Povestea mea
Raspunsuri - Pagina 3
try spune:
Arizona, parerea mea e ca e o iluzie sa crezi ca copilul va departat in loc sa va apropie, ca el a determinat schimbari in el pe care tu nu le banuiai. Nu copilul este cel care a determinat schimbari in el, ci tu. Sa nu crezi cumva ca celalalt de langa noi (sotul) nu simte si nu sufera. Poate ca nu a mers atat de departe cu gandul incat sa te banuiasca de o relatie extraconjugala, dar simte raceala ce s-a instalat, simte probabil ca ti-ai mutat sentimentele si atentia. Parerea mea este ca el foloseste copilul pentru a te pedepsi pe tine. Orice barbat stie ce inseamna un copil pentru mama lui, iar replicile lui nu vor sa fie altceva decat o palma pe obrazul tau. Poate nu o face intentionat, ci involuntar. Probabil se vor a fi un fel de “uite vezi, nu numai pe mine m-ai neglijat, ci si pe copil”. Probabil vrea sa-ti dovedeasca prin asta ca nu numai ca nu esti o sotie buna, ci si un parinte care nu e bun
“pozitia de « cel mai bun parinte », « lasa ca tu nu stii ce trebuie sa faci », « lasa ca el (copilul) nu vrea la tine, vrea la mine »”.Simte ceva, departarea dintre voi, si probabil ca nu se simte vinovat pentru modul in care a ajuns relatia voastra si poate ca te face pe tine responsabila de asta si-atunci incearca sa te pedepseasca. Asa suntem noi oamenii, preferam sa ne transmitem gadurile in alt mod decat direct, printr-o discutie sincera. Ne folosim de tot felul de tertipuri pentru a aduce la cunostinta celuilalt ceea ce gandim sau simtim. De cele mai multe ori calea asta o alegem involuntar, nu constientizam de ce facem asa, ci doar o facem pur si simplu. Cel mai dificil este sa pui cartile pe masa si sa vorbesti deschis caci asta presupune din start ca admiti problema si admiti si faptul ca tu poti fi una din cauzele problemei. Cine e dispus sa se autocondamne atat de usor? Nimeni.
E greu sa spui exact ceea ce este cu adevarat adevarat in problema voastra. Voi sunteti ce-i mai in masura sa apreciati, noi doar venim cu presupuneri, cu sfaturi, cu idei, cu posibile rezolvari, cu posibili vinovati si posibili nevinovati. De-aia si exista o gramada de “poate” si de “probabil”.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
descintec spune:
Nadiiina, nu-mi rastalmaci vorbele, ca ma faci de minunieee
D.
arizona spune:
quote:
Originally posted by marius
Hmmmm,
Incep asa pentru ca in mesajul tau vad durere. Poate e prea mult spus sau prea dur. Dar e o experienta dura pentru partener(a). Lasand la o parte faptul in sine eu te intreb:
- Daca el ar fi fost in locul tau, tu sa vii obosita de la serviciu si intrand in casa sa il vezi, atunci, in clipa aceea in bratele altei femei, dezlantuiti, facand sex...atunci raspunde-ti tie doar, ce ai simti in acea clipa? Ce ai putea sa faci a doua zi? Ce rol crezi ca ai mai avea?
Eu cred ca ai simti doar o mare durere.
********
Lasand la o parte experienta pe care o scrii revin cu alte intrebari. Copilul vostru, ce faci cu el? Ii prezinti amicul cu ceva de genul:
Stiu ca nu e tata dar nu-i asa ca poti sa il privesti asa? Fa-o pentru mine, te rog.
Sau,
Tata lucreaza pentru noi si vine obosit, eu ma simt frustata, nenea e altfel, cel putin cu mine.
Hmmmm....si simt o mare durere.
Acest mesaj contine opinia mea strict personala.
Marius
Marius, sunt 2 lumi paralele care nu interfereaza.
Una este viata alaturi de sot si copil si altele sunt evenimentele petrecute alaturi de « celalalt ».
Nu incerca sa-mi induci un sentiment de vinovatie.
Atit cit pot sunt o sotie si o mama buna, si oricum evenimentele respective nu mi-au luat prea mult timp astfel incit sa spun ca am lipsit de linga copilul meu.
Nu stiu ce as putea sa iti explic mai bine.
Stiu ca esti barbat si ti-e greu sa intelegi, dar…
arizona spune:
quote:
Originally posted by anatolia
Daca domnul al doilea n-a fost cu mult peste legalul,nu merita deranjul,dar daca e invers e de-a dreptul periculos.....Te joci cu focul,nu merita......
anatolia
Anatolia, cum sa-ti explic eu mai bine, …., nu pot sa cintaresc cu exactitate matematica, cum a fost cu unul si cum a fost cu celalalt. Fiecare are partile lui bune si partile lui mai putin bune. Stiu insa exact sa spun ce mi-a placut la fiecare din ei…(Nu va mai spun asta aici ca nu stiu daca va intereseaza prea tare si in plus s-ar putea sa se scandalizeze unii.)
Stiti, ce as vrea eu, ar fi sa ramin cu sotul si cu copilul meu, nu as divorta deci niciodata,
dar citeodata, din cind in cind, mi-ar place sa ma mai intilnesc si cu domnul al 2-lea…...
P.S.Joaca cu focul e specialitatea mea. Cred ca asa o sa fiu si la 70 ani.
arizona spune:
quote:
Originally posted by try
Arizona, parerea mea e ca e o iluzie sa crezi ca copilul va departat in loc sa va apropie, ca el a determinat schimbari in el pe care tu nu le banuiai. Nu copilul este cel care a determinat schimbari in el, ci tu. Sa nu crezi cumva ca celalalt de langa noi (sotul) nu simte si nu sufera. Poate ca nu a mers atat de departe cu gandul incat sa te banuiasca de o relatie extraconjugala, dar simte raceala ce s-a instalat, simte probabil ca ti-ai mutat sentimentele si atentia. Parerea mea este ca el foloseste copilul pentru a te pedepsi pe tine. Orice barbat stie ce inseamna un copil pentru mama lui, iar replicile lui nu vor sa fie altceva decat o palma pe obrazul tau. Poate nu o face intentionat, ci involuntar. Probabil se vor a fi un fel de “uite vezi, nu numai pe mine m-ai neglijat, ci si pe copil”. Probabil vrea sa-ti dovedeasca prin asta ca nu numai ca nu esti o sotie buna, ci si un parinte care nu e bun“pozitia de « cel mai bun parinte », « lasa ca tu nu stii ce trebuie sa faci », « lasa ca el (copilul) nu vrea la tine, vrea la mine »”.Simte ceva, departarea dintre voi, si probabil ca nu se simte vinovat pentru modul in care a ajuns relatia voastra si poate ca te face pe tine responsabila de asta si-atunci incearca sa te pedepseasca. Asa suntem noi oamenii, preferam sa ne transmitem gadurile in alt mod decat direct, printr-o discutie sincera. Ne folosim de tot felul de tertipuri pentru a aduce la cunostinta celuilalt ceea ce gandim sau simtim. De cele mai multe ori calea asta o alegem involuntar, nu constientizam de ce facem asa, ci doar o facem pur si simplu. Cel mai dificil este sa pui cartile pe masa si sa vorbesti deschis caci asta presupune din start ca admiti problema si admiti si faptul ca tu poti fi una din cauzele problemei. Cine e dispus sa se autocondamne atat de usor? Nimeni.
E greu sa spui exact ceea ce este cu adevarat adevarat in problema voastra. Voi sunteti ce-i mai in masura sa apreciati, noi doar venim cu presupuneri, cu sfaturi, cu idei, cu posibile rezolvari, cu posibili vinovati si posibili nevinovati. De-aia si exista o gramada de “poate” si de “probabil”.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Try, sotul se comporta asa inca dinainte de a face eu ceva, deci….. nu se aplica ceea ce ai spus tu.
reiki spune:
"Marius, sunt 2 lumi paralele care nu interfereaza.
Una este viata alaturi de sot si copil si altele sunt evenimentele petrecute alaturi de « celalalt »."
Este o eroare sa crezi asta. Intodeauna cele doua lumi se intersecteaza uneori incearca sa se distruga una pe alta. Asta vei vedea peste timp. Daca nu vei reusi sa le menti in echilibru te vor devora incet incet. Invata sa comunici nu sa vorbesti cu sotul tau sau/si cu celalalt. Invata sa traiesti din nou. Daca nu a reusit sa faca al doilea asta atunci va ramane o experienta si atit. Nu vei merge mai departe fata de cum ai ajuns acum cu sotul tau.
Iti inparti energia in doua directi, sau mai bine spus in 3: copilul, sotul si celalalt. Crezi ca vei face fata? Cine va pierde?
Invata sa iubesti din nou.
Reiki
pisi_ella spune:
Buna! Uite care-i sfatul meu: ai vrut sa cunosti si alta experienta, ai cunoscut-o, gata! Nu da cu piciorul unei casnicii, in relatia ce dureaza de mult timp si din care s-a nascut un copil, pentru o aventura, din care nu stii ce o sa iasa...Bineinteles ca la inceput totul pare frumos...Hormonii isi spun cuvantul! Insa nu stii ce o sa urmeze...Incearca sa pui in balanta ce ai deja si ce ai putea sa ai, insa nu esti sigura! Nu esti sigura de nimic din ce ar putea sa fie! De ce sa risti? De ce sa sufere copilul tau daca situatia se inrauteste? Oare merita??
E normala criza prin care treci...Sunt momente in care casnicia pare ca te sufoca si simti nevoia sa evadezi...Atunci incearca sa schimbi ceva, sa te schimbi, sa-ti schimbi look-ul sau atitudinea....intr-un cuvat, incearca ceva nou, insa nu cu altcineva...ci adu ceva nou in relatia cu sotul tau...Sau adu-ti aminte de clipele care au trecut, de momentele frumoase petrecute impreuna, de trecutul si de lucrurile care va leaga...adu-ti aminte ce te fermeca la el in "luma de miere", ca sa zic asa...Oare sa se fi schimbat asa de mult?? Au trecut 100 de ani?? Nu-l mai vezi in el pe barbatul de care te-ai indragostit? Deloc? Nu se poate! Nu mai vrei sa-l vezi!
Eu zic sa te gandesti bine, sa fii rationala, caci suntem fiinte umane, sa cantaresti la rece si sa iei decizia cea buna!
Te-am pupat!
_ella
adibe spune:
Stiti, ce as vrea eu, ar fi sa ramin cu sotul si cu copilul meu, nu as divorta deci niciodata,
dar citeodata, din cind in cind, mi-ar place sa ma mai intilnesc si cu domnul al 2-lea…...
Unii oameni sint pur si simplu facuti asa. Sa alerge dupe doi iepuri" sau"sa se joace cu focul" asa cum ai spus .Nu pot sa te judec pt ca nu am trecut prin astfel de situatie . Eu una , din respect pt sotul meu nu as putea sa-i fac asta ,atita timp cit ma numesc inca "sotia lui".La inceput as fi vrut sa-ti spun :"bine dar s-a inventat divortul(sau despartirea,sau macar o discutie lamuritoare cu privire la statutul vostru de cuplu)" , dar imi dau seama ca nu poti stabili o prioritate.
Sa nu crezi ca fac pe "desteapta si cea plina de morala". Am avut si situatii albastre.Dar eu una nu am putit s-o fac. Nu neaparat pt el ci mai mult pt mine.
Cui nu ii e dor de golul acela din stomac atunci cind pune mina pe tine, de pielea care se zbirleste de placere numai la gindul ca...
Sa fim realiste... Bineinteles ca dupa o anumita perioada senzatiile astea nu mai sint atit de puternice ca la inceput.Si cu "domnul al doilea" o sa fie la fel dupa o perioada , si atunci ce o sa faci? O sa-l cauti pe al treilea.
Parerea mea este sa stabilesti o prioritate.daca cauti o familie , ceva stabil, ramii cu sotul tau. Daca cauti senzatii , nu-il tiri si pe el in asta, luati-o fiecare pe drumul lui pt ca o situatie ca asta nu o sa va ajute sa va inbunatatiti relatia care din cite spui nu e foarte roza.
Oricum daca poti sa-i pastrezi pe amindoi fara sa ai probleme ..bravo tie. Eu una nu cred ca pot iubi la fel de intens 2 pers. in acelasi timp , dar asa cum am spus nu am fost pusa in situatie de genul asta si nu pot sti ce imi rezerva viata. Acum gindesc asa dar nu stiu daca in mijlocul unei asfel de probleme o sa mai pot gindi astit de lucid.
Succes orice hotarire ai lua.
Aliada spune:
Bun!Ai facut-o ,asta e!Ai facut-o!Dar acum ce concluzie tragi tu de una singura?Relatia asta a ta extra te ajuta sa rezolvi problemele din familia ta sau mai rau le adanceste?Tu defapt ce-ti doresti in continuare?Vrei sa readuci casnicia ta pe un drum mai bun sau renunti?Ce te face sa crezi ca al doilea e mai bun decat primul?
Daca vrei sa repari ceva din casnicia ta eu zic sa incepeti ,sau sa reincepeti sa comunicati intre voi(tu si sotul),sa-i spui ce te doare si asa poate afli ce-l doare si pe el.Daca a fost dragoste la temelie,inseamna ca merita sa incerci,nu te mai gandi la vremurile trecute cand erati ca doi porumbei deoarece nu mai e posibil!Acum sunteti trei,incearca sa construiesti o cale in situatia asta!Succes!
arizona spune:
quote:
Originally posted by reiki
"Marius, sunt 2 lumi paralele care nu interfereaza.
Una este viata alaturi de sot si copil si altele sunt evenimentele petrecute alaturi de « celalalt »."
Este o eroare sa crezi asta. Intodeauna cele doua lumi se intersecteaza uneori incearca sa se distruga una pe alta. Asta vei vedea peste timp. Daca nu vei reusi sa le menti in echilibru te vor devora incet incet. Invata sa comunici nu sa vorbesti cu sotul tau sau/si cu celalalt. Invata sa traiesti din nou. Daca nu a reusit sa faca al doilea asta atunci va ramane o experienta si atit. Nu vei merge mai departe fata de cum ai ajuns acum cu sotul tau.
Iti inparti energia in doua directi, sau mai bine spus in 3: copilul, sotul si celalalt. Crezi ca vei face fata? Cine va pierde?
Invata sa iubesti din nou.
Reiki
Reiki, jos palaria, ai atins niste puncte foarte interesante. Ai dreptate. Parca nu mai stiu sa comunic, sa iubesc sau sa traiesc.
Vreau sa-ti raspund totusi la o intrebare. M-ai intrebat daca voi face fata, sau cit voi rezista ?
Ei bine, stii, citeodata, din cind in cind, se naste in mine un tumult de energie, de mai pot sa dau si la altii din ea. Deci cu aceasta energie cred ca as putea face fata f. bine si as putea sa mentin in echilibru perfect cele 2 lumi despre care vorbeam.
Dar, repet, nu tot timpul, numai citeodata.