai demult pe undeva. Mihaela, daca am inteles bine, cam pe-acum apare ce-a de-a doua fetita?
Bucurii, sanatate si noroc!
Miha.
ellaalba spune:
Dragele mele,
am citit cu atentie cam tot ce s-a scris aici. E de meditat! Asa cum de meditat la relatiile de cuplu e filmul "Lantana". Daca l-ati vazut poate vorbim de el.
Povestea mea?
Am cunoscut un tip pe internet. Am avut o relatie plina de orgoliu, imaturitate si infidelitate mentala. Relatia a durat un an si cateva luni. Pana am descoperit ca el cauta din nou pe net. Am facut o criza de orgoliu si i-am inscenat o intalnire. A venit, i-am aruncat vorbe fara sens (acum le vad asa!) si s-a sfarsit! In mandria mea nesfarsita asteptam sa vina la mine in genunchi. N-a venit! Am cunoscut si alti barbati dupa aceea. Am realizat ca el e in sufletul meu si va fi mereu ( e primul meu barbat! ). El intre timp a fost "agatat" de o alta femeie. O femeie rea si urata sufleteste cu probleme. Dar el sa indragostit de ea, pentru ca avea experienta si stia sa atinga un barbat in punctele sensibile. I-am vazut impreuna ( pe el nu-l mai vazusem de 5 luni ). Noi mai schimbam emailuri, dar el mi-a zis ca e cu cineva si nu vrea sa ne intalnim, sa discutam ce a fost. Intamplator o stiam pe acea femeie. Am simtit atunci ca trebuie sa il averizez cumva, sa il salvez . Instinctual i-am gasit intr-o parcare in masina ei si am avut un schimb de replici cu el fara legatura cu relatia noastra sau a lor. Probabil asta a generat ruptura urata a relatiei lor.
N-o sa credeti dar ne-am intalnit. Ne-am intalnit pentru a ne face lumina in minte vizavi de relatia noastra trecuta. Eu am regasit alt barbat mai matur si mai profund. M-am indragostit de el! Asa cum n-am fost prima data. Am discutat mult si foarte sincer - asa cum nu facusem niciodata inainte. Si am inceput sa ne intrebam daca putem fi din nou impreuna. Imi amintesc cu cata teama, nesiguranta si neliniste am inceput amandoi relatia asta. Dar a fost minunat. Acum suntem din nou noi doi. Ne mai bantuie uneori fantoma femeii care s-a interpus in relatia noastra. Dar dragostea mea pentru el va invinge. Ne gandim sa ne mutam impreuna. Oare nu e cu mine pentru a scapa de obsesia ei?
Astept sa cititi si sa va spuneti parerea.
Va sarut
mignone spune:
Pentru Reiki - daca mai urmaresti thread-ul asta. Spuneai intr-unul din mesajele de la inceput ca acum esti tu in pozitia "celuilalt", ca ti-e teama sa nu distrugi o casnicie, ca nu poti oferi tot ce ai avea de oferit. Stiu ca pare stupid sa te intreb asta, dar e important pentru mine sa stiu: ea cunoaste framintarile astea ? ati discutat despre un eventual viitor impreuna ? sau nu viitor - de posibilitatea de a visa, atit cit Dumnezeu o sa va permita - la ceva minunat... te rog incearca sa-mi explici. Nu pot spune mai mult acum, doar ca uneori am impresia ca sentimentul asta atit de pur, iubirea - contine o doza zdrobitor de mare de suferinta...
reiki spune:
mignone, mignone, ce imi faci tu mie
Atunci cind am intrat pe site-ul asta, pe forumul asta, am hotarat ca tot ce scriu sa fie asa cum gandesc, (fara sa ascund
-daca se poate- doar ce ii poate afecta pe cei dragi mie) sau sa nu mai scriu deloc. Sper ca ce voi scrie acum sa nu-i afecteze.
Atunci cind am fost inselat a durut cumplit. Doar cei care au patit asta pot sa stie cu adevarat cit de mult doare, asta daca inca il/o mai iubesti. Iar atunci cind din asta se naste si un copil, durerea este cumplita.
Mai cred, ca doar o mare iubire impartasita de amandoi, poate sa dureze daca in momentul in care se ia nastere se distruge o casnicie. Daca este altfel este doar o iluzie, o amagire si atunci nu va dura si va zdrobi inimile tuturor celor implicati pentru ... o iluzie. Iar daca la mijloc mai este vorba si de un copil nu ai voie sa faci asta, pentru ca daca tu nu esti fericit, daca tu nu radiezi iubire in jurul tau atunci nu ai sa-l poti face pe acel copil sa fie fericit si sa uite de suferinta provocata de "pierderea" unuia dintre parinti. Dovada cea mai palpabila pentru mine este chiar fosta mea sotie.
Nu, nu i-am spus nimic din ce am simtit atunci. De ce? Pentru ca nu aveam voie.
Gresit? Poate. Vezi tu, o parte din mine inca traieste in trecut, cu gindul la ... ce a fost.
Daca trecutul nu iti da pace atunci este greu sa incepi ceva nou si curat. Nu stiam daca ma voi putea implica total in noua mea relatie. Poate ca din partea ei este (a fost)asa dar eu inca nu sunt sigur de mine. Cand mi-am dat seama ca este ceva deosebit? Atunci cind ne-am sarutat prima data. De muuuult nu mai simtisem ce am simtit atunci. Apoi ne-am lasat dusi de val. Dar am inceput sa cintaresc ce se intimpla, ce sunt si ce pot oferi si nu am mai avut puterea sa merg mai departe.
Si am lasat lucrurile sa se intimple.
Si a fost plecata o luna de zile prin ... lume, apoi prin tara inca o vreme si flacara s-a stins, abia mai pilpiie.
Si,... si tocmai ieri i-am spus sa citeasca acest subiect.