Si noi am fost singuri! Dar ne-am descurcat.
Mi-am dorit atat de mult baietlul meu incat nici un efort nu a putut sa ma doboare.
Acum a inceput sa fie mai usor, avem 2 ani si trei luni, ne intelegem, avem program... si o bona care mai face si curat prin casa. Asa ca mami poate sa mai iasa la plimbare cu bebe dupa-masa.
Adevarul este ca atunci cand am inceput sa ies pe afara a fost mai bine. Te mai intalneai cu cineva, mai stateai de vorba... este tare rau sa stai numai in casa singura... Sau ma rog... mie asta mi s-a parut cel mai greu ... monotonia ma omora.
Ma mai trezesc si acum noaptea... ne ies ultimele maselute si suntem foarte agitat, dar nu mi se mai pare asa de greu. Faptul ca ma duc la serviciu si fac meseria ce-mi place... ca vin acasa si las grijile serviciului la usa... fac viata mai frumoasa... nu mai este deloc monotonie.
A!!! Si beau cafele multe...
Sanatate multa!