Copii cu liniuta pe certificatul de nastere

missviolett spune:

pot sa ma alatur ?

ruxi spune:

Tot respectul si admiratia pentru mamicile care au curajul sa-si creasca singure copii!!!


Ruxi si Clara pisicuta, 11 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Missy spune:

Mai asteapta pana la acel moment, ca nu stii ce-ti rezerva viata. eu sunt profa si am dat peste multe stfel de buletine la bac si capacitate. la inceput recunosc, m-au socat, dar vazand ca intr-o singura sala de examen de 30 de locuri am gasit 3 astfel de buletine, nu m-am mai mirat, si daca nu vedeam buletinul, clar nu-i deosebeam de ceilalti. sunt atatia copii care au tata in buletin si in realitate nu. tatal meu a murit cand eu aveam 4 ani, liniuta la mine e un nume, pe care din pacate nu-l pot asocia cu nici o amintire. si e mai trist asa, crede-ma

succes

ioana si bb alexia

www.babiesonline.com/babies/f/fratila

roxanasc spune:

quote:

---

Originally posted by Missy

Mai asteapta pana la acel moment, ca nu stii ce-ti rezerva viata. eu sunt profa si am dat peste multe stfel de buletine la bac si capacitate. la inceput recunosc, m-au socat, dar vazand ca intr-o singura sala de examen de 30 de locuri am gasit 3 astfel de buletine, nu m-am mai mirat, si daca nu vedeam buletinul, clar nu-i deosebeam de ceilalti. sunt atatia copii care au tata in buletin si in realitate nu. tatal meu a murit cand eu aveam 4 ani, liniuta la mine e un nume, pe care din pacate nu-l pot asocia cu nici o amintire. si e mai trist asa, crede-ma

succes

ioana si bb alexia

www.babiesonline.com/babies/f/fratila

---

Chestia cu buletinele de la examene imi confirma faptul ca Lizuca nu e nici prima si nici ultima cu liniuta in certificatul de nastere.
Vroiam sa stiu si cum se simt cei cu astfel de liniute si ma bucur cind vad ca nu e asa o problema cum credeam eu.
Lizuca si Roxana

tora97 spune:

va multumesc fetelor! desi subiectul nu a fost deschis de mine, citind cuvintele voastre m am simtit si eu vizata, si in plus am simtit nevoia sa va multumesc!

aceste cuvinte ma fac sa ma simt mai puternica!

Simonna spune:

Dragele mele,
poate nu ar trebui sa ma bag in discutie, avind in vedere ca Radu si tatal lui sint aproape siamezi.. Nu vreau decit sa va povestesc despre prietena mea, ne cunoastem din copilarie, cred ca eram in clasa a treia cind Emi a venit la noi la scoala, si ea cu liniuta in certificatul de nastere, si ea unul din copiii care nu-si vad tatal aproape niciodata.
Tin minte ca ne-au cerut o data la scoala certificatele de nastere, evident ca le-am deschis pe toate, le-am comparat... Doar Emi avea liniuta si unul dintre noi a intrebat de ce la ea nu e nici un nume. "Pentru ca la Primarie n-au stiut sa-i scrie numele", ne-a raspuns ea. La intrebarea fireasca: dar cum il cheama, a spus o chestie asa de complicata incit nici unul n-a inteles nimic, iar la unde e, ne-a raspuns Germania.
De-a lungul timpului povestea a capatat amanunte, ce facea omul, cum o ducea, trimitea pachete.... Simpla insinuare ca ea n-ar avea tata, ca doar nimieni nu-l vazuse vreodata, nu?, era costrabalansata de povestile despre el, de pachetele de la el...
Emi a aflat ca, de fapt, tatal ei a plecat cu alta femeie (cind avea ea un an si un pic si mama ei era insarcinata cu fratele ei, dupa ce individul disparuse inainte de nasterea ei si revenise la vreo sase luni dupa, plin de promisiuni, halal personaj!) destul de devreme, tin minte ca eram clasa a opta. Emi se indragostise, mama ei a "prins-o" pupacindu-se cu prietenul ei pe scari si au avut o discutie ca de la femeie la femeie. Eu n-am vazut copil mai mindru de mama lui decit Emi, sa ma credeti.
Si, acum, privind la curajul si ingeniozitatea mamei ei nu pot decit sa spun ca a reusit sa ii ofere fiicei ei iluzia ca acel tata pe care il revendica toata lumea exista - facea eforturi materiale demente, facea rost numai ea stia de unde de ciocolata straina, haine, pantofi, jucarii, pe care le trimitea singura pe numele copiilor, trimise de "tati" din Germania. Chestia cu "prinsul" lui Emi sarutindu-se a fost si ea regizata, ca sa aiba un moment propice in care sa ii povesteasca cum stau lucrurile de fapt. Iar gura lumii care comenta ca n-au copiii tata (era doar vizibil cu ochiul liber ca lipseste) a inchis-o cu acele "pachete" din "Germania". Avea grija sa stie tot blocul, la serviciu, la scoala la noi ca a venit pachetul, profesoara de rusa, mi-o amintesc ca pe o femeie rea si invidioasa, o studia mereu si zicea: "iar ti-a trimis tat-tu pachet, ha!?"
Nu stiu cit de normal vi se pare ce-a facut mama despre care va povestesc, dar a reusit sa trimita copiii in lume cu capul sus, aveau mereu explicatie la "unde e tatal tau" si la liniuta respectiva. Si, credeti-ma, era o femeie simpla, dar a reusit sa le inoculeze incredibil de bine copiilor ideea de familie si de respect, in ciuda circumstantelor.
Sigur, putea sa iasa prost, comentarii or fi fost, Dumnezeu stie prin ce o fi trecut femeia aceea ca sa teasa toata urzeala asta de minciuni. Dar asa a vrut ea. A spus mereu ca a incercat sa isi protejeze copiii de rautatea oamenilor, cum a putut ea mai bine. Iubindu-i, invatindu-i sa fie buni si dorind ca ei sa aiba o viata mai buna.
Cu mare drag, Simona

trisha spune:

Sunteti doua fete absolut deosebite, iar faptul ca va aveti una pe cealalta este de nepretuit. Ai avut mare curaj cand ai luat decizia de a pastra copilul, cunoscand circumstantele si punctul de vedere al partenerului si te admir pentru asta. Cat despre ce si cum sa-i explici copilului, te sfatuiesc sa iei legatura cu un psiholog bun, specialistul te va invata cum si cand si ceea ce trebuie sa spui. Va doresc numai bine, va pup si sunt alaturi de voi. Esti o mamica absolut minunata, iar fata ta are cu ce se mandri.

Toata dragostea si admiratia

Trisha

ane2 spune:

Eu abia la 14 ani am aflat ca de fapt tatal meu vitreg nu e tatal meu si ca am liniuta pe certificatul de nastere asta ptr ca a trebuit sa-mi fac buletinu si ma uitam nedumerita la certificat si nu intelegeam de ce am liniuta,mam dus acasa plangand si am intrebat-o de ce am liniuta pe certificat? ma luat frumos de manuta si ma dus in sufragerie si cu lacrimi in ochi a inceput sa-mi povesteasca tot, nu am judecato nici o clipa, dar trecand anii am vrut sa-l cunosc, eram curiosa cum arata asta ptr ca mama mi-a facut capu calendar cat de frumos e, asa si pe dincolo.Neavand nici o poza cu el curiozitatea ma omora.La 18ani iam aflat nr.de tel si lam sunta, nici macar nu stia ca e ziua mea, iam spus ca vreau sa-l vad, ca nu vreau sa intru in viata lui stiind ca e recasatorit si ca are un baietel ca doar sunt curiosa cum arata.Bun toate bune si frumoase ne dam puct de intalnire dar destinu a facut ca nam ajuns la intalnire iar mai apoi am aflat ca nici el nu a venit.Mam gandit ca asa a vrut Dumnezeu,acum citind pe forum situatia ta mi-am adus aminte de el.In curand va deveni bunic si el habar nare.Oricum ma gandsesc cand voi veni in romania sai fac o vizita nu de alata da maine poimaine mor si nici macar nu stiu cum arata.
Stai linistita la timpul potrivit vei sti cum sai explici asa cum a facut si mama cu mine.

anita

radu_tud spune:

nu cred ca e nici o problema majora sa il cresti singura.
Iubeste copilul ala pur si simplu si totul va fi super!

Sabina spune:

Ane, m-a impresionat povestea ta...mai ales ca am o prietena care trece acum prin divort....Eu as fi de parere sa nu exite liniuta...copilul poate afla intamplator si e dureros...daca tatal nu nu recunoaste copilul insa, poate ca e mai bine sa nu se cunoasca.Dar...revenind la povestea Anitei...se pare ca nu putem da un raspuns clar...durerea e mare in ambele cazuri.E greu pt. adulti, dar pentru copilasi...
Cui multa ioubire cred ca se poate rezolva, copii sa stie ca sunt la fel de buni ca ceilalti si sa li se inoculeze o imagine de sine pozitiva, sa fie incurajati permanent, asrfel incat orice remarca rautacioasa sa poate trece mai usor.

Sabina & Sofia Galagia